Sofian Boghiu - 8 ani de la plecarea la Domnul

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Intradevar, a fost un om deosebit cu mult har, foarte patrunzator si autentic.

Dumnezeu sa-l odihneasca! si sa se miluiasca de noi prin a ne trimite si pe altii ca el....desi deocamdata, din pacate, nu se intrevede mai nimic (

Răbdare, răbdare, răbdare şi NĂDEJDE, dragă Andrei !

[Iubirea]

Cu pr Sofian am multe amintiri minunate....dar cea mai minunata si la propriu si la figurat este amintirea legata de momentul cand l-am ales sa-mi fie duhovnic.

Imi amintesc ca eram in primul an de facultate, parasisem ceata visarionistilor si eram in mare dilema ca nu stiam ce duhovnic sa imi aleg...voiam pe cineva de la Antim pentru ca incepusem sa frecventez aceasta manastire si imi placeau slujbele de aici...dar aici era pr. Sofian, pr. Adrian Fageteanu si mai era un pr. fff batran numit Alexandru...nu ii stiam prea bine pe nici unul dar toti imi placeau.

Dupa o Sf. Liturghie in zi de vara la Antim, stateam afara pe scari si ma gandeam...atunci a venit o fata la mine, era cred ca mai mare cu vreo 10-15 ani si m-a intrebat de ce sunt ganditoare, de ce nu ma hotarasc sa merg la pr. Sofian si sa vorbesc cu Sf. Sa...eu am ramas blocata...ea a continuat sa-mi povesteasca ca l-a avut duhovnic pe pr. Paisie Olaru si dupa moartea acestuia, dupa multe cautari l-a gasit pe pr. Sofian care i-a umplut golul pierderii marelui ei duhovnic. Toata acea zi m-am gandit la aceasta intamplare...aceasta fata nu ma cunostea si nu stia ce gandesc si cu toate astea mi-a vorbit exact despre ce ma framanta...cu aceasta fata apoi, am ramas doar la stadiul de salut cand ne mai vedeam prin biserica...era extrem de retrasa si deosebita.

In fine dupa cateva zile de la aceasta intamplare...eu inca nu eram decisa intre pr. Sofian si Adrian...am avut un vis (eu nu sunt o adepta a viselor, sa cred si sa ma ghidez dupa asta...dar totusi acesta mi-a marcat viata).
Eram pe un munte abrupt in intuneric, in spatele meu o multime de oameni alunecau spre vale unde se auzeau tipete si strigate sfasietoare...eu incercam sa ma tin in picioare si rugam oamenii sa nu ma mai impinga ca nu mai aveam putere si simteam cum ma apropiam de acele tipete...la un moment dat tot alunecand, exact in fata mea erau 3 preoti in reverende...stateau cu spatele la mine si cu fata la o Sf. Masa...oficiau Sf. Liturghie si doar acolo era lumina...eu ma chinuiam sa ii vad pe preoti cine sunt dar in acelasi timp eram ingrijorata de alunecus si multimea din spatele meu...atunci preotul din mijloc a intins mainile in semnul Sf. Cruci...multimea s-a oprit din alunecus pt ca parca se sprijinea de acel preot si cand a inceput sa cante epicleza s-a uitat putin peste umar si atunci l-am vazut ca este pr. Sofian.

M-am trezit emotionata si m-am gandit ca acei preoti erau cei trei la care eu ma gandeam pe cine sa aleg...acest vis a fost decizia finala ca sa il aleg pe pr. Sofian ca duhovnic...si desigur ca n-am sa uit niciodata aceasta intamplare.