Dumnezeu, Patrie, Famile

[AlinB]

Am vazut-o si pe asta, invata un catolic pe un "ortodox" care se crede cel mai ortodox de pe aici, despre canonizarea Sf. Stefal cel Mare si despre randuielile bisericii :)

[GMihai]

Dar nu-i o chestiune confesională, ci una de minim bun simţ. Modul în care el se uită la un text scurt şi concis în care scrie "X este alb" şi se oţărăşte la noi, pretinzând că scrie "X este negru" este halucinant.

Mi se pare incredibil, nu că unii oameni pot să mintă de îngheaţă apele. Văd din ăştia, în exerciţiul profesiei, aproape zilnic. Ceea ce e fascinant este individul care minte în faţa evidenţei. Cu paharul gol în mână, ţi-l arată şi spune: E plin !!!

Am mai avut o experienţă de genul ăsta; o persoană îmi datora nişte bani. După ce a trecut termenul de plată, l-am sunat să întreb de soarta banilor. Mi-a răspuns, foarte senin, că a plătit: să verific în cont. Deşi mai verificasem, am zis, oi fi greşit... am verificat dn nou. Nimic.

L-am sunat din nou, după vreo două zile, şi i-am amintit că trebuie să plătească. Mi-a replicat din nou că a făcut transferul bancar. I-am spus că în cont nu apare nimic. La momentul ăsta ştiam deja, inclusiv din alte surse, că minte şi că nu mai vrea să plătească.

Am mai aşteptat vreo două zile, după care am scos un extras de cont şi m-am prezentat la el la birou. L-am interpelat politicos, şi la un moment dat i-am amintit de bani. A spus din nou, cu toată convingerea, că a plătit. I-am spus, la mine în cont nu a intrat niciun ban. Ba nu, nu se poate, el a plătit. În momentul ăsta am scos pe masă extrasul, şi tot politicos, i-am spus uite, nu mă îndoiesc că ai făcut transferul, dar în contul meu banii n-au intrat. Să mergem la bancă să reclamăm.

Eram de acuma sincer curios până unde va întinde minciuna. În mod incredibil, omul a spus, uite, îţi arăt pe calculator, pe online-banking. Omul se conectează, apare pe ecran lista cu tranzacţiile din zilele anterioare. Omul dă un scroll, repede, apoi îmi spune, triumfător: Ai văzut ? Ce să văd ? Transferul. Care transfer ? Îmi arată spre ecran. Spun: care anume, nu e niciun transfer cu numele meu. La care, exasperat, tipul spune, BINE, ATUNCI ÎŢI MAI PLĂTESC O DATĂ. Păi, spun, nu trebuie, dacă mi-ai plătit, arată-mi, dacă nu, plăteşte pentru prima dată. Până la urmă a plătit. Dar nu şi-a cerut scuze şi nu a recunoscut că a minţit.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIOTISMUL

-I-

Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta armată, discreditarea a tot ce permite unei Naţiuni să existe, cultivarea cultului plăcerii, răspândirea discordiei printre cetăţeni ş.a.m.d..

Prima îndatorire a unei Naţiuni e aşadar apărarea. Avem dreptul să luptăm cu orice agresor. Admiţând că agresorul suferă pierderi umane, vina e a lui. Asigurarea apărării presupune practicarea unor virtuţi sociale între care cea dintâi e patriotismul, dragostea de Patrie. Cine nu-şi iubeşte Patria
n-o apără.

-II-

Omul e o fiinţă socială şi datorită instinctelor sale superioare s-au format succesiv Familia, clanul, Naţiunea. Membrii acestor asocieri erau uniţi prin legături comune de sânge, de muncă, de credinţă şi de protecţie. Pentru a putea exista societăţile aveau însă nevoie de resursele unui teritoriu. Deveniţi sedentari oamenii au început să îndrăgească pământul care-i hrănea. Aşa a apărut ideea de Patrie.

Patria nu e doar o expresie geografică. Ea e totodată locul unde ne-am născut, Familia, prietenii şi Poporul din care facem parte. Ea aparţine deci ordinii morale.

Patria trebuie iubită şi cu bune şi cu rele. Ne iubim părinţii chiar dacă sunt aspri şi inflexibili. Ne iubim Patria, chiar dacă nu e încă aşa cum am dori-o.

