Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #321  
Vechi 20.07.2017, 23:09:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Vorbind cu fratele Teoctist din Epir, la 20 iulie 1972, el m-a întrebat dacă am auzit despre
minunea care a avut loc în urmă cu cincisprezece ani, în Ioanina (Grecia), unui soldat care era rânduit de strajă la cazarmă. I-am spus că nu și l-am rugat să mi-o spună - ca s-o pot scrie, spre slava profetului Ilie.
Un soldat era staționat să păzească o baracă și, la miezul nopții, a auzit pașii unei persoane, care se apropia de el. Soldatul a crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice. A strigat: „Stai!”, dar din nou a auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară, a strigat: „Stai! Cine-i acolo?”. Cu arma în mână, nu a primit nici un răspuns. A fost apoi forțat să spună: „Stai sau trag!”.
De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut , dintr-o dată, în loc de un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, un preot învăluit de o lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. S-a înfricoșat foarte tare.
Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”.
Simțind remușcări, soldatul a început să plângă și și-a cerut iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și a multor ani petrecuți în obiceiuri rele . Iartă-mă!”.
Sfântul i-a răspuns: „Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu hulească cele sfinte ( în societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul de cele sfinte ). Să comunici acest lucru și în metropolă, și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui să publice acest lucru...”
„Nu mă vor crede, Sfinte. Dar spune-mi, cine ești? ”
„Eu sunt profetul Ilie . Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că în acea stâncă (și a arătat cu degetul) vor săpa și vor găsi o biserică veche de-a mea și, deasupra ei, să construiască o biserică nouă”.
El a mers și a povestit acest lucru întregului oraș, iar întâmplarea fost publicată în toate ziarele locale. Mulți au crezut și și-au schimbat viața. Brutarii și asociația acestora, care îl cinstesc pe profetul Ilie ca patron al lor, au săpat în stânca ce a fost indicată și au descoperit o biserică veche . După cum a fost cererea, au construit una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie.
Soldatul a schimbat multe vieți și a trăit tot restul vieții sale ca un model de un bun creștin .
(Călugărul Lazăr de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #322  
Vechi 20.07.2017, 23:18:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Rugăciunea Sfântului Serafim avea mare putere. Tămăduia bolnavi care ajunseseră deja în pragul morții. În mai 1829 se îmbolnăvise grav soția lui Alexei Iurievici Vorotilov, din satul Pavlov, regiunea Gorbaciov.
Vorotilov avea mare credință în puterea rugăciunii sfântului, dar și sfântul îl iubea ca pe un ucenic de-al lui. A plecat, deci, îndată spre Sarov, unde a ajuns la miezul nopții. Cu toată ora nepotrivită la care a sosit, s-a dus direct la chilia părintelui Serafim. Acela, ca și când îl aștepta, ședea în pragul chiliei sale.
– Ce te-a făcut, bucuria mea, să vii la chilia sărmanului Serafim la ora asta?
– Am venit să cer ajutor pentru soția mea bolnavă.
– Soția ta, i-a spus atunci sfântul vizitatorului, e scris să moară.
Acela, însă, a căzut la picioarele lui cu lacrimi și l-a rugat să mijlocească la Domnul, pentru a-i dărui sănătate soției sale. Sfântul s-a adâncit imediat în rugăciune , vreme de zece minute. Apoi și-a deschis ochii, l-a ridicat pe Vorotilov și i-a zis:
– Iată, bucuria mea, Domnul îi dăruiește viața soției tale. Mergi la casa ta cu pace.
Când a ajuns acasă, a aflat că în ceasul în care părintele Serafim se ruga, soția sa a simțit o ușurare. Curând s-a însănătoșit complet.
( Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #323  
Vechi 26.07.2017, 05:06:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

La chilia „Sfântul Hrisostom” ce ține de Schitul „Sfântul Pantelimon” (Mănăstirea Cutlumuș) din Muntele Athos a trăit în urmă cu mai mulți ani părintele Daniel. Acesta, timp de 20 de ani, a fost bolnav și a avut dureri de cap și de spate, probleme cu rinichii și inima, probleme la picioare și, uneori, dureri în tot trupul. Deși a mers de multe ori la medici și a făcut numeroase radiografii, rezultatul a fost mereu același. Doctorii nu au putut găsi nici o explicație fizică pentru boala lui. Părintele Daniel a continuat să-și poarte suferințele bolilor, negăsind nici un medic sau om de știință care să-l poată ajuta.
Într-un an, pe 27 iulie, în timpul privegherii de Sfântul Pantelimon, părintele Daniel s-a rugat Sfântului Pantelimon cu lacrimi în ochi și s-a închinat zicând: „Sfinte al lui Dumnezeu și ocrotitorul Schitului nostru, tu care ești doctor și pentru dragostea lui Hristos ți-ai vărsat sângele, arată dragostea ta și mijlocește către Domnul Hristos să-mi dea tămăduire, ca astfel cu sănătate să pot slăvi și să cânt numele Său la priveghere”.
Acestea zicându-le, părintele Daniel a ațipit din pricina oboselii. Atunci l-a văzut într-o vedenie pe Sfântul Pantelimon îngenunchind în fața tronului lui Dumnezeu și mijlocind pentru sănătatea lui Daniel. Părintele Daniel a auzit pe Domnul Hristos spunând Sfântului Pantelimon: „Frate al meu, Mare-Mucenice Pantelimon, crezi că ești mai milostiv decât Mine? Crezi ca iubești omenirea mai mult decât Mine? Din dragoste pentru Mine Ți-ai vărsat sângele, dar Eu nu Mi-am vărsat sângele și încă Îmi vărs sângele în fiecare zi pentru mântuirea sufletelor oamenilor? Să știi că este voia Mea atunci când se întâmplă de multe ori ca trupul să sufere, pentru ca sufletul să fie mântuit. Acesta este calea prin care voiesc ca mulți oameni să se mântuiască.”
Când fratele Daniel a auzit acest lucru, s-a trezit și a slăvit numele lui Dumnezeu, a mulțumit Sfântului Pantelimon pentru mijlocirea sa, și îndată a simțit cum o povară mare a fost ridicată de la el și a înțeles că trebuie să îndurăm crucea și situația bolilor noastre cu răbdare, bucurie și mulțumire.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #324  
Vechi 01.08.2017, 23:13:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, ne-a istorisit câteva minuni săvârșite la iconița Maicii Domnului, aflată spre închinare în paraclisul mănăstirii. Iată una dintre ele:
Cu mai puțin de doi ani în urmă, mai multe persoane fuseseră acuzate de o fraudă; se furaseră niște bani „cu acte”, era un dosar care se judeca de cinci-șase ani. Printre aceste persoane se număra și un tânăr familist, care avea doi copii mici. Cristian era numele său. În urma deciziei instanței de judecată, fiecare dintre cei acuzați urma să plătească o despăgubire de două miliarde de lei vechi și să fie privat de libertate pentru o anumită perioadă.
După cum îi mărturisise părintelui, Cristian lucrase cu dânșii, dar era nevinovat. A ajuns la Bisericani într-o dimineață. Plângea ca un copil în paraclis: „Ce mă fac eu, ce mă fac eu? Cum să las copiii fără tată?”. Te topeai de mila lui. Atunci i-am spus: „Roagă-te Maicii Domnului și te va scăpa”. I-am spus ce rugăciuni să facă – în principal Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
. Bietul om a venit după aceea și a plâns cu lacrimi de recunoștință, mulțumind lui Dumnezeu . Scăpase ca prin minune. O parte dintre colegi fuseseră condamnați la închisoare pentru trei ani, o altă parte urma să plătească despăgubirea, iar el și cu un alt coleg au scăpat.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #325  
Vechi 01.08.2017, 23:17:04
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei și l-a întrebat:
– Evanghelia voastră este adevărată?
– Da, este adevărată, răspunse episcopul.
– Atunci să bei acest pahar cu otravă că scris este: „De veți bea otravă, nu vă va vătăma”.
Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune și, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte, care-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, dar cerându-i să nu facă Sfânta Cruce pe pahar, căci auzise sultanul că puterea crucii îndepărtează moartea.
Episcopul, care era om înțelept, luă paharul și îl întrebă pe sultan din care parte să bea, de aici, de aici, de aici sau de aici, făcând astfel cu cele trei degete semnul Sfintei Cruci pe gura paharului, iar sultanul ia zis că poate să bea de unde dorește.
Episcopul a băut și nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puțină apă ca să clătească paharul și i-a spus sultanului:
– Dă-i acum să bea și vrăjmașului lui Hristos
care ti-a propus să faci aceasta.
Acela a băut și a murit pe loc.
Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!
Sursa: marturieathonita.ro
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #326  
Vechi 05.08.2017, 19:57:40
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

O tânără, numită din Sfântul Botez Marina, se afla la studii în Ierusalim. Ea avea obieciul că venea adeseori la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, unde se mărturisea la un părinte care era din aceeași țară cu ea. În anul 1988, cu trei săptămâni înainte de Înviere, a visat într-o noapte că era înlăuntrul Bisericii Sfântului Mormânt și ședea pe o băncuță, citind niște hârtii ce le găsise acolo. Deodată, vede un călugăr lângă ea, care îi zice:
– Acele nume pe care le pomenești sunt ale unora care au săvârșit păcate în Biserică. Dar este Părintele Ioan Hozevitul, om bun, cu frica lui Dumnezeu, care a împlinit voia lui Dumnezeu. Eu îl cunosc, s-a sfințit, este sfânt.
Atunci, Marina a răspuns:
– Da, îl știu, este la Hozeva!
După aceste cuvinte ale Marinei, acel călugăr s-a făcut nevăzut .
Trezindu-se, Marina a priceput că Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan, i-a iconomisit acest vis spre îndreptarea sa.
Mai apoi, mergând la părintele său duhovnic de la Hozeva, Marina a mărturisit:
– - Eu, când mă închinam în biserică, nu sărutam niciodată racla cu sfintele moaște ale Părintelui Ioan , însă acum m-am încredințat cu adevărat că este sfânt. De atunci, de câte ori mă închin în biserică, sărut și racla cu sfintele sale moaște și îl rog cu credință, iar Sfântul îmi ajută în toate greutățile pe care le am.
( Viața și minunile Sfântului Ioan Iacob , tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Laurențiu Episcopul Caransebeșului, pp. 85-86)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #327  
Vechi 10.08.2017, 03:26:26
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

D e curând mi-a povestit un călugăr minunea întâmplată cu duhovnicul lui. Bătrânul avea
cancer și era foarte bolnav. A stat mult timp prin spitale făcând și chimioterapie. După un timp a fost adus acasă la fratele lui. Într-o noapte a avut un vis: A văzut că se afla în salonul unde stătuse pe când făcuse tratamentul în spital. Și fiind el bolnav și în dureri, a văzut că se deschide ușa și intră trei persoane apropiindu-se de el. S-au prezentat în fața lui și au spus:
– Eu sunt Rafail.
– Eu sunt Nicolae .
– Eu sunt Irina . Și suntem din Mitilini.
Atunci el le-a zis:
– Sunteți Sfinții Rafail, Nicolae și Irina?
– Da, au răspuns ei, și am venit să-ți spunem că peste câteva zile te vei face bine.
– Vă rog să mă binecuvântați sfinților, le-a zis duhovnicul plecându-se în fața lor.
După ce l-au binecuvântat toți, au zis către el:
– Te rugăm să ne binecuvântezi și sfinția ta.
– Dar eu sunt un om păcătos și plin de neputințe.
– Nu uita că ai darul preoției și te rugăm să ne binecuvântezi!
Atunci duhovnicul i-a binecuvântat, făcând
ascultare. După care s-au făcut nevăzuți.
Și într-adevăr după câteva zile duhovnicul s-a făcut sănătos. Mi-a zis călugărul că acum este sănătos și plin de viață pentru vârsta lui de peste optzeci de ani.
( Monah Pimen Vlad , Povestiri duhovnicești )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #328  
Vechi 13.08.2017, 21:48:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

„În anul 1938 am fost rugată de comunitatea
Bisericii Sfântul Nicolae să țin lista pentru biletul de grup la pelerinajul de la Sfântul Ioan de Rila . A venit la mine o fetiță cunoscută - Liudmila Dimitrova, de 12 ani. Ea mi-a spus că bunica ei s-a trecut pe listă ca să meargă împreună cu comunitatea la Mănăstirea Rila și că ar vrea și ea foarte mult să meargă, dar că părinții ei nu sunt de acord. Fetița m-a rugat să vin la tatăl său și să intervin pentru ea. Am mers și l-am rugat să o lase pe fetiță să meargă la Mănăstirea Rila. Tatăl mi-a spus că în acel moment era strâmtorat cu banii și, în plus, vrea ca bunica să nu-și facă griji, refuzându-mă categoric.
Liudmila a venit din nou la mine și m-a întrebat de răspunsul primit. I-am spus că am fost refuzată de tatăl ei și am sfătuit-o sa nu-l sâcâie mai mult.
