Pogorârea la iad

[Ioan_Cezar]

Prietene abaaab...!

Oare în funcţie de numărul versetelor resimţim concret (ontologic) şi evaluăm importanţa covârşitoare a unui fapt Dumnezeiesc săvârşit pentru mântuirea oamenilor?
Pe de altă parte, permite-mi să îţi reamintesc că Praznicul Pogorârii Domnului la Iad este crucial (şi) prin locul lui în viaţa Bisericii, în dinamica vieţii noastre.
Aşadar, din nou, nu prin lungimea, scurtimea ori numărul versetelor care, după erminia ta, l-ar sugera ori chiar justifica, chipurile. Livresc, aşa, ca la docţi (era să zic morţi). Praznicul e semnificativ şi de-a dreptul crucial în viaţa creştinilor prin puterea lui! - la care participăm sau nu, din care ne adăpăm sau nu.
Praznicul nu e întâmplare pământească, prietene. Nu e chef! Nu-i nici bairam, nici tocmeală între creiere şi gâtlejuri muritoare. E sărbătoare, e nuntire între Cer şi pământ, e deschidere mare. Cei care oficiază, în taină, sunt Sfinţii din Ceruri; iar noi tânjim la ei şi la Lumina lor, cu zdrobire, atâta câtă putem, din mocirla patimilor care ne înlănţuie. Ne silim la co-participare, ne dăruim întru Viaţă, nădăjduind că aşa vom fi miluiţi.

*

Viaţa şi moartea omului, cred eu (şi să fiu iertat de mărturisire), nu încep şi nu se rezumă la versetele unei cărţi, fie aceasta chiar Sfânta Scriptură. În ciuda faptului că Scriptura, credem noi creştinii, ne oferă Vestea Bună.
Scriptura ne însemnează. Ne este dată nouă spre aducere aminte, spre învăţătură, spre dovadă de netăgăduit a Marii Iubiri a Domnului pentru noi; ne e Legământ, ne este şi reper, ne e ghid şi ne e cârjă, dacă vrei, la drum spre Înviere; şi, încă, poate că uneori, în clipele de seninătate frumoasă a meditaţiei şi contemplaţiei ne este cer aprins, ne e tărie.... Sau ne este mustrare şi scară la iad...
Dar nu ne este nici viaţă, nici moarte. Noi suntem (alegerea între) viaţă şi moarte! Noi oamenii, în căutarea lui Dumnezeu, fiecare şi împreună. Noi, în această înfruntare tainică dintre întuneric şi lumină, în Palma lui Dumnezeu.

[Mihailc]

Pogorârea la iad face parte din acele revelaţii la care se referă Domnul când spune în Evanghelia după Ioan cap. 16 vers. 12 şi 13: "Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti." Prin urmare nu e de mirare că în Scripturi găsim doar seminţele destul de rarefiate ale acestei descoperiri, dintotdeauna învăluită într-o discreţie apofatică desăvârşită.

Am pus o icoană în prima postare şi nu cu scop decorativ. Am ales-o cu grijă pentru conţinutul teologic bogat, e o praznicală de secol XIV (cum sunt acelea pe care le sărutăm pe analogul principal în biserică toată Săptămâna Luminată). În marginea de sus sunt nişte persoane cu alură eshatologică importantă, mijlocitori puternici ai Bisericii luptătoare, care asistă participativ din slăvitele lăcaşuri cereşti la Pogorâre. Oare de ce?

[sophia]

Am citit adineauri articolul zilei de pe site, cu aceasta tema si am niste
intrebari. Poate stie cineva sa ma lamureasca pe scurt:

1. De ce la biserica nu se vorbeste despre acest eveniment?
Nu am auzit pana acum.
Se spune (de ex. in Joia Mare) despre moarte, inmormantare si apoi
Inviere.

2. Scrie in articol ca in aceste zile dintre moarte si Inviere, Iisus se duce
la iad spre a propovadui credinta dreapta.
Dar scrie asa:

"Cand se spune deci ca Iisus a coborat la iad nu trebuie sa se creada ca este vorba de gheena, adica de locul de osanda a celor pacatosi, ci pur si simplu de imparatia mortilor, unde zaceau dreptii si pacatosii."

Care este diferenta? Si colo si colo erau pacatosi?
Eu stiu ca la iad ajung cei pacatosi dupa moarte. Care este locul celalalt despre care se vorbeste? Cand sunt trimisi acolo pacatosii.
Nu este clara ideea...

3. De ce se duce la acei pacatosi care oricum (se presupune) ca au fost deja judecati si osanditi? Ii mai salveaza/aduce inapoi?

Ah, se spune "celor din mormanturi viata daruindu-le". Dar asta la Inviere, inteleg. Deci nu atunci cand se duce la iad. Nu-mi e clar.

[iustin10]

In prohod sunt nenumarate referiri si analogii pentru aceasta coborare la iad
In principal pare facuta pentru cei dinainte ,care nu au cunoscut Legea cea noua
Pentru ceilalti exista alta fagduinta "Cine crede in Mine ,in veac nu va vedea moartea"
Si la fel :"Nu va fi judecat"
Pentru cei ce vor crede in Hristos,incepand de la invierea Lui ,sensul nu mai este de a fi salvati din iad , caci iadul insasi este infrant si nu mai exista (pentru ei doar,nu si pentru ceilalti ),Pentru ca ei cred in neprihanirea Celui care s-a coborat in iad. si moartea nu a putut suporta aceasta neprihanire , si a fost distrusa.Moartea era doar ca si consecinta a pacatului . Daca un singur Om fara pacat a cunoscut moartea,inseamna ca blestemul mortii a fost ridicat ,ea nu mai are sens .Moartea unui om fara pacat e un nonsens.
Si daca Unul a invins moartea ,atunci si ceilalti o vor invinge ,prin credinta in El.

[iustin10]

În prealabil postat de sophia

1. De ce la biserica nu se vorbeste despre acest eveniment?
Nu am auzit pana acum.
Se spune (de ex. in Joia Mare) despre moarte, inmormantare si apoi
Inviere.

.

Eu am ramas uimit ieri de cat de multe referiri erau in prohod,,la coborarea la iad .
Si in alte cantari ce vor urma vor mai fi referiri
Cred ca special Mihail a deschis acest topic,pentru ca stia ca zilele acestea se va afec referire in slujbe la el

[sophia]

În prealabil postat de iustin10

Eu am ramas uimit ieri de cat de multe referiri erau in prohod,,la coborarea la iad .
Si in alte cantari ce vor urma vor mai fi referiri
Cred ca special Mihail a deschis acest topic,pentru ca stia ca zilele acestea se va afec referire in slujbe la el

Curios. Eu am tot cantat prohodul in ultimii ani, dar am sesizat alte lucruri.
Am sesizat de ex. multe blesteme la adresa lui Iuda, un limbaj care ma socheaza. O furie pe care eu o inteleg, dar pe de alta parte nu este caracteristica Bisericii (Noului Testament).
E drept ca eu ma refeream mai mult la vreun pasaj din Sfanta Evanghelie, care sa explice acest eveniment.
Deci coborarea la iad nu apare in biserica in forma unei Evanghelii, sau a unei citiri speciale, asa cum se vorbeste despre diverse alte etape din Saptamana Patimilor: Iuda, judecata lui Pontiu Pilat, Drumul Crucii si rastignirea.
Dupa moarte se vorbeste imediat de punere in mormant si apoi Inviere.
Coborarea la iad nu apare ca atare. De fapt cand s-a intamplat?
Azi, sambata? Ieri noapte?

[iustin10]

În prealabil postat de sophia

Curios. Eu am tot cantat prohodul in ultimii ani, dar am sesizat alte lucruri.
Am sesizat de ex. multe blesteme la adresa lui Iuda, un limbaj care ma socheaza. O furie pe care eu o inteleg, dar pe de alta parte nu este caracteristica Bisericii (Noului Testament).
E drept ca eu ma refeream mai mult la vreun pasaj din Sfanta Evanghelie, care sa explice acest eveniment.
Deci coborarea la iad nu apare in biserica in forma unei Evanghelii, sau a unei citiri speciale, asa cum se vorbeste despre diverse alte etape din Saptamana Patimilor: Iuda, judecata lui Pontiu Pilat, Drumul Crucii si rastignirea.
Dupa moarte se vorbeste imediat de punere in mormant si apoi Inviere.
Coborarea la iad nu apare ca atare. De fapt cand s-a intamplat?
Azi, sambata? Ieri noapte?

Nu apare in Evanghelie dar apare in Traditie,ca o completare a Evanghelie .
Judecata ,crucea ,rastignirea sunt lucruri care era obligatoriu sa ni se spuna ,pentru ca erau vizibile, si se adresau direct noua . Hristos a venit pe pamant sa patimeasca pentru noi .
El nu a facut-o in ascuns,ci pe fata
Coborarea la iad,este un lucru tainic , care tine de dumnezeire ,o consecinta a jertfei Sale.
Dumnezeu ne uda cu ploaia sa ,dar nu ne introduce neaparat in laboratorul generarii ploii
Ne da exact cat sa intre prin simturi si apoi ratiune la inima noastra. Uneori e nevoie de fapte,alteori ajunge un cuvant

Asa cum se canta si la prohod, cel mai mult se accentueaza pe contrast ,cum Cel care e viata ,coboara sub pamant.
O imagine preluata tot de ieri ,Soarele lumii apune sub pamant.
Iti dai seama astfel prin contrast , cat de mult s-a cutremurat iadul ,cand o Lumina asa de mare a fost pedepsita cu moaretea,total pe nedrept ,ca si ultimul pacatos.
Contrastul e atat de izibitor,pentru a arata practic 'explozia' iadului , daramarea sensului sau , in fata mortii de buna voie a Fiului lui Dumnezeu .

[Mihailc]

Degeaba tot încerc să atrag atenţia asupra icoanei..... E acolo un semnal limpede care lămureşte situaţia complicând-o şi mai tare, precum în poezia lui Blaga: Hristos se pogoară la iad în mandorla Împărăţiei, pe care am mai întâlnit-o pe muntele Taborului. Asta ne arată că avem de-a face cu evenimente suspendate în intervalul dintre "deja" şi "nu încă", unde "deja" este valabil pentru Hristos şi Biserica biruitoare, iar "nu încă" pentru noi şi Biserica luptătoare.

Nimeni nu s-a întrebat de ce în foarte multe versiuni Adam şi Eva au aureole, ceea ce trimite la lucrarea Duhul Sfânt în ei, deci la sfinţenie. Vaai, dar cum, a găsit Hristos sfinţi în iad? Dacă erau sfinţi, ce căutau acolo? Fiindcă aureola poate fi considerat semnificant al sfinţeniei numai dacă este privită din optica altei Pogorâri, a Paracletului la Cinzecime.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Mihailc

Degeaba tot încerc să atrag atenţia asupra icoanei..... E acolo un semnal limpede care lămureşte situaţia complicând-o şi mai tare,

......

Nimeni nu s-a întrebat de ce în foarte multe versiuni Adam şi Eva au aureole, ceea ce trimite la lucrarea Duhul Sfânt în ei, deci la sfinţenie. Vaai, dar cum, a găsit Hristos sfinţi în iad? Dacă erau sfinţi, ce căutau acolo? Fiindcă aureola poate fi considerat semnificant al sfinţeniei numai dacă este privită din optica altei Pogorâri, a Paracletului la Cinzecime.

Pai eu din icoana respectiva, inteleg ca sfintii sunt la portile iadului(intrarea) si nu in iadul propriuzis(iezerul de foc).Adica un fel de "anticamera" a iadului,
unde muncile iadului nu se ating de sufletele care se afla acolo.

Privit dintr-o alta perspectiva, ar fi logic sa fie asa.Daca ne amintim bine
Adam si Eva au fost izgoniti din rai, iar de obicei atunci cand dai afara
pe cineva, inchizi si usa dupa el.Adica atunci cand Adam si Eva au cazut
din Rai , usile Raiului s-au inchis in urma lor, si au fost ferecate.

Este nevoie de Hristos, care este singurul ce poate (re)deschide usile raiului
pt sufletele omenesti, iar cine intra in rai, o va face numai daca vrea Hristos.
Este interesant modul in care in este infatisat Hristos.El nu le face semn, ca ei
sa-l urmeze, ci pur si simplu pune mana pe ei si ii trage dupa El.Asta ar explica faptul ca cei de acolo, desi ar vrea sa se duca in Rai , nu stiu unde
este Raiul si nu cunosc drumul, nici chiar daca cineva le-ar explica.
Este nevoie de interventia directa si personala a lui Hristos, pt a-i trage fizic
din iad si ai introduce fizic in Rai.Adica Pastorul nu-si mai indruma oile spre
tzarc, ci fizic le ia la subrat si le poarta pana in tzarc.

[Mihailc]

Oaie cugetătoare: dacă te apuci şi partajezi iadul o vină imediat cineva (nu spun cine) să te completeze cu o teorie fooarte interesantă despre tinda iadului, departamentul de purificare post-mortem la temperaturi ridicate şi alte chestii deloc simpatice pentru ortodocşi.

Fără nicio tendinţă maliţioasă te informez că fragmenul de frază decupat din postarea mea şi comentat cu "puncte puncte" este un procedeu stilistic cunoscut sub numele de "paradox", folosit mai ales atunci când o serie de premise nu se pot reduce la o singură concluzie , ci generează o altă serie de premise antitetice.
Literatura bisericească abundă de asemenea exprimări, mai ales când încearcă să trateze realităţi apofatice.