De ce ii uraste lumea pe crestini ?

În prealabil postat de andreicozia

Ma intreb si eu asa intr-o doara, oare de ce popoarele care nu cred in manevrele diavolului si nu-l folosesc ca tap ispasitor pentru lene si indolenta dau inainte si construiesc autostrazi colosale, sapa tunele pe sub mari si tari, daca nu le iese ceva se intorc la proiectare si nu se ridica de acolo pina nu inving obstacolele de tot felul care apar.

Asadar "diavolul " asta este prietenul cel mai bun al trindavelii si invinuirii altora sau a altei entitati pentru mizeria in care ne balacim.
Daca cineva este corupt, nu-l judecam asa cum fac tarile civilizate( ca nu-i crestineste) ci il invinuim tot pe drac ca cica l-a ispitit.
In loc sa-l luam de guler, ii dam liber la hotii si mai mari.

Cind vine vorba de indreptat un gard sau de sapat o groapa, mai bine nu o facem ca tot vine sfirsitul lumii.

Daca stam in fata gropii si ne rugam, chiar ca dracu ti-o mai sapa!

Am cumparat "Testamentul lui Solomon: Regele, demonii si zidirea Templului". Sper sa gasesc timp zilele urmatoare pentru a face un topic pe aceasta tema. Asa vor intelege si cei, care nu cred in existenta demonilor, cam ce rau ne cauzeaza acesti demoni, precum si cum ii cheama si cine le e stapan, caci puterea lor a fost ingradita de Dumnezeu.

În prealabil postat de Melissa

Da,si eu sunt de acord cu asta!
Lumea e oglinda ta.Se proiecteaza asupra celorlalti gandirea noastra.Ii vedem asa cum suntem noi defapt.De aceea crestinii au senzatia ca sunt urati.Cand de fapt, ei urasc tot ce nu e la fel ca ei.

Practic ne constrang doar ideile care ne plac. Si ascultam selectiv, auzind doar ce ne place.
Nu noi spunem ca crestinii sunt urati de lume, ci Iisus ne spune acest lucru; vezi Fericirile.
Lumea vrea sa ramana neschimbata si respinge orice ar indemna-o sa se schimbe. Ori, in clipa in care incepi sa crezi, incepi sa te schimbi, indepartandu-te de pacat.

In alta parte te intrebai cum poate fi posibil sa iubesti omul si sa urasti doar pacatul lui. Uite cum este posibil acest lucru: constientizand ca fiecare dintre noi ne putem sfinti la un moment dat, prin indepartarea de pacat. Urand nu numai pacatul ci si pe pacatos, practic ne incarcam de pacate grele. Iar cel, pe care il uram poate sa se mantuiasca, sfintindu-se, in vreme ce noi ramanem cu judecata facuta. Deci, chiar daca il vedem pe aproapele ca are pacate, exista posibilitatea, ca el sa scape de ele, mantuindu-se.
Nu exista o capcana mai mare decat judecarea aproapelui, caci ne rapim propria sansa la mantuire, in vreme ce orice pacatos se poate mantui, daca ajunge sa-si regrete pacatele. Stiind acest lucru, iti mai convine sa il judeci pe aproapele?!? Mie nu; dar asta nu ma obliga sa ii accept pacatele, caci tolerandu-le, ma fac partas la pacatele lui.

In ochii lui Dumnezeu omenirea prezenta, trecuta si viitoare reprezinta un singur om: Adam cel cazut din rai. Astfel noi toti suntem raspunzatori de pacatele tuturor. Pacatele fratelui apasa si pe umerii mei; de aceea cand le vad, trebuie sa ma rog pentru dansul, dar si pentru mine, caci purtand si eu acele pacate, voi fi ultimul dintre oameni, care se va mantui.

[IOLANDA]

Sunt intru totul deacord cu Miha-anca....asa gandesc si eu ....se vede ca a studiat din invataturile marilor nostri duhovnici(gandire curata si inteleapta) si cu nevrednicie "ma lupt"cu toate fortele sa urmez o particica macar din "sfintele lor invataturi"...Doamne Ajuta!!necredintei noastre......

În prealabil postat de Miha-anca

Practic ne constrang doar ideile care ne plac. Si ascultam selectiv, auzind doar ce ne place.
Nu noi spunem ca crestinii sunt urati de lume, ci Iisus ne spune acest lucru; vezi Fericirile.
Lumea vrea sa ramana neschimbata si respinge orice ar indemna-o sa se schimbe. Ori, in clipa in care incepi sa crezi, incepi sa te schimbi, indepartandu-te de pacat.