-III-

Patriotismul e principala virtute a omului. Pe locuitorul unei Ţari libere această virtute îl va determina să susţină Statul. Pe locuitorul unei Ţări unde domneşte abuzul, corupţia şi sărăcia această virtute îl va face să reacţioneze împotriva înjosirii generale.

Patria ne e la fel de necesară ca Familia şi căminul pentru copil. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştinţă?

Tomescu Ionuţ (Tomi)

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim.

Asta e realitatea, si trebuie sa o schimbam.

FTFY.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:
[i]
Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Mariane, nu sunt eretic iehovist, sunt creştin, ortodox, singurii creştini ce mai există pe pământ.

În Biblie, Dumnezeu ne spune:

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." - Efeseni 6, 12.

Deci, vreau să cred că acei soldaţi, nu merg să ucidă alţi soldaţi, să se ucidă oamenii între ei. Nu. Biblia, Sfinţii Părinţi nu îndeamnă la aşa ceva.

Ci slujba se referă la cu totul altceva:

Orice creştin este soldat, ostaş al lui Hristos, deci oricărui creştin îi trebuie acea slujbă. Dar este ostaş împotriva duhurilor răutăţii. Lupta oricărui creştin, este pentru sufletul său, iar patria care trebuie apărată, este el însuşi, nu o bucată de pământ, ci însuşi trupul lui, care este "templu al Duhului Sfânt", şi însăţi sufletul lui, pentru care se luptă tot iadul, şi toţi demonii.

Ce război poartă creştinii? Războiul nevăzut. Ce arme au? Uite, ne spune Dumnezeu:

Efeseni 6, 13-19, spune:
13 Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14 Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15 Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16 În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.
19 Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei,

E limpede? Nici întrun caz să omoare alţi oameni. Niciodată.

P.S.: Marian, la evenimentul cu omul care a vrut să te înşele de bani, nu îmi poţi imputa mie aşa ceva. Personal, nu mă abat de la Biblie şi de la Sfinţii Părinţi. Mi-e efectiv imposibil. Nu vreau sub nicio circumstanţă să te mint, să te înşel, nu vreau, fiindcă suntem învăţaţi să iubim, să fim nevinovaţi precum pruncii, să ne mântuim.

Îmi pare rău pentru evenimentul tău, în lupta ta pentru supravieţuire, şi trai decent, ca avocat, vezi şi auzi multe, nu este valabil însă în domeniul teologiei, unde lupta pentru cele materiale, dispare, la cei care cu adevărat doresc să înţeleagă şi să trăiască creştinismul. Materiale sunt banii, armata, armel, etc.

Teologia ca să o compar cu avocăţia, are paralele. Ca să fi un bun teolog, e ca şi cum eşti un bun avocat: trebuie să ştii cât mai bine Biblia, Sfinţii Părinţi, la fel cum un avocat, trebuie să ştie cât mai bine codul penal, codul civil, şi pe ce se mai axează. Cu cât ştii mai multe şi te raportezi la ele mai uşor şi mai rapid, cu atât eşti mai bun avocat. Cu cât cunoşti mai bine Biblia şi Sfinţii Părinţi, le trăieşt, leaplici, le vorbeşti, şi ţi le aminteşti mai repede, mai des, mai exact, mai limpede, spre slava lui Dumnezeu, în rugăciune, iubire, smerenie, virtuţi, cu atât eşti un mai bun teolog. Trebuie să fi cât mai bun, în ceea ce faci; eu L-am ales pe Dumnezeu în viaţa mea, tu ai ales calea cezarului.

Nu mă judeca pentru calea mea, cum nici eu nu te judec pentru calea ta. Nu vreau să te simţi jignit, spunându-ţi că, calea mea, sau a Teologie, este net mai luminată, mai bună, mai superioară decât calea ta. Este chiar cea mai bună cale a tuturor timpurilor.

Dar diferenţa între căile noastre, eu când te atac, vreau să te ajut, dovedind greşelile "dosarului", "bisericii" tale, ajutându-te. E oarecum firesc să te aperi, dar limita bunului simţ, morala şi etica, conştiinţa, te conduc la a vedea că "romano-catolicii" nu se pot mântui. Aici, Judecătorul, îţi va arăta, că legile, (Biblia) arată limpede, şi legile Lui, nu se schimbă niciodat, la fiecare 10 ani...

Mântuire îţi doresc.

[GMihai]

Ca dintre cuvintele de mai jos nu le înţelegi, Botoş Remus Emilian:

"Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei."

Trebuie să te învăţ eu pe tine Liturgică, tu, marele doctorand ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Ca dintre cuvintele de mai jos nu le înţelegi, Botoş Remus Emilian:

"Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei."

Trebuie să te învăţ eu pe tine Liturgică, tu, marele doctorand ?

Da, Mariane, ştiu ce spui tu, şi ştiu că slujba e folosită pentru armată, dar personal, ca o teologumenă, afirm că slujba fiind folosită pentru armată, este greşit, căci armata va merge să ucidă alţi oameni, şi Duhul Sfânt şi harul, nu va fi peste ei, şi vor muri. Cu trupul şi apoi şi cu sufletul în iad vor fi. Căci fac fapte, împotriva poruncilor lui Hristos.

Acea slujbă, trebuie folosită, în fiecare lună, pentru credincioşii din Sfânta Biserică, în lupta lor cu puterile întunericului, fiindcă aceea e adevărata lupta, cea mai feroce şi mai grea luptă, nu a omului contra altui om.
Armata lui Hristos, suntem noi, toţi creştinii, şi avem nevoie de întărire, de suport, sprijin, iar acea lsujbă este pentru ostaşii care sunt creştinii de rând, nu oameni care merg să ucidă. Niciodată.

Aşa trebuie să gândim şi să aplicăm slujba, ca să fim precum pruncii, căci altfel, nu vom intra în Împărăţia Cerurilor:

"Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

PATRIOTISMUL IADULUI

MINCIUNI SATANISTE:

-I-
Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta armată, discreditarea a tot ce permite unei Naţiuni să existe, cultivarea cultului plăcerii, răspândirea discordiei printre cetăţeni ş.a.m.d..
Prima îndatorire a unei Naţiuni e aşadar apărarea. Avem dreptul să luptăm cu orice agresor. Admiţând că agresorul suferă pierderi umane, vina e a lui. Asigurarea apărării presupune practicarea unor virtuţi sociale între care cea dintâi e patriotismul, dragostea de Patrie. Cine nu-şi iubeşte Patria n-o apără.

MINCIUNI SATANISTE:

-II-
Omul e o fiinţă socială şi datorită instinctelor sale superioare s-au format succesiv Familia, clanul, Naţiunea. Membrii acestor asocieri erau uniţi prin legături comune de sânge, de muncă, de credinţă şi de protecţie. Pentru a putea exista societăţile aveau însă nevoie de resursele unui teritoriu. Deveniţi sedentari oamenii au început să îndrăgească pământul care-i hrănea. Aşa a apărut ideea de Patrie.
Patria nu e doar o expresie geografică. Ea e totodată locul unde ne-am născut, Familia, prietenii şi Poporul din care facem parte. Ea aparţine deci ordinii morale.
Patria trebuie iubită şi cu bune şi cu rele. Ne iubim părinţii chiar dacă sunt aspri şi inflexibili. Ne iubim Patria, chiar dacă nu e încă aşa cum am dori-o.

MINCIUNI SATANISTE:

-III-
Patriotismul e principala virtute a omului. Pe locuitorul unei Ţari libere această virtute îl va determina să susţină Statul. Pe locuitorul unei Ţări unde domneşte abuzul, corupţia şi sărăcia această virtute îl va face să reacţioneze împotriva înjosirii generale.
Patria ne e la fel de necesară ca Familia şi căminul pentru copil. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştinţă?
Tomescu Ionuţ (Tomi)

OPORIŢI ACEST TOPIC SATANIST, ANTIHRISTIC.

Acest topic, este instigare la ură, la violenţă, la ucidere, la vărsare de sânge !

Anti-text satanist, pentru apărarea turmei lui Hristos:

PATRIOTISMUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR

-I-

Războiul pentru creştini nu există, decât cu demonii. Contra altui om, niciodată. El e aplicarea în lumea căzută pentru om, a legilor haosului demonic, prin care ei cred că guvernează universul. Pacea este dată de Hristos, tuturor ce o primesc de la Hristos. "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze." - Ioan 14, 27. Cine acceptă realitatea asta, viu va fi în vecii vecilor. Iar cine luptă cu omul, şi îl ucide, în loc să lupte cu demonii şi să-i biruiască, mort va fi în vecii vecilor. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta de apărare a virtuţiilor, biruirea patimilor, discreditarea a tot ce opreşte drumul spre Împărăţia Cerurilor, mărturisirea, dovedirea şi apărarea prin cuvânt a credinţei, răspândirea creştinismului, şi "făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". (Matei 5, 9)
Prima îndatorire a unui creştin, e aşadar iubirea. Trebuie să ne iubim duşmanii, ne învaţă Hristos şi pe orice agresor. Ştiind că viaţa veşnică este cu Hristos, ne învinovăţim dacă ne depărtăm de ea. Asigurarea şi mărturia iubirii lui Hristos, presupune a ne da şi viaţa pentru orice om, cea mai mare dragoste, conform Bibliei. Cine nu iubeşte pe Hristos, nu iubeşte pe oameni.

-II-

Omul este chemat la îndumnezeire, datorită credinţei creştine, a descoperit acel drum, format succesiv prin despătimire, luminare, îndumnezeire, în Familia lui Dumnezeu. Membrii se numesc fiii lui Dumnezeu, cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor, uniţi prin comuniunea Trupului şi Sângelui Domnului Hristos, credinţă, iubire, virtuţi. Deveniţi păcătoşi, oamenii au început să se depărteze de calea spre Raiul ce-i hrănea. Aşa a apărut căderea.
Patria, nu e doar Împărăţia Cerurilor, ea e locul unde ne-am născut, Familia lui Hristos, cu care suntem chemaţi să ne reunim, Poporul din care vom face parte, dacă ne mântuim. Ea ne este dată nouă spre moştenire, de Dumnezeu.
Împărăţia Cerurilor, nu are nimic rău în ea, nu are boli, suferinţe, nu are moarte, e veşnică şi minunată peste orice cuvânt. Îi iubim pe Sfinţi şi ei pe noi, şi ne dorim, chemaţi fiind, să fim ca ei.

-III-

Creştinismul e principala şi unica cale ce duce la Hristos. Cetăţenilor Împărăţiei Cerurilor, nimeni nu le poate lua libertatea, oriunde s-ar afla şi în orice formă s-ar încerca să le fie luată. Sunt susţinuţi de Împăratul Hristos, mereu. Pe creştinii ce vor să ajungă în Rai, se vor sili să facă tot posibilul să urce acolo, fără să le pese de patimile lumii acesteia decăzute, care se va sfârşi, ne spune Hristos.
Iubirea ne e la fel de necesară, ca credinţa pentru suflet şi trup. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştiinţă, pentru că ne dăruieşte Cerurile?

Igor Paslusnik (Ighi)

[cristiboss56]

Există o diferenţă între schizofrenia paranoidă şi tulburarea de personalitate paranoică. Tulburarea de personalitate paranoică nu este o formă de schizofrenie. Persoana care are doar o tulburare de personalitate nu are halucinaţii, ci doar o extremă suspiciune. Un schizofrenic paranoic are un sistem complex de idei bizare, care este, de obicei, organizat în jurul unor teme coerente care implică persecuţia sau conspiraţiile unor forţe puternice, secrete. Dacă schizofrenicul paranoic aude voci, ele se referă de obicei la această temă.

Un student a adus o carte poştală pe care o primise compania tatălui său la biroul sediului lor central. Era adresată "Preşedintelui – serviciului de personal şi capelanului" şi glăsuia, după cum urmează:
Domnilor:
Acceptaţi ca Mafia şi ruşii să spioneze copiii lipsiţi de apărare, pentru acte de incest, prostituţie, jaf, viol, sacrificiu şi puterea găştilor satanice? Pot fi oamenii puşi în maşina de tocat carne? Pot dealerii de droguri mafioţi să controleze dealerii de droguri din rândul copiilor? În ce constau solicitările false pentru asistenţa copiilor? Politicienii corupţi numesc judecători, predicatori şi medici corupţi? Poate Mafia prostituţiei să controleze oraşele noastre din New York, Chicago, etc.? De ce sunt folosite bandele de spioni ale prostituţiei în acordurile militare de jefuire a copiilor (civili) de către statul poliţienesc al “spionajului” mafiot militar? Sunt copiii obiective ale spionajului chirurgical pentru Mafia şi poliţia coruptă?

