Doctorul fara de arginti, Pesamosca Alexandru

A plecat la ceruri doctorul copiilor.
Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l mantuiasca!

Am citit candva marturii ale copiilor (acum adulti) tratati sau ale parintilor acestora, operati de doctorul Pesamosca, in care se vorbea de niste interventii incredibile pentru perioada respectiva, pentru dotarea de care se dispunea la acea vreme, pentru cunoasterea medicala de la acele timpuri...

Am citit de curand, viata Sfantului Luca al Crimeei, un doctor daruit in intregime oamenilor, atat pentru ajutorul trupesc cat si sufletesc.

Nu pot sa nu fac o asemanare intre cei doi.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Adriana Cluj

A plecat la ceruri doctorul copiilor.
Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l mantuiasca!

Am citit candva marturii ale copiilor (acum adulti) tratati sau ale parintilor acestora, operati de doctorul Pesamosca, in care se vorbea de niste interventii incredibile pentru perioada respectiva, pentru dotarea de care se dispunea la acea vreme, pentru cunoasterea medicala de la acele timpuri...

Am citit de curand, viata Sfantului Luca al Crimeei, un doctor daruit in intregime oamenilor, atat pentru ajutorul trupesc cat si sufletesc.

Nu pot sa nu fac o asemanare intre cei doi.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa !
Da , un mare OM ! L-am cunoscut in urma cu 15 -17 ani , cand am avut nevoie de un sfat , si nu numai pentru baietelul meu de atunci , acum ditamai baiatul ! Un OM intre Oameni ! ! !

L-am cunoscut acum multi ani,in imprejurari dramatice.Exact cum spune titlul articolului:un doctor fara de arginti.Un om extraordinar, un ,,inger al copiilor". Iesea iubirea si lumina din el.Dumnezeu sa-l odihnesca-n pace.

,,Cel mai bun pediatru de la noi din ţară, medicul care şi-a dedicat întreaga viaţă meseriei pe care şi-a ales-o, a decedat în noaptea de miercuri spre joi, la Spitalul "Marie Curie", din Bucureşti, a anunţat Gabriel Smarandache, managerul unităţii sanitare.

Alexandru Pesamosca locuia efectiv în spitalul "Marie Curie" şi asta pentru că niciodată nu a avut timp să se ocupe de el şi să-şi cumpere o casă, fiind preocupat în permanenţă de pacienţii săi. De câţiva ani era imobilizat la pat. Din anul 1984, profesorul Pesamosca nu a mai ieşit din Spitalul de Copii "Marie Curie", până acum câteva zile când fusese transferat la Spitalul Floreasca din cauza faptului că starea sa de sănătate se înrăutăţise grav. După evaluare el fusese internat în clinica de terapie intensivă fiind necesară susţinerea funcţiei respiratorii.

Doctorul Pesamosca şi-a dorit, însă, să sfârşească în locul în care şi-a petrecut întreaga viaţă. "Dorinţa profesorului Pesamosca a fost să se sfârşească în locul pe care l-a iubit foarte mult, în locul lui de muncă, care-i devenise şi casă", a declarat un apropiat al soctorului.Decesul a avut loc în jurul orei 2.00, în Clinica de ortopedie din cadrul spitalului, potrivit unor apropiaţi ai familiei profesorului.

Gabriel Smarandache, managerul spitalului "Marie Curie", a declarat, pentru MEDIAFAX, că trupul profesorului va fi depus, joi, în capela bisericii Cuviosul Stelian şi Sfântul Nicolae-Brâncoveanu din curtea spitalului, iar vineri în sala de consiliu a Facultăţii de Medicină "Carol Davila"."De-a lungul timpului, în sala de consiliu a facultăţii au fost depuse toate personalităţile lumii medicale, după ce au trecut în nefiinţă, astfel încât să li se poată aduce un ultim omagiu", a spus Smarandache.În prezent, nu sunt cunoscute alte detalii în legătură cu funeraliile, de acestea ocupându-se familia profesorului Pesamosca, a mai spus medicul.

Alexandu Pesamosca s-a născut în 14 martie 1930, la Constanţa, unde a urmat şcoala primară şi Liceul "Mircea cel Bătrân". A absolvit Facultatea de Medicină Generală la Bucureşti în anul 1954 şi a fost repartizat la Niculeşti-Jianu, un sat de lângă Feteşti, unde a profesat timp de 3 ani (1954-1957). A profesat ca chirurg pediatru la Spitalul de Copii "Grigore Alexandrescu" şi apoi la "Marie Curie", fost Budimex. Doctorul Alexandru Pesamosca a fost ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian si Sfantul Nicolae-Brancoveanu, aflata in curtea spitalului Marie S. Curie si presedinte al Asociatiei ,,Asezamantul Social Sfintii Martiri Brancoveni”.

El a muncit 60 de ani în "Marie Curie", fost Budimex, ajutând zeci de mii de copii în stare foarte gravă să ducă o viaţă normală.Vreme de 52 de ani, profesorul Pesamosca a spus că imposibil nu există. Din toată ţara veneau la el părinţi disperaţi cărora alţi medici le spuseseră că nu se mai poate face nimic pentru copiii lor. Profesorul îi punea să aştepte. Căuta în manuale, în revistele de medicină, inventa şi nu refuza niciun pacient. Pentru lama bisturiului său niciun caz nu era de neoperat. Mulţi l-au criticat pentru că n-a făcut avere, că nu şi-a luat o casă. Lor, direct, profesorul nu le-a răspuns niciodată, însă de câte ori avea ocazia, chirurgul spunea:

”Nu vile, maşini sau mai stiu eu ce prostii. Să repari un copil-paianjen, care merge în patru labe, să-i înnădeşti şi să-i cârpeşti tendoanele şi ligamentele şi să-l faci biped şi sănătos tun, să alerge la tine şi să te strângă în braţe, asta înseamnă fericire!”.

