cat de mare este puterea "raului"?

[Mihai36]

Barolomeu Anania spunea ca nu trebuie sa luptam imotriva apocalipsei ci sa rabdam pina la sfirsit ca sa ne pastram induhovnicirea , caci fara ea vom fi pierduti.

legat insa de cel rau trebuie spus si ca exista o anumita limita, nu poate boteza, nu poate vindeca cu temeinicie, nu poate avea putere asupra elementelor naturii -starea vremi, ape si ocean , cutremure, vulcani etc, si nici asupra mortii trupesti inviind pe cineva
nu poate sfinti curatind omul de pacate, nu poate revarsa iubirea lui Dumnezeu cea care iti umpkle inima incit parca da pe alaturi plina de recunostinta si smerenie.

[Claudiu_FT]

Eu sunt de parere ca raul este indepartarea de Dumnezeu. In natura, cel mai bine se reflecteza asta in temperatura...-273 ... e 0 absolut...iar in sensul celalalt caldura tinde spre infinit, nu are nici o limita superioara. Asta e opinia mea. Acel rau absolut, in viuziunea mea, reprezinta iadul etern despre care ne vorbeste Sfanta Scriptura, totalitatea entitatilor cu origine omeneasca sau cereasca, care au ales sa se rupa de Dumnezeu. In orice om, oricat de josnica ar fi starea lui interioara, inca exista acea luminita intretinuta de Dumnezeu. De aceea ni se cere sa nu judecam si sa ne iubim aproapele, in orice situatie, oricat ar fi de absurda ea.

Asta e STRICT opinia mea...

[xanixade]

În prealabil postat de Yasmina

Eu cred ca raul se afla deja in noi,la nastere ca un soi de ADN spiritual,ceea ce imi spune ca face parte din mostenirea stramoseasca=pacatul primordial.
Unii au in alcatuire mai multi genomi ai raului,altii mai putini-de aceea unii sunt buni,generosi,naivi,calzi din natura lor iar ceilalti trebuie sa invete asta,intai teoretic iar apoi practic.


Totusi nu inteleg sensul intrebarii"cat de mare este puterea raului?"

Raul nu se afla deja in noi. De la nastere e indepartat prin sf. taina a botezului.
Eventual, pe parcursul vietii adunam "rau", adica pacate. Atat. Dupa aceea, luand pacatul in sinea noastra, primim raul in noi, adica : decizii proaste, vointa slaba, minte slaba etc.
Iar faptul ca o persoana tinde mai usor spre rau decat alta nu tine decat de vointa, gandirea si de sufletul ei.

[xanixade]

În prealabil postat de fallen

Dar eu, datorita pacatelor pe care le-am comis, nu am "acces" la Sfintele Taine.
(Nici noi nu aplicam vaccinuri (imuno-profilaxie) pe un organism bolnav, debilitat sau parazitat.)

La Sfintele Taine, omul are acces in ordinea importantei lor. Cu cea mai importanta Sf. Impartasire, are accesul cel mai putin, intrucat e o taina uriasa.

Dar, daca te ranesti de pacat, ca de altfel la orice rana, nu trebuie sa pui repede calmant, dezinfectant, pansament etc, ca sa tratezi repede rana?
Oricata de putina o rugaciune conteaza.
La fel ca bolile, ranile, etc, sunt si pacatele, atata doar ca pentru toate exista iertare.

Vezi de exemplu pilda aceea cu diavolul la care i-a zis Dumnezeu ca ii iarta toate pacatele.

Tot asa daca nu se aplica vaccinuri pe organisme bolnave, se aplica atunci altceva, presupun medicamente, pentru a se trata pana la urma si acelea.

[George.m]

Daca omul ar privi cu atentie propria inima, ar fi uluit de cat de mare e puterea raului. Ar ramane uimit de cat de multa putere i-a dat el insusi raului asupra sa.
Acolo trebuie raul cautat mai intai, si nu in afara noastra. Din fiinta noastra el va tasni asupra celorlalti, asupra intregii lumi.
Raul nu poate dobori omul din afara sa, ci il va zdrobi din interior. Nu va avea putere asupra noastra daca nu-l vom primi in adancul nostru, ci il vom tine afara.
Ne aflam intr-o lupta continua. Si am fi pierduti, n-am avea sorti de izbanda de nu ar fi Hristos cu noi, in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor.

[xanixade]

În prealabil postat de fallen

Initial, am vrut doar sa "multumesc" (parintii, profesorii, sefii etc), dar ulterior m-am "inversunat " sa nu fiu mai prejos decat altii cu nici un chip, si mai ales sa nu las castig de cauza "agentului patogen", sub nici o forma; sa nu plece nimeni nemultumit (lucru care am aflat ulterior ca de fapt nu tine de performanta ta) sau sa stiu ca n-am facut tot ce se putea face omeneste posibil.
Probabil ca "celui ce face rau" nu-i convine treaba asta, si daca nu poate sa ma "faca" pe fata, ma loveste cu propriile mele arme (mandrie, desnadejde, manie,etc) sau poate nu-i convine nici lui Dumnezeu ceva din purtarea mea si il lasa pe cel rau sa ma pedepseasca. Cum i-am mai spus si dlui Mihnea, boala nu vine intotdeauna de la cel rau, ci si ca pedeapsa de la Dumnezeu, si daca omul afectat nu se "indreapta" in fata Lui, nici eu nu-l pot ajuta (asa cum nu ma poate ajuta nicipe mine altcineva)

Nu e indicat crestinului sa se inversuneze in lupta cu diavolul, dupa parerea mea. Deoarece acesta (crestinul) are foarte multe lipsuri si pacate, si in plus pe langa diavol exista si inger pazitor- oare acela pentru ce a fost pus?

Gandeste-te ca numai Sf. Parinti se luptau cu diavolul dar si dintre aceea, doar cei mai puternici.

Mult mai cuminte este gandul la Dumnezeu si rugaciunea cat de mica.

Boala poate vine de obicei ca sa deschida ochii crestinului ca exista Dumnezeu, el sa-si aduca aminte de El, pentru ca de obicei omul leneveste asa cum am mai citit pe-aici pe undeva, mai sus. Poate veni intr-adevar si ca urmare a pacatului, dar e mai bine sa nu judecam.

[xanixade]

În prealabil postat de fallen

mersi frumos, esti a nu stiy cata persoana care imi reproseaza ca nu muncesc indeajuns.
Dar in rest ai dreptate.

Revenind, daca se intampla sa fac o "fapta buna", intr-adevar uit de toata "lucrarea raului" si revin la sentimentele cele bune. Dar credeti-ma ca nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu intre cineva pe usa si sa intrebe "ma puteti ajuta cu cutare lucru" si "ala rau" din capul meu sa zica "daca n-o sa pot"; abia cand vad ce vrea omul ma mai linistesc si-i zic se poate sau nu se poate. Unii inteleg cand nu se poate altii nu, pleaca nemultumiti, si noi ne ofticam si dam vina unul pe altul (colegele). Am avut la un moment dat un moment de luciditate, cand am zis "daca se poate bine, daca nu, nu". Nimeni nu poate orice, decat Dumnezeu. Mai rau e cand aia de langa tine nu cred in Dumnezeu si daca se intampla ceva rau, unul din noi a fost de vina (nu si-a dat silinta, a gresit, a fost rau intentionat). Poate de-asta ne-o si "luam peste ochi" sistematic (scuzati expr.). Inclusiv eu, ca daca as fi destul de credincioasa, nu m-as teme atat de rautatile oamenilor si ale "diavolilor".
Cam asta e.

Binele e bine sa se faca din inima. Si e si logic. Putin bine facut cu toata inima conteaza mult mai mult decat o gramada de bine facut cu parere de rau. Cat despre rautati, nu e bine sa bagam in seama prea mult raul celorlalti, parca e si verset pentru asta.

[fallen]

În prealabil postat de xanixade

Nu e indicat crestinului sa se inversuneze in lupta cu diavolul, dupa parerea mea. Deoarece acesta (crestinul) are foarte multe lipsuri si pacate, si in plus pe langa diavol exista si inger pazitor- oare acela pentru ce a fost pus?

Gandeste-te ca numai Sf. Parinti se luptau cu diavolul dar si dintre aceea, doar cei mai puternici.

Mult mai cuminte este gandul la Dumnezeu si rugaciunea cat de mica.

La concluzia asta am ajuns si eu pana la urma, dar nici nu trebuie sa capitulam, sa abandonam. Trebuie sa ne unim fortele, sunt unele treburi care nu se pot face de unul singur, dar cu conditia sa fim cu totii de buna credinta; unde sunt doi sau mai multi adunati in numele lui Isus, acolo e si El. Din pacate noi oamenii cand ne adunam, nu stim cum sa ne dam la o parte unul pe altul, sa eliminam concurenta...e drept ca-n Dumnezeu trebuie s ne punem nadejdea, nu in oameni, dar totusi...uitati-va la evenimentele din ultimele zile, cum ar fi razbit oamenii prin nameti daca nu-si uneau fortele ?