- Dar ce să fac acum? Vreau atăt de mult să merg la Mănăstirea Rila... La cine să mă duc, cine să-mi ajute? Poate numai Sfântul Ioan de Rila !, mi-a spus fetița.
- Da, chiar dacă tatăl tău nu te-a înțeles, doar Sfântul Ioan poate să te ajute și nimeni altcineva. Roagă-te lui. Doar el poate să-ți împlinească dorința, i-am răspuns.
Am coborât apoi de pe perete o iconiță a Sfântului Ioan de Rila și i-am dat-o să se închine.
- Sfinte Ioane, te rog, fă să vin la tine împreună cu ceilalți! Te rog, ajută-mă! Copila s-a rugat fierbinte și a sărutat icoana. Apoi a plecat.
Ziua următoare eu am scos biletul de grup, căci urma să plecăm dimineața. Pentru Liudmila nu mai era nici o speranță, lista fiind închisă și biletul ștampilat.
La ora nouă seara a venit la mine o femeie care era înscrisă și dăduse deja banii. Ea mi-a spus că în urmă cu o oră primise o telegramă de la Varna prin care era chemată să mearga îndată la mama ei, care se îmbolnăvise pe neașteptate și că iși cumpărase bilet pentru Varna. M-a întrebat dacă nu cumva ar fi posibil sa-și retragă banii din biletul de grup, însă aceasta era cu neputință, caci întreaga sumă fusese deja plătită. Și-a luat la revedere și a plecat. La ora zece am mers la Liudmila și i-am spus să fie pregatită să mergem dimineața, deoarece biletul ei era plătit și locul asigurat.
Drăgălașa copilă s-a bucurat tot timpul de faptul că Sfântul Ioan i-a împlinit rugăciunea sa sinceră”.
Adevărul celor de mai sus îl intăresc cu semnătura mea: G. Bezenkova,
Mănăstirea Rila, 3 noiembrie 1949
( Minunile Sfântului Ioan de Rila , Editura Sophia, pp. 210-211)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #329  
Vechi 18.08.2017, 23:32:01
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Minuni săvârșite de icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer



Această icoană are de la Dumnezeu și harul deosebit de a vindeca înfricoșătoarea boală a cancerului. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de canceroși vindecați recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domului Pantanassa. Iată câteva minuni săvârșite de icoana Maicii Domnului Pantanassa, culese din bogata arhivă a Mănăstirii Vatoped.
Icoana Maicii Domnului Pantanassa se află pe proschinitarul din stânga al katholikonului mănăstirii Vatoped
prev
next
• Pe data de 30 septembrie 1990, ieromonahul Evdochim, duhovnicul Schitului vatopedin Sfântul Dumitru, după ce s-a închinat la icoane împreună cu ceilalți monahi, în timpul stihoavnei de la Vecernie, s-a așezat în locul său, în strana aflată în fața icoanei Pantanassa. Deodată, a văzut limpede cum din icoană ies nenumărate raze de lumină. L-a întrebat apoi pe ieromonahul care ședea alături dacă vede și el lumina și razele care ies din icoana Maicii Domnului. Acesta îi răspunde că nu vede, și îndată strălucirea razelor a încetat. „Razele acelea și lumina care ieșeau din icoana Maicii Domnului Pantanassa mi-au bucurat inima, căci după 60 de ani în Sfântul Munte m-a învrednicit Născătoarea de Dumnezeu să văd o asemenea minune”, a mărturisit Părintele Evdochim.
• Prezvitera Andrula Papahristodulu din Nicosia, Cipru, ne relatează următoarea întâmplare petrecută către sfârșitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, a scos un geamăt puternic, s-a întins și, cu ochii deschiși, a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit. După primul ajutor, a început să dea semne de viață. La spital i s-au făcut multe analize, câteva zile în șir, și s-a descoperit astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgență. După ce s-a spovedit și i s-a făcut Sfântul Maslu, s-a dus la operație cu încredere în Maica Domnului Pantanassa a cărei icoană o avea — chiar și la spital — mereu cu dânsa. În timpul operației, însă, nu s-a reușit extirparea completă a tumorii, existând câteva rămășițe. Din cauza aceasta, avea mari greutăți (amețea, nu putea să meargă și să vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele). A ieșit însă din spital, deoarece se apropia sărbătoarea Crăciunului. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat, iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simțit o bună mireasmă inexplicabilă care a durat în jur de 10 minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început, membrii familiei nu au simțit nimic. Apoi și-au dat seama și ei de mireasmă și au înțeles, emoționați, că era vorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile, mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavă că Maica Domnului o va vindeca.
Mergând din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dânsa cu rezultatul tomografiei și a întrebat-o mirat: „Ați urmat vreo terapie în afara spitalului?”
„Nu” i-a răspuns bolnava.
„Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!”
Atunci bolnava i-a mărturisit că se aștepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră și le-a povestit ce se întâmplase. Medicul i-a răspuns: „Și eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat și mie fetița de 4 ani care suferea de leucemie, iar cum este sănătoasă ”. Astăzi prezvitera este complet restabilită și îi mulțumește Maicii Domnului pentru minune.
• La Centrul Oncologic Infantil din Moscova era internat un băiețel de 8 ani pe nume Mihail Iacunin din orașul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului său, în stânga, se afla o iconiță de hârtie a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11 noiembrie 1991, mama băiatului, care stătea alături și se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea băiatului împreună cu o prietenă pe nume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies raze de lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopții, mama băiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întorcându-se împreună, în timp ce pe culoar și în salon era întuneric, au văzut cum din icoană două raze de lumină se îndreaptă către trupul copilului mort. Îndată inima băiatului a început din nou să bată. Acest caz a determinat Patriarhia Moscovei să invite o delegație vatopedină, în frunte cu Arhimandritul Efrem, pentru a aduce la Moscova două copii ale icoanei Pantanassa (la dimensiunile celor aduse în România). Recent, o nouă copie a fost dusă la Mănăstirea Valaam, cu două luni înainte de pelerinajul icoanelor Pantanassa în România.
• Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Am vizitat mănăstirea Vatopedi în vara anului 1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa care vindecă bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feței, m-am rugat în fața icoanei Maicii Domnului, în genunchi, ca să o vindece, promițându-i că voi lăsa la icoană cruciulița mea de aur. Plecând de la mănăstire, am luat cu mine ulei de la candelă pe care l-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergând din nou la spitalul din Drama pentru obișnuita cauterizare, i s-a spus că nu mai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. De atunci, mama s-a vindecat complet.”
• N. Papaevripidis, refugiat din Morfu, Cipru, scrie: „Mama mea se afla la spitalul «Macarios» din Nicosia, suferind de cancer în regiunea rinofaringiană, cu multiple hemoragii din nas și din gât. Cancerul a fost certificat și prin biopsii și analize. Peste două zile trebuia operată. Seara eram acasă și mă uitam la televizor. Era o emisiune a canalului «Logos» și vorbea Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem. La un moment dat, a menționat minunile icoanei Maicii Domnului Pantanassa . Imediat mi-am făcut cruce, m-am rugat Maicii Domnului și i-am făcut o făgăduință. Toate acestea se petreceau în februarie 1995. A doua zi o echipă de medici a spitalului «Macarios» au venit la patul mamei pentru control. Șeful comisiei de examinare, stupefiat, a strigat către ceilalți: «Credeți în minuni? Nu mai are nimic!» Într-adevăr, se vindecase complet, nemaifiind nevoie de operație. Mama se numește Evdochia Papaevripidis, are 80 de ani și locuiește la Limassol, Cipru”.
• Panaghiotis Iconomu din Larisa, Grecia, ne scrie în ziua de 22 decembrie 1995: „Vă scriu despre o minune care mi s-a întâmplat mie, nevrednicului, prin intermediul icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Sufeream de o boală la ambele urechi, din care ieșea un lichid cu miros dezgustător. De asemenea, aveam o mâncărime insuportabilă. Când, cu harul Maicii Domnului, am venit la Mănăstirea Vatopedi în februarie 1995, am auzit de la starețul mănăstirii o minune a icoanei Pantanassa. În aceeași clipă, nădejdea mântuirii mele s-a îndreptat către uleiul făcător de minuni de la candela icoanei Pantanassa și i-am făgăduit Maicii Domnului că, dacă mă fac bine, voi lăsa la icoană crucea mea de aur de la botez. După un interval de trei luni de zile, mirosul urât din urechi a dispărut, diminuându-se și mâncărimea. Astăzi, când vă scriu, sunt complet vindecat și îi dau slavă lui Dumnezeu și Preacuratei Maicii Sale”.