[caty_deea]

Dumnezeu sa il ierte

[cristiboss56]

În prealabil postat de caty_deea

Dumnezeu sa il ierte

Astazi curtea Spitalului Budimex a fost neancapatoare pentru cei care au venit sa-si ia ramas bun de la cel care a salvat viata a mii de copii prin darul primit de la Dumnezeu !

[Adanna]

Omenia inainte de toate!

P.S. Nu se poate experima in cuvinte ce a facut acest OM!

În prealabil postat de Adriana Cluj

A plecat la ceruri doctorul copiilor.
Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l mantuiasca!

Am citit candva marturii ale copiilor (acum adulti) tratati sau ale parintilor acestora, operati de doctorul Pesamosca, in care se vorbea de niste interventii incredibile pentru perioada respectiva, pentru dotarea de care se dispunea la acea vreme, pentru cunoasterea medicala de la acele timpuri...

Am citit de curand, viata Sfantului Luca al Crimeei, un doctor daruit in intregime oamenilor, atat pentru ajutorul trupesc cat si sufletesc.

Nu pot sa nu fac o asemanare intre cei doi.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Exact la acest titlu m-am gândit şi eu când am auzit veste morţii acestui minunat doctor care şi-a onorat jurământul pe care l-a făcut când şi-a început slujirea de doctor. Astfel de oameni sunt extrem de rari şi sunt de nepreţuit.
Cu ceva timp în urmă am urmărit o emisiune la un post de telviziune şi am rămas profund impresionată de modestia sa. Atunci era tare mâhnit deoarece voiau să-l mute din spitalul unde a muncit şi trăit cea mai mare parte din viaţa sa.
Nu a avut casă dar cred că îl aşteptă un palat acolo sus în ceruri lângă Dumnezeu şi lângă sfinţi. Astăzi am vărsat o lacrimă izvorâtă direct din suflet.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l scrie în Carea celor Vii.
Acei pe care i-a ajutat vor avea un înger în ceruri, pe doctorul fără de arginţi Pesamosca.

[Padureanca Maria]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-i mangaie sufletul, sa-i daruiasca bucuria cea fara de sfarsit !

[stefan florin]

În prealabil postat de Padureanca Maria

Dumnezeu sa-l ierte si sa-i mangaie sufletul, sa-i daruiasca bucuria cea fara de sfarsit !

Dumnezeu sa-l ierte si cu sfintii sa-l numere...Doamne ajuta!

Ma bucur ca am gasit atat de multe mesaje omagiu pentru o mare personalitate, crestin desavarsit si atat de putin mediatizat.Nu l-am cunoscut si nici nu am stiut despre marile sale biruinte din activitatea sa lunga de peste 50 de ani.

Am gasit pe pagina de web de mai jos foarte multe detalii despre viata de medic devotat si de ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian si Sfantul Nicolae-Brancoveanu.

http://isabellelorelai.wordpress.com...dru-pesamosca/

Cateva fragmente de pe blog :

„Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie”. – Prof.Dr. Alexandru Pesamosca.

"S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie.
A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze bietul copil. „O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata. Si n-o spun deloc cu mandrie, ci dimpotriva, cu o mare smerenie, pentru ca operatia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decat instrumentul lui sau, cum s-ar zice, mijlocitorul. Astazi, Radu se apropie de 20 de ani. Duce o viata normala, are o iubita, conduce o masina, totul ca si cum atunci, cu 12 ani in urma, s-ar fi nascut a doua oara. Si totusi, desi a fost vorba de-o premiera mondiala, nimeni nu a catadicsit sa recunoasca oficial ori sa promoveze acest mare succes”.

"Academicianul, profesorul Alexandru Pesamosca, beneficiarul unei pensii de 6 milioane de lei vechi, îşi petrece 90% din viaţă într-o cămăruţă de şase metri pătraţi. Cu baie! Nu se plânge, fiindcă a fost alegerea lui. Nişte tineri manageri au încercat să-l evacueze şi de aici. Din spitalul pe care l-a condus şi pe care l-a înscris în circuitul mondial al chirurgiei infantile."

" - Stimate domnule profesor, am citit in presa cu o enorma indignare faptul ca niste oameni de nimic vor sa va alunge din spital. In momentele cele mai triste ale vietii mele, dumneavoastra ati reusit sa faceti dintr-un copil pierdut, pe care nimeni n-a avut curajul sa-l opereze, un copil sanatos tun, care a adus numai bucurii in familia noastra. Astazi, el este macaragiu sef aici, la Oravita. Mai am doua fete, avem o casa mare, cu tot ce trebuie, si noi toti ne-am gandit, pentru a nu mai suferi atata umilinta de pe urma unor oameni care ar trebui sa-si aplece umerii in fata dumneavoastra, sa va propunem cu toata sinceritatea, ca de azi inainte, sa veniti aici, sa locuiti la noi acasa. Avem camere multe, nu ducem lipsa de absolut nimic, iar pentru noi, dar si pentru toata Oravita, ar fi cea mai mare cinste sa va avem aici, in casa noastra. Va rog din suflet sa acceptati invitatia noastra. Nu va trebuie nimic, veti avea tot ce va trebuie, fara absolut nici o obligatie, nu trebuie decat sa veniti aici si veti avea toata grija si dragostea noastra… "

E de prisos sa spun ca tot ce am citit despre acest om deosebit m-a impresionat pana la lacrimi.
Slava Domnului!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.biserica-sfstelian-branco...ro/istoric.htm (istoricul bisericii si Asezamantului Social Sfintii Martiri Brancoveni)