In alta parte te intrebai cum poate fi posibil sa iubesti omul si sa urasti doar pacatul lui. Uite cum este posibil acest lucru: constientizand ca fiecare dintre noi ne putem sfinti la un moment dat, prin indepartarea de pacat. Urand nu numai pacatul ci si pe pacatos, practic ne incarcam de pacate grele. Iar cel, pe care il uram poate sa se mantuiasca, sfintindu-se, in vreme ce noi ramanem cu judecata facuta. Deci, chiar daca il vedem pe aproapele ca are pacate, exista posibilitatea, ca el sa scape de ele, mantuindu-se.
Nu exista o capcana mai mare decat judecarea aproapelui, caci ne rapim propria sansa la mantuire, in vreme ce orice pacatos se poate mantui, daca ajunge sa-si regrete pacatele. Stiind acest lucru, iti mai convine sa il judeci pe aproapele?!? Mie nu; dar asta nu ma obliga sa ii accept pacatele, caci tolerandu-le, ma fac partas la pacatele lui.

In ochii lui Dumnezeu omenirea prezenta, trecuta si viitoare reprezinta un singur om: Adam cel cazut din rai. Astfel noi toti suntem raspunzatori de pacatele tuturor. Pacatele fratelui apasa si pe umerii mei; de aceea cand le vad, trebuie sa ma rog pentru dansul, dar si pentru mine, caci purtand si eu acele pacate, voi fi ultimul dintre oameni, care se va mantui.

Miha-anca,
Am evitat sa raspund lui Andreicozia, Melisseisi... Dar iti multumesc ca ai facut-o tu pentru ca ai raspuns mult mai bine decat as fi facut-o eu.
Greseste fatal cel care nu crede in existenta diavolului. Practic neaga existenta raului. Mare greseala. Daca toti am face asa, satana isi va face de cap cu noi cum ar vrea. Ne-am ura unii pe altii la tot pasul pt ca toti purtam cate o vina. N-ar mai zambi nimeni la nimeni.
N-am vrut sa-i mai zic ceva lui Andreicozia ca sa-l mai enervez, era si asa destul de catranit si pe buna dreptate, pe tot ce se intampla cu noi, cu toata lumea.
Sa ne dea Dumnezeu intelepciune si putere de a ierta!

În prealabil postat de Miha-anca

In alta parte te intrebai cum poate fi posibil sa iubesti omul si sa urasti doar pacatul lui. Uite cum este posibil acest lucru: constientizand ca fiecare dintre noi ne putem sfinti la un moment dat, prin indepartarea de pacat. Urand nu numai pacatul ci si pe pacatos, practic ne incarcam de pacate grele. Iar cel, pe care il uram poate sa se mantuiasca, sfintindu-se, in vreme ce noi ramanem cu judecata facuta. Deci, chiar daca il vedem pe aproapele ca are pacate, exista posibilitatea, ca el sa scape de ele, mantuindu-se.
[b]Nu exista o capcana mai mare decat judecarea aproapelui, caci ne rapim propria sansa la mantuire, in vreme ce orice pacatos se poate mantui, daca ajunge sa-si regrete pacatele.

Miha-anca in primul rand iti multumesc pentru osteneala de a-mi explica atat de frumos.Sunt total de acord cu pasajul de mai sus, dar eu tot NU inteleg aici:

În prealabil postat de Miha-anca

dar asta nu ma obliga sa ii accept pacatele, caci tolerandu-le, ma fac partas la pacatele lui.

deci, nu inteleg cum desparti pacatele de pacatos, ajungand sa iubesti doar pacatosul si nu si pacatele lui,la modul PRACTIC!

Concret, sotul isi bate nevasta,bea toata ziua de il strange din sant..Cum poate ea, sotia lui sa il iubeasca pe el, in timp ce o rupe in bataie,maltrateaza copiii, supunandu-i poate la incest, beat crunt fiind???Poate o femeie sa isi iubeasca asa barbatul si sa deteste doar pacatul si diavolul care se joaca cu el? ..
Sau ..sunt sigura ca observi si aici pe forum, persoana care URASC sectantii..Si vezi si tu ca ura se indreapta asupra persoanelor, nu asupra faptului ca sunt sectari..Deci, din iubire pentru Dumnezeu, ajungem sa ne uram aproapele..

Asta nu inteleg eu Miha draga...CUM SA IUBESTI UN OM SI SA-I URASTI DOAR PACATUL?

[MariS_]

În prealabil postat de laotze

Vreau o explicatie : de ce apar tot mai multe romane in care se demonstreaza ca Isus NU A INVIAT! El este mort si ingropat la Ierusalim! Secretul lui Iosif, Al 13 lea Apostol, Iuda Apostoll sau demon..toate fiind scrise in SUA si avand o uysoara tenta politista. Cu stima Radu aporadu13@yahoo.fr

Eu ma intreb, inca, daca lumea ne uraste sau ne uram noi intre noi? Sau, mai bine zis, care ura e mai mare si care doare mai tare?
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Eu ma intreb, inca, daca lumea ne uraste sau ne uram noi intre noi?

E lesne de vazut ! Pe deoparte vorbe mieroase , credintosie la maxim , iar in spatele usilor inchise , barfa , ura si rautate la maxim ! Raspunsul il gaseti extrem de repede si foarte aproape . . . , dar nu vreau sa redeschid niste subiecte sterse de la " Generalitati " ! Pur si simplu , mi-e rusine de rusinea altora ! Post binecuvantat !

În prealabil postat de Melissa

Miha-anca in primul rand iti multumesc pentru osteneala de a-mi explica atat de frumos.Sunt total de acord cu pasajul de mai sus, dar eu tot NU inteleg aici:


deci, nu inteleg cum desparti pacatele de pacatos, ajungand sa iubesti doar pacatosul si nu si pacatele lui,la modul PRACTIC!

Concret, sotul isi bate nevasta,bea toata ziua de il strange din sant..Cum poate ea, sotia lui sa il iubeasca pe el, in timp ce o rupe in bataie,maltrateaza copiii, supunandu-i poate la incest, beat crunt fiind???Poate o femeie sa isi iubeasca asa barbatul si sa deteste doar pacatul si diavolul care se joaca cu el? ..
Sau ..sunt sigura ca observi si aici pe forum, persoana care URASC sectantii..Si vezi si tu ca ura se indreapta asupra persoanelor, nu asupra faptului ca sunt sectari..Deci, din iubire pentru Dumnezeu, ajungem sa ne uram aproapele..

Asta nu inteleg eu Miha draga...CUM SA IUBESTI UN OM SI SA-I URASTI DOAR PACATUL?

Da-mi te rog voie sa incerc si eu.
Pornesc de la o situatie concreta: Imi iubesc masina, chiar daca e patata cu noroi (maine o s-o duc la spalat...). Imi iubesc bicicleta si nu o schimb cu a ta, chiar daca a ta e noua iar a mea e veche si are o spita rupta.
DE CE?
Pentru ca multe fapte din viata am facut impreuna, multe bucurii am trait. Suntem legati prin insasi puterea vietii. Acum, ca tu te-ai stricat la roata sau la caroserie, sa uit tot ce ne leaga?... doar pentru ca ai o pata de noroi sau o spita rupta?
Si apoi, te-ai murdarit cu mine, cand eram si eu acolo, ti-ai rupt spita pentru ca eu nu te tineam in magazie ci te chemam la petrecere. Adica, vezi bine, am si eu o participare la necazul tau, eram acolo, faceam ceva. Iar daca am lipsit si altii te-au murdarit in lipsa mea, cu atat mai rau: era datoria mea sa te protejez! (asta nu pricep mai ales sotii femeilor alcoolice, ca au si ei un rol in alcoolismul sotiei, ca era datoria lor sa asigure protectie sotiei)
Cam asa e si cu oamenii. Doar ca la nivel uman e uneori mai usor, alteori mai greu.
Ca nu traiesc nici cu masina nici cu bicicleta ce traiesc cu barbatul meu sau cu sotia mea.
E un pic mai dificil cand partenerul de viata innebuneste si e la balamuc (ca atunci chiar e diferenta coplesitoare...) sau cand te paraseste si fuge cu alta sau cu altul etc. Dar iubirea ramane. Iubirea ta. Daca a fost vreodata, nu piere, orice ar fi. Poate se retrage un pic, poate isi schimba manifestarile, dar nu piere.
Restul e egoism, uitare din egoism. Alcoolismul si nebunia sunt si un test pentru cel de langa victima. Prietenul la necaz se cunoaste.
Il iubesc pe acest om pentru ca are ceva in el pe care il iubesc. De pilda, are o inima buna desi e lipsit de trezvie sau de curaj. Sau: are pecetea lui Hristos in el, ca e botezat in Hristos. Restul, care e pacat sau cadere, nu iubesc la el.
La fel si cu mine. Nu ma urasc, nu ma omor cu de-a sila, pentru ca pacatuiesc mult. Caci am in mine viata, duhul lui Dumnezeu, infinita lui mostenire in mine, talantii stiuti de mine sau nestiuti.
Ca eu, sarmanul nepriceput si inca orb, nu stiu sa folosesc asta, ca nu fac nimic sa vieze Duhul in mine, ca nu sunt lucrator ci, dimpotriva, stric bogatia dinlauntrul meu, asta e alta problema. CINE strica din mine si in mine? Care PARTE a mea strica frumusetea lui Dumnezeu in mine? Raspuns: pacatul (pachet de ganduri, imagini, emotii, senzatii, voiri, vorbe, actiuni etc.). Aha! Atunci PE ASTA il urasc, nu pe restul, care e nevinovat (si chiar victima, inocenta batjocorita).

Romanul are o vorba: cand arunci apa murdara, nu arunca si pruncul din copaie.

