Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 15.07.2012, 15:10:39
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

http://www.crestinortodox.ro/editori...nia-70255.html

""Omenia e contrarul individualismului, al nepasarii de ceilalti, e contrarul chiar al unui individualism prin care nu s-ar fi urmarit interese egoiste, ci simpla nepasare fata de ceilalti sau afirmarea de putere gratuita in stil nietzscheian. "Ma omenesc" fata de cineva inseamna ca ii acord atentiune si cinstire aceluia, ma feresc sa-l tratez intr-un mod grosolan, asa cum ar merita, poate.

Aceasta nu inseamna ca omenia trebuie sa fie lipsita de putere. Dimpotriva, celui ce vrea sa tina in frau egoismul sau chiar individualismul dornic de acte care uimesc, dar nu folosesc nimanui, i se cere o mare putere. Dar o si mai mare putere i se cere celui ce adauga la aceasta frana a egoismului sau a individualismului nepasator sau dornic de acte uimitoare, dar nefolositoare, efortul de a-si trai viata cu un folos pentru altii, in slujba altora.""

.........

""In general, "a fi om de omenie" inseamna a si lupta pentru omenie, a lupta prin rusinarea si mustrarea celui care practica acte de neomenie; e o lupta care pentru a ramane lupta a omului de omenie trebuie sa fie bazata totdeauna pe exemplul personal. Caci omenia nu implica numaidecat o blandete pasiva, ci o blandete care, folosind si asprimea, isi arata la sfarsit iertarea pentru cel care a fost ajutat sa se elibereze din neomenie.
Omenia e un respect, o sfiala de om, o rusine de om de a fi necinstit cu el si cu toti, dar nu de.cei ce si-au intinat frumusetea umanitatii cu o murdarie morala. Pe acestia i-a dispretuit poporul nostru si i-a doborat fie prin lupta directa, ca in cazul lui Fat-Frumos, fie, cand nu s-a putut prin lupta deschisa, prin pacaleala care l-a privat pe individul lipsit de omenie de avantajele lui dobandite prin neomenie si l-a facut de rasul lumii.
Omenia ca respect de om se acopera in parte cu dreptatea, iar neomenia, cu nedreptatea. Dar cu o nedreptate care nu e identica totdeauna cu respectul legii date, caci si legea poate fi nedreapta, poate favoriza situatii avantajoase pentru unii si dezavantajoase pentru altii.
Prin omenie un om se comporta fata de alt om ca fata de un egal al sau in umanitate, ca fata de un participant la umanitatea sa proprie.
Dincolo de legi, raportul de omenie e un raport de la om la om, ca intre partasii aceleiasi umanitati nu intr-un mod strict separat, ci oarecum comun. De aceea, omul de omenie considera suferinta si jignirea semenului sau ca o suferinta si ca o jignire proprie, pentru ca atinge o umanitate care este si a lui.

Prin omenie, cel ce respecta pe altul respecta o umanitate pe care o poarta si el. "A se omeni" fata de altul, pe care prin aceasta "il omeneste", inseamna a-si descoperi si a respecta propria umanitate, descoperind-o si respectand-o pe a altuia, sau a se ridica la nivelul propriei umanitati, ridicand-o pe a altuia.
Manifestand omenia mea, dovedesc ca am descoperit pe celalalt in umanitatea lui; descoperind umanitatea altuia nu se poate sa nu ma ridic la umanitatea din mine. Printr-un singur act descopar umanitatea din amandoi. Este o singura umanitate in amandoi, desi e purtata de doua subiecte. Prin omenie ne-am descoperit comuniunea in umanitate.
In felul acesta nu poate deveni cineva om decat in masura in care descopera pe ceilalti oameni ca oameni si-i trateaza ca oameni. Sunt om in solidaritate cu ceilalti. incercand sa cobor pe altul de la treapta de om, ma cobor pe mine; ridicandu-l pe altul in constiinta si comportarea mea la starea de om, m-am ridicat pe mine. Realitatea "om" este astfel o realitate corelativa. Posibilitatea mea ca om e legata de grija de altii.
Daca dupa momentul unui act de neomenie a reactionat in mine umanitatea pe care o port, datorita unei suferinte provocate altuia, ma rusinez fata de umanitatea mea, rusinandu-ma fata de umanitatea lui, pentru ca in esenta umanitatea lui e umanitatea mea. Mi-e rusine ca n-am fost om, pentru ca netratandu-l pe celalalt ca om, degradandu-l pe el ca om, m-am degradat pe mine.
Mi-e rusine de un act prin care am jignit deodata umanitatea lui si umanitatea mea. Daca as exista numai eu, nu mi-ar fi rusine de degradarea umanitatii mele. Umanitatea e data in mai multe persoane, pentru ca in felul acesta sa pot simti rusine si fata de mine jignind pe altul; pot simti rusine pentru jignirea umanitatii mele, intrucat am jignit-o in persoana altuia.
Omenia este, astfel, o sensibilitate la umanitatea comuna, care nu se lasa usor si total inabusita, care reactioneaza, in primul rand, din mine. Umanitatea mea persista chiar daca ma silesc sa o inabus. Persista si reactioneaza la actele mele de inabusire a ei prin comportarea mea neomenoasa fata de altul. Omenia este sensibilizarea umanitatii din mine si descoperirea unitatii dintre ca si umanitatea celuilalt. Umanitatea fiind comuna diferitelor subiecte umane, isi afirma si isi activeaza unitatea prin sensibilitatea manifestata in relatia dintre subiectele care sunt purtatorii aceleiasi umanitati.
De aceea, "dreptatea" pe care o implica omenia este nu numai o stare de egalitate exterioara intre doua subiecte despartite, ci si o relatie sau o comunicare afectiva: intre purtatorii comuni si deci egali ai aceleiasi umanitati.
Poporul roman manifesta, prin sensibilitatea particulara la ceea ce se cheama omenie, o sensibilitate deosebita la comuniunea in umanitate. Umanitatea, in el si-a pastrat intr-un mod deosebit de accentuat sensibilitatea comunicanta, sensibilitatea ca mijloc de activare a unitatii sau a comunitatii umanitatii in subiectele diferite in care este ipostaziata.
Poporul roman, punand omenia ca sensibilitate a umanitatii la unitatea ei in varful valorilor imanente, a avut in ea nu numai izvorul tuturor valorilor, ci si garantia unitatii, si prin aceasta a pus un dig puternic in calea individualismului occidental, manifestat fie in reducerea comunitatii umane la treapta unei societati subordonate autoritatii externe a unei conduceri infailibile, fie prin acceptarea haosului de opinii, de ideologii si de tendinte contradictorii, cu incercarea de a pastra o oarecare unitate in planul politic, prin aritmetica democratiei.
Omenia reprezinta pentru poporul roman trezvia deosebita la umanitate si la comuniunea in umanitate; reprezinta activarea acestei comuniuni in umanitate; reprezinta constiinta umanitatii si a comunitatii in ca ca valoare suprema imanenta si criteriul oricarei valori. Dar aceasta inseamna ca in umanitate.si in comunitatea in ca este stravezie si eficace adancimea ultimei taine a existentei.
In sfiala de om, in respectul de om, in rusinea de a nu fi om, exprimate prin omenie, romanul resimte sfiala de taina sfanta a omului. Murdarirea morala, batjocorirea, tararea in noroiul moral a semenilor, atragerea lor la acte inconstiente si cinice inseamna golirea omului de tot ce e sfant in el. Omul acela e capabil de orice. Caci pentru el nu mai exista nimic demn de respect.""
pr. prof. Dumitru Staniloae

Last edited by Adriana Cluj; 15.07.2012 at 15:36:13.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 15.07.2012, 15:51:23
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Fara vreo intentie de a polemiza, dar din perspectiva unei persoane care nu a cunoscut comunismul decat din relatari si din carti, am inceput sa pun la indoiala faptul ca "pe vremea aceea" erau atat de multi oameni corecti, onesti, morali, ospitalieri educati, preocupati sa isi educe copiii etc. Cred - si mi-ar placea tare mult sa gresesc - ca atunci, ca acum, multi se dadeau dupa duhul lumii si nu aveau niste principii bine inradacinate. Era incurajat de societate, de partid un anumit set de valori, atunci acela era urmat, ca sa nu vina represaliile, rusinea, oprobriul public. Acum e promovat alt set de valori, cu mult mai facil de indeplinit, apai asta e preluat, ca, deh, trebuie sa fim si noi in randul lumii. Sincer, eu nu as da doi bani pe o moralitate implementata social sau politic. Se duce spoiala la prima revolutie.
Suntem frunze batute de vant. Se intampla sa mai bata si vanturi favorabile, sa mai fie si primavara, dar in absenta lui Hristos si a principiilor crestine, tot sub un vraf de frunze moarte ajungem.
1. Cineva de pe forum a spus: ce nu a reusit sa faca comunismul, a facut capitalismul.
.......

2. Pentru ca Raluca (cred) a adus vorba despre prigonirea bisericii in acea epoca:

Un aspect despre credinta si practicarea credintei in epoca trecuta...chiar daca acestea se petreceau cu teama, in ascuns, in tacere, fara prea multa vizibilitate: doar doua exemple (sunt multe, multe in afara acestora....)

Acestia nu s-au sfintit in capitalism....http://www.sfintii-inchisorilor.ro/, http://desprecredinta.wordpress.com/...ele-comuniste/

Nici acestia nu erau chinezi, ci tarani si oraseni din Romania:

""Fagarasenii l-au iubit nespus pe parintele Arsenie Boca, precum si parintele i-a iubit. Spunea adesea, celor care il cautau, ca Țara Fagarasului este un loc protejat. „ «Sa nu va fie frica, caci Țara Fagarasului este pazita de Maica Domnului. Sta Maica Domnului in coate si genunchi si se roaga pentru Țara Fagarasului.» Iar eu i-am spus: «Vai, Doamne, cum sa fim noi asa de vrednici, noi – niste pacatosi, ca sa stea Maica Domnului in genunchi, sa se roage pentru noi!? ». Și mi-a raspuns: «Asculta aici, Silvia, la voi e manastire la Sambata, se face manastire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani si se mai face una… Deasupra la muntii vostri veti vedea o stea cu coada. Cand o veti vedea, se va intampla ceva (atunci a inceput Revolutia). Și tot in Muntii Fagarasului se va arata o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare»“, marturiseste Silvia Toacse din Copacel.

Parintele a vorbit mult despre fagaraseni, chiar si cand a plecat dintre ei. Preasfintitul Daniil al Varsetului, episcop al romanilor din Serbia, a marturisit ca Parintele Arsenie spunea adesea despre locuitorii din zona ca sunt „poporul meu in picioare“. Le vorbea frumos oamenilor, ii dojenea daca era cazul si ii indruma spre calea cea buna, iar oamenii il cautau: la Sambata, la Prislop, la Sinaia, la Draganescu, unde mergea, oamenii il urmau. ""

Marea majoritate a romanilor nu si-au parasit credinta in acea epoca, ba dimpotriva, mergeau pe ascuns la biserica, mergeau sa-si boteze copiii si sa se cunune religios pe ascuns (cativa nepoti ai mei au fost botezati astfel, tatii erau militari, iar parintii s-au cununat religios in ascuns).

