Predica de azi

[fallen]

Nici eu din pacate n-am onorat astazi invitatia la cina. N-am venit de rusine. Oricum daca as fi venit as fi fost asemeni celui care a venit cu haina zdrentaroasa si murdara...

[fallen]

Dar hai sa o schimb pe o nota mai optimista: un copil a spus intr-o duminica o povestioara, despre un om care nu ajungea niciodata la slujba pentru ca in fiecare duminica ii cadea magarul in fantana. Atunci i s-a sugerat ori sa astupe fantana, ori sa se descotoroseasca de magar. Iar omul a zis ca de fantana nu se poate lipsi, dar de magar da, pentru ca oricum ii spurca apa din fantana de cate ori cade. Voi ce intelegeti de aici?

[leonte]

În prealabil postat de fallen

Dar hai sa o schimb pe o nota mai optimista: un copil a spus intr-o duminica o povestioara, despre un om care nu ajungea niciodata la slujba pentru ca in fiecare duminica ii cadea magarul in fantana. Atunci i s-a sugerat ori sa astupe fantana, ori sa se descotoroseasca de magar. Iar omul a zis ca de fantana nu se poate lipsi, dar de magar da, pentru ca oricum ii spurca apa din fantana de cate ori cade. Voi ce intelegeti de aici?

Magarul omului din pilda este grija zilei de maine, a hambarului plin, care ocupa mereu primul loc in preocuparile mele.

[fallen]

Aha. Deci poate avea multiple semnificatii. Eu una spre exemplu credeam ca magarul e sotul meu atunci cand il apuca diverse treburi in ziua duminicii.

[cristiboss56]

ARINTELE ARSENIE BOCA:
O DESCOPERIRE ÎN VIS

Evanghelistul Matei, scriind Evanghelia sa pentru evrei, are scopul de a dovedi că Iisus e Mesia cel aşteptat şi făgăduit de prooroci. Drept aceea aduce dovada istorică, înşirând de câte trei ori patrusprezece neamuri de la Avraam până la Iisus, între care, de două ori patrusprezece sunt de la David.
Tot acum se împlineau şi cele şaptezeci de săptămâni de ani de la Daniil. Acum se împlineau toate proorociile venirii lui Mesia.
„Deci, dacă a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5).
Acum s-a împlinit şi proorocia făcută prin Ieremia:
„Domnul va face ceva nou pe pământ: femeia va mântui pe bărbat!” (Ieremia 31,22).
Erau însă oarecari dispoziţii aspre ale Legii.
Iisus Fiul lui Dumnezeu era născut mai înainte de veci, fară mamă din Tatăl; iar acum se năştea în veac, fară tată din mamă. Legea nu prevedea această unică naştere, decât că tot primul născut e închinat Domnului, întrucât unul din primii născuţi poate să fie Mesia.
Legea nu-i prevedea naşterea mai presus de fire.
Deci ca să nu se întâmple neorânduieli, neorânduielile erau pedepsite cu moartea. Orice fată necăsătorită care năştea un prunc, era ucisă cu pietre înaintea tatălui ei.
Dacă sfânta Fecioară n-ar fi fost logodită cu bătrânul Iosif, la fel ar fi păţit.
Dar Iosif, logodnicul Mariei, nu ştia de Buna-Vestire.
Deci când s-a întors Maria de la Elisabeta, soţia lui Zaharia, mama lui Ioan Botezătorul, trecuseră „ca la trei luni” şi sarcina se observa. Bătrânul Iosif, ştiindu-se neprihănit, era într-o mare cumpănă: să o mai ia de soţie sau să o părăsească, să fie ucisă cu pietre. Deci se gândea să desfacă logodna şi pe Maria să o lase în voia sorţii.
Chiar dacă Fecioara Maria l-ar fi lămurit, şi poate că tot nelămurit rămânea. De aceea a intervenit Providenţa.
îngerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis, zicându-i: „Nu te teme a lua pe Maria” sub scutul tău şi a face să fie socotită de lume „nevasta ta”, pentru că sarcina ei nu e de la vreun bărbat, ci „de la Duhul Sfânt este”. Sarcina aceasta nu-ţi este spre ruşine, ci spre cinste. Tu ai menirea să o acoperi de asprimea Legii, scăpând-o de la moarte.
Tu ai menirea să scapi Pruncul ce se va naşte, de asprimea tiranului Irod, care va umbla să-L omoare. Tu ai menirea să fii ocrotitorul Aceluia căruia îi vei pune numele Iisus, care se tâlcuieşte Mântuitor, fiindcă El va mântui pe popor de păcatele sale.
Naşterea Pruncului din Fecioară e împlinirea proorociei făcută de Isaia: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vei pune numele lui Emanuel”, nume care se tâlcuieşte şi corespunde misiunii Lui în lume, adică: „Dumnezeu cu noi” (Isaia 7,14).
Adică Dumnezeu ia chip de om adevărat, ca să poată vorbi şi suferi la rând cu oamenii, să petreacă între oameni, ca om, deşi El e şi Dumnezeu adevărat.

Iată un vis revelatoriu, care a liniştit pe Iosif şi i-a dat curajul tuturor ostenelilor viitoare, pe care avea să le facă, şi pentru care Biserica l-a cinstit printre sfinţi.
- Una din cele mai fericite treziri din somnul indoielilor.

Prislop.17.XII.49

[leonte]

În prealabil postat de fallen

Aha. Deci poate avea multiple semnificatii. Eu una spre exemplu credeam ca magarul e sotul meu atunci cand il apuca diverse treburi in ziua duminicii.

Sigur ca poate avea mai multe semnificatii. Spre exemplu, eu ma gandeam la mine cand am propus interpretarea mea.

[Mihnea Dragomir]

In seara asta am dat peste parintele, care pregatea predica de maine in sacristie. Abordarea mi se pare absolut entuziasmanta, abia astept sa aud omilia de maine. Va fi vorba despre Fuga in Egipt. Ideea care va structura predica este ca primul lucru pe care l-a facut Dumnezeu dupa ce S-a intrupat in Pruncul Isus a fost sa-si ia Sfanta Famile cu El si sa plece din lume. Din lumea care, in principiu, profesa credinta cea adevarata si toti, daca-i intrebai, declarau ca ei cred in Dumnezeu. A fost mai in siguranta intre pagani, intre urmasii vrajitorilor lui Faraon, care practicau divinatia si alte alea.

Lumea e nebuna. Astazi, ca si ieri, lumea nu numai ca nu pricepe nimic, avand complet alta logica, dar mai e capabila sa Il si sfasie pe Isus si pe toti ai Lui.

Revin maine cu mai multe detalii, dupa ce imi sarez inima!

[glykys]

Astazi la predica, pe langa tema recunostintei floare rare referitoare la pilda celor zece leprosi, s-a evidentiat faptul ca suferinta uneste si solidarizeaza. Cei noua iudei se aflau in grup cu un samarinean. E adevarat ca in fata Domnului nu mai e nici iudeu, nici elin, dar iata ca nici in fata leprei si a suferintei nu mai e nici iudeu, nici samarinean, sunt numai oameni hidosi si bolnavi. Asa suntem si noi in fata Domnului, chiar daca ranile noastre nu sunt vizibile....

O alta idee pe care am apreciat-o este faptul ca atunci cand facem un bine, sa nu o facem in vederea unei rasplati sau cu gandul la recunostinta, ci, dimpotriva: pe principiul nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, sa ne asteptam chiar sa primim cele rele, fara vreo parere de rau pentru fapta cea buna. Asa se ajunge la asemanarea cu Hristos. Iubirea este dorinta de a ajuta pe cineva dezinteresat, fara a se astepta la nicio rasplata.

S-a vorbit si despre bucuria de a vedea zilnic lumina soarelui, de a ne misca in voie, de a avea toate membrele intregi, de a avea sanatate, familie si prieteni in jur si despre multumirea pe care i-o datoram Domnului pentru toate darurile sale, mai mult sau mai putin constientizate...


Eu una cred insa ca aceste idei se concretizeaza cel mai bine in acatistul de multumire "Slava lui Dumnezeu pentru toate":

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ate-67068.html

[fallen]

Eu una n-am prea fost lamurita de unele aspecte.
In primul rand daca ma chinuie un diavol, oare pot sascap de el doar cu "firmiturile care cad de la masa stapanilor?". Adica cum ar fi in zilele noastre, daca stau la poarta bisericii cu cersetorii e de ajuns sa ma mantuiesc? Va spun eu ca si daca stau la toata slujba, diavolul care ma chinuie (si pe care se spune ca toti l-am avea) de-abia asteapta sa ma "pedepseasca " ca am incercat sa-l insel, sa ma lepad de el. Doar daca merg la sf. maslu de mai multe ori ma lasa in pace pt o vreme. Probabil ca sa scap definitiv as avea nevoie de toate sfintele taine, dar se pare ca desi se spune ca Hristos a vrut sa schimbe ideea din vechime ca nu neaparat prin dgma ne mantuim, ci prin dragoste si credinta, nu e nici astazi o diferenta prea mare. Astazi, majoritatea lumii crede ca bisericile, cel putin cele traditionale, comit niste abuzuri, niste blasfemii cand sustin ca numai prin intermediul preotilor ne putem mantui, ca ei au primit cheile imparatiei cerurilor, si ca oricine crede in Dumnezeu se poate mantui pe cont propriu. Si aceasta credinta e oarecum sustinuta si de ce s-a intamplat azi cu cananeanca, care nu facea parte din nici o biserica. Pe de alta parte, desi nu mi s-a inoculat dogma in cap de cand eram copil, eu totusi am ramas cu teama ca fara "sfintele taine" nu mi se vor ierta pacatele. Insa dogmele de azi care poate nu-s asa aspre ca in VT, totusi fac destul de dificil accesul la Sfintele taine, mai ales la sfanta impartasanie (sa nu maninci, sa nu bei apa, sa nu ai relatiui intime, etc).
Ddeci in concluzie ne putem mantui numai daca respectam toate dogmele?

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Ddeci in concluzie ne putem mantui numai daca respectam toate dogmele?

Numai daca, si inca ceva pe deasupra: insasi trairea cu Dumnezeu - cum spunea Sf Ap Pavel in Epistola catre Galateni: 2: 20