Asa vad eu, desigur ca in practica mi-e greu, dar parca reusesc uneori, prin mila lui Dumnezeu.

Doamne ajuta!

Pe care crestini ??????
Pe noi care numai cu numele suntem ??
pe noi care mintim de milioane de ori ca sa ne aratam ca suntem crestini, crezInd ca daca noi marturisim ca suntem crestini si unul si altul aude ce spunem chear si suntem,
Undei dragostea noastra ???
Undei rabdarea care duce la mIntuire ''''????
Undei ascultarea porunci Lui Hristos care spune Iubitiva unii pe altii pre cum si Eu vam iubit pe voi. Drept dovada ca sa dat sa fie rastignit pt. noi ca sa arate cIt de mult a iubit zidire mIinilor Lui.
Cum putem sa ridicam ochi nostri spre cer sa privim spre Dumnezeu stiind ca mintim si cum sa ne ubeasca lumea daca noi nu facem fapte demne de dragostea Lui Hristos .
Cum sa ne iubeasca cInd noi Ii urIm pe alti, oare crestinismul a fost facut odata cu zidirea lumi sau odata cu trimiterea SFINTILOR LUI DUMNEZEU la propovaduire, si atunci cum sa face ca Sfinti apostoli propovaduiau MIntuirea Intru Hristos la toate neamurile de oameni ce erau pe pamint la acea vreme si cine credea se boteza atunci de catre sfinti nu ????? Ei cei IntIi chemati si sfintiti de dumnezeu faceau munca lor cu dragoste si nu din vreun interes ca astazi, cInd preotia este un serviciu ca sa cIstige uni un ban sa traiasca cu familia , Insa vai si amar de uni ca acestia ca vine o vreme grea pentru ei si este aici ca bate la usa .
Doamne si StapInul veti mele Daruieste sami cunosc pacatele mele si sa nu fie In mine mIndrie si ura ca sa nu fac voia celui rau Insa nu ma lasa ca sa cad In desnadesde si uitare ca tu teai rastignit pentr ca eu sa fiu viu si nu tac cInd vad ca vrajmasul Intra In casa ta si In turma pasuni tale amin amin amin

În prealabil postat de ioan_strainul

Pe care crestini ??????
Pe noi care numai cu numele suntem ??
pe noi care mintim de milioane de ori ca sa ne aratam ca suntem crestini, crezInd ca daca noi marturisim ca suntem crestini si unul si altul aude ce spunem chear si suntem,
Undei dragostea noastra ???
Undei rabdarea care duce la mIntuire ''''????
Undei ascultarea porunci Lui Hristos care spune Iubitiva unii pe altii pre cum si Eu vam iubit pe voi. Drept dovada ca sa dat sa fie rastignit pt. noi ca sa arate cIt de mult a iubit zidire mIinilor Lui.
Cum putem sa ridicam ochi nostri spre cer sa privim spre Dumnezeu stiind ca mintim si cum sa ne ubeasca lumea daca noi nu facem fapte demne de dragostea Lui Hristos .

Da, Ioan, amare lucruri spui, cu miez de adevar inlauntrul lor.

Dar tot la fel de adevarat este ca:
Suntem imbracati in Hristos prin Sfanta Taina a Botezului. (Asadar, dincolo de nevrednicia noastra, nu suntem crestini doar cu numele.)
Da, mintim, eu mint, eu unul recunosc. Dar tot atat de adevarat e ca, prin marea mila a Domnului, prin ocrotirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, prin protectia Sfintilor si a Ingerului meu pazitor: atunci cand realizez ca mint ma tulbur in sinea mea, imi e rusine, regret, caut deindata la Domnul si spun simplu, romaneste: Iarta-ma, Doamne! Apoi recunosc si public, ca acum, aici. Da, mintim, si deindata regretam si ne silim sa NU mai mintim, cu nadejde la Domnul nostru Iisus Hristos.
Daca noi marturisim ca suntem crestini, acest lucru poate lucra in sufletul altuia, dupa inima lui, roade bune. De cand am inteles asta, nu ma mai feresc sa imi fac semnul Sfintei Cruci atunci cand sunt in public. Marturisesc, astfel.
Unde e dragostea noastra? Peste tot unde urmam poruncile Mantuitorului. Atat cat poate fiecare. Fie si o privire. Sau un oftat. Sau un semn al Crucii. Iata unde e dragostea noastra. Este!
Rabdare fiecare avem, dupa puteri si dupa har. Ia aminte ca azi ai avut multa rabdare. Macar cat ne-ai scris aici, amar dar din inima. Rabdare s-a chemat.

Oh, daca am face mereu fapte demne de dragostea lui Hristos, cum zici, lumea nu ne-ar iubi, ci ne-ar rastigni de-a dreptul. Amin.