Last edited by Adriana Cluj; 15.07.2012 at 16:43:49.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 17.07.2012, 23:08:11
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.079
Implicit

Ma bucur sincer ca omul respectiv nu a dat de rudele mele din Reghin sau Bacau,sa-i ofere pat sa doarma dar sa nu-l cheme la masa sau sa vada de departe ca are vizitatori si sa nu dea pe acasa :)))

Unul din verii mamei,este doctor si s-a stabilit la Bacau cu familia(plecand din Ardeal).L-am cunoscut cand aveam cativa ani,iar el venise la Bucuresti cu treburi oficiale;a stat la noi cateva zile.Asa,din"defect"profesional i-a spus mamei ca am deviatie de sept si polipi nazali si ca ar fi bine sa ma duc la Bacau,sa ma opereze chiar el.

Zis si facut,ne-am dus si ne-am cazat la ei.Bineinteles,mama a adus niste "cadouri de contrabanda"pt perioada aceia comunista:cafea,cosmetice etc
Eu nu-mi amintesc mare lucru,decat vag insa mama a fost foarte consternata ca nu am fost invitate la masa de catre gazda,adica sotia varului(el era toata ziua la spital).Mamei i-a fost jena sa ceara ceva neinvitata,asa ca am plecat prin oras sa mancam la un restaurant,apoi am plecat cu primul tren si ne-am cerut scuze pt deranj,multumind invitatiei varului care a fost si ramane un scump!
(Peste ceva ani a divortat de femeia aceia certata cu bunele maniere :)

Ceilalti,din Reghin au vazut musafiri multi in dreptul casei pe cand lucrau la camp si ne-au lasat sa-i asteptam toata ziua in soare;cand a inceput sa se insereze am realizat ca nu mai sunt sanse sa ne mai vedem cu ei(au cotit-o pe alte ulite si au stat la niste vecini pana am plecat,nu aveau chef de musafiri).Noi,copiii am plecat lesinati de acolo,ne-au salvat de sete si foame niste rosii din gradina :)

Bine,a nu se intelege ca toate rudele au fost asa!Acestea sunt doar 2 exemple pe care nu iti doresti sa le intalnesti!

Acum imi vine in minte exemplul mamei...
Mama,una doua,abia ai intrat pe usa se ingrijeste sa serveasca ceva:face cafea,face gustari sau serveste mese intregi,depinde de nevoile oaspetelui.Iar la plecare si un mic pachetel pe drum sau o atentie :)
Daca se duce in vizita,nu se cade sa se prezinte fara o atentie:fructe,dulciuri,cafea sau flori,sunt printre preferinte.

In concluzie,ospitalitatea este o preferinta personala;unii o au,altii ba!
Nu consta intr-o perioada anume,intr-o generatie anume ci poate in educatie,in dragostea pt oameni.

In lipsa dragostei oare mai vorbim de ospitalitate?
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 17.07.2012, 23:38:01
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.079
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj Vezi mesajul
http://www.crestinortodox.ro/editori...nia-70255.html

""Omenia e contrarul individualismului, al nepasarii de ceilalti, e contrarul chiar al unui individualism prin care nu s-ar fi urmarit interese egoiste, ci simpla nepasare fata de ceilalti sau afirmarea de putere gratuita in stil nietzscheian. "Ma omenesc" fata de cineva inseamna ca ii acord atentiune si cinstire aceluia, ma feresc sa-l tratez intr-un mod grosolan, asa cum ar merita, poate.

.........

pr. prof. Dumitru Staniloae
Mi-a placut acest material Adriana,multumim.
Sfer sa fie spre folosul multora!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 17.07.2012, 23:39:19
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Yasmina, ce oameni tristi si nefericiti, cei din primele doua exemple.............sa-ti fie mila de ei
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
ce s-a intamplat pana la urma? victortiti89 Din Noul Testament 1 20.05.2011 09:49:05
Sfinții douăzeci de mii de mucenici ce au ars în Nicomidia - 28 decembrie andrei_im Diverse Sarbatori 0 28.12.2009 14:29:18