Asociaţiile fantastice, sugestia unei conspiraţii de anvergură, dorinţa nestăpânită de împărtășire a acestui adevăr tuturor sunt aspecte caracteristice ale proceselor de gândire ale unui schizofrenic paranoic.

În mod ironic, având în vedere bizareria simptomelor lor, schizofrenicii paranoici manifestă adesea puţine deficienţe în alte privinţe. Ei pot fi oameni inteligenţi. Deseori, ei pot funcţiona bine într-un loc de muncă. Prognosticul lor (perspectivele pentru viitor) este mai bun decât în cazul altor schizofrenici. Cu alte cuvinte, ei au o probabilitate mai mare de a se simţi mai bine şi de a-şi recâştiga capacitatea de a duce o viaţă independentă.

[cristiboss56]

Schizofrenia poate sa apara la oricine, indiferent de rasa, cultura, religie, loc de origine, indiferent de saracia sau bogatia mediului din care provine; barbatii au acelasi risc de boala ca si femeile. Nu exista configuratie familiala tipica care sa predispuna la schizofrenie.

Schizofrenia nu este o boala rara. Statisticile evalueaza ca riscul de imbolnavire este de 1%, ceea ce insemna ca unul din 100 noi nascuti poate dobandi aceasta boala.

Se deceleaza in general in adolescenta. Riscul aparitiei ei este diminuat dupa varsta de 30 de ani si dispare complet dupa 45 de ani.

Ereditatea are probabil un rol, insa nimeni nu a descoperit pana in prezent genele acestei boli.


Simptome

Sunt de retinut unele simptome care anunta debutul unui episod schizofrenic: izolare sociala, inadaptare vadita la locul de munca, scoala, acasa, inadaptare in ceea ce priveste igiena corporala, bizarerii de comportament, afectivitate tocita sau nepotrivita, discurs vag, ermetic sau etafizic, bizarerii de ideatie (superstitii, idei telepatice, "al saselea simt").

Cum incepe sa se manifeste schizofrenia difera de la persoana la persoana. Pentru unii, boala incepe dintr-odata, gandurile lor devin tulburi, pot avea halucinatii. Pentru altii, schimbarea este gradata si incep sa apara semne de izolare sau de neglijarea propriei persoane.

Deseori schizofrenia avanseaza treptat, astfel incat familia sau persoana afectata nu inteleg multa vreme adevarul. O evolutie progresiva poate duce la acutizare sau la criza, care poate implica halucinatii, agitatie psihomotorie, tulburari de gandire (idei delirante), etc. Uneori schizofrenia evolueaza rapid si chiar neprevazut, aparand modificari grave de comportament in cateva saptamani, sau chiar zile care duc la un episod psihotic acut.

Se estimeaza ca o proportie de 20% dintre persoanele cu schizofrenie nu mai fac recaderi dupa consumarea primului episod al bolii. In celelalte cazuri boala poate fi stabilizata prin tratament sau poate evolua, ca orice alta boala, cu recaderi si remisiuni. Evolutia catre cronicitate se face numai intr-o proportie foarte mica.

Schizofrenia, atunci cand devine cronica, nu poate fi vindecabila – in sensul in care se vindeca o gripa. In aceste cazuri ea necesita, ca si alte boli cronice, cum ar fi diabetul, ingrijiri adaptate pe o perioada mai lunga de timp, chiar pe timpul intregii vieti.


Posibilitati de tratament

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt neurolepticele. Terapia este prescrisa pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani.

A suferi de schizofrenie inseamna a fi diferit de ceilalti; inseamna sa traiesti intr-un alt mod realitatea si sa suferi intens din aceasta cauza. Persoana suferinda de schizofrenie nu este intotdeauna capabila sa se exprime. Ea nu-si percepe nici destul de clar, nici suficient de analitic suferinta in asa fel incat sa poata sa-si deschida sufletul, sa se poata destainui celorlati.

Este evident ca schizofrenia constituie un eveniment de viata care implica modificarea interrelatiei a cel putin 3 parteneri: pacientul, anturajul si medicul. Cu siguranta ca vindecarea acestei boli depinde in mare masura de influenta pozitiva pe care cei doi ultimi parteneri o pot exercita asupra primului – pacientul. Acesta isi poate, desigur, trai singur boala, insa sansele de vindecare cresc semificativ atunci cand cei trei parteneri fac front comun pentru combaterea ei.