• Nadejda, din Moscova, a suferit un traumatism al coloanei vertebrale (compresiune articulară cu deplasare). Era chinuită continuu de dureri și nu putea face nici douăzeci de pași. De asemenea, suferise un traumatism al mandibulei și avea o eczemă pe față. După ce s-a rugat în fața icoanei Pantanassa, s-a vindecat complet (iunie 1996).
• O credincioasă citea zilnic Paraclisul icoanei Pantanassa în biserica Tuturor Sfinților din Moscova pentru rudele sale atee. La puțină vreme, aceștia au început să frecventeze biserica (august 1996).
• Niki Anniva din Pafo, Cipru, ne scrie în 5 septembrie 1996: „Acum două zile, am sunat la Mănăstirea Vatopedi ca să-mi faceți un Paraclis la icoana Maicii Domnului Pantanassa (slăvit să-i fie numele!) pentru că aveam un chist ovarian mare, iar medicul mi-a spus că e nevoie de operație. M-am speriat tare, deoarece mama mea a murit anul trecut de cancer uterin. Astăzi însă, mergând la medic, mi-a spus că nu am nimic și că nu mai este nevoie de intervenție chirurgicală, deoarece chistul a dispărut . Bucuria mea nu se poate descrie! Slăvit să fie Domnul!”
• Moscova, decembrie 1996. Liuboi avea cancer uterin și medicii i-au propus intervenție chirurgicală. A venit îndată la biserică pentru a participa la Acatistul icoanei Pantanassa. Înainte de operație, la examenul medical, s-a descoperit că dispăruse complet tumora uterină.
• Moscova, ianuarie 1997. Iuri, în vârstă de 48 de ani, avea o slăbire totală a sistemului nervos. Rudele au început să citească pentru el Paraclisul Maicii Domnului la icoana Pantanassa. S-a vindecat complet.
• Moscova, aprilie 1997. Alexandru, de 20 de ani, avea tumoră pe creier. A început să se roage în fața icoanei Pantanassa. Tumora a dispărut .

• Lidia Bițcova Dimitrievna, din Moscova, avea o jenă în regiunea stomacului. După biopsie, a fost diagnosticată cu tumoră malignă, medicii propunându-i intervenție chirurgicală. În final, operația a fost stabilită peste trei luni. În timpul acesta, femeia a citit zilnic Acatistul și s-a uns cu ulei din candela icoanei Pantanassa. La următorul examen medical, cancerul dispăruse (7 septembrie 1999).
• Nina, din Moscova, suferea de o degradare profundă a organelor vitale (rinichi, pancreas, ficat). S-a chinuit vreme de șase ani, fără a afla vreun remediu. Cineva i-a spus despre icoana făcătoare de minuni Pantanassa. A mers la Liturghie și apoi a cerut ulei din candela icoanei. La scurt timp, s-a vindecat complet (9 ianuarie 2000).
• Natalia Galiț Gherknevna, din Orsk, regiunea Orenburg, avea cancer la piept. După citirea timp de 40 de zile a Acatistului Pantanassei, s-a vindecat (29 ianuarie 2000).

( Mărturie athonită în România , Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, Muntele Athos, 2004, 188-193)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #330  
Vechi 03.09.2017, 01:47:37
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera și participau și ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinerești .
Odată, atunci când a făcut Vohodul Mare , o călugăriță ce era de față l-a văzut că merge prin aer, că intră în altar fără să pășească pe dușumea. S-a pierdut cu firea și și-a făcut cruce, deoarece era pentru prima dată când a văzut o minune. Atunci când s-a terminat
Liturghia și călugărița s-a dus să ia binecuvântare ca să plece, Părintele Iacov îi spuse cu naivitate:
‒ Astăzi Liturghia a fost altfel.
Auzind acestea, monahia a prins curaj și a început să-i descrie cum l-a văzut la Vohodul cel Mare . Dar Starețul a apucat mai înainte și i-a spus să tacă, să nu spună nimănui nimic.
Mai târziu i-a explicat unui diacon îndatoririle sale. Și ca să-l facă mai atent, i-a vorbit cu o
adâncă evlavie despre experiențele și vedeniile lui:
‒ Ah, părintele meu, dacă ați vedea ce se petrece
în timpul heruvicului , când preotul citește rugăciunea, ați fugi cu toții... Îngerii urcă și coboară nevăzut și de multe ori simt aripile lor cum mă lovesc peste umeri.
( Stelian Papadopulos, Fericitul stareț Iacov Țalikis , starețul Mănăstirii Cuviosului David , traducere de Ieromonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 120-121)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare