Drumul spre calugarie

[I.Calin]

În prealabil postat de antoniap

Ma gandesc ca n-ar fi rau sa vorbim despre descoperirea si despre urmarea chemarii monahale, asa cum este vazuta de calugari de ieri si de azi.

Călugăria e scopul ultim și cel mai autentic divin-uman de coexistență cu Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt. Un om ce și-a desăvârșit chemarea pe pământ (prin iubirea cu tot dragul a soției/soțului și creșterea de prunci, mulți, mulți, mulți, aș mai vrea da' nu se poate și culmea pentru "cei cu impresii", veniturile mele sunt mici, pentru un bucureștean - ridicole), există soluții precum "succesuri": copiii aranjați și apoi la Domnul (de comun acord cu soția/soțul) în mănăstire!

Preacucernicului îi este rostul pentru ale preacuviosului!

[leonte]

În prealabil postat de I.Calin

Călugăria e scopul ultim și cel mai autentic divin-uman de coexistență cu Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt. Un om ce și-a desăvârșit chemarea pe pământ (prin iubirea cu tot dragul a soției/soțului și creșterea de prunci, mulți, mulți, mulți, aș mai vrea da' nu se poate și culmea pentru "cei cu impresii", veniturile mele sunt mici, pentru un bucureștean - ridicole), există soluții precum "succesuri": copiii aranjați și apoi la Domnul (de comun acord cu soția/soțul) în mănăstire!

Preacucernicului îi este rostul pentru ale preacuviosului!

Draga frate! Inca de la inceputul acestei scrisori te rog sa-mi ingaduiesti a avea o alta parere despre calugarie decat o ai tu. Nu vreau sa te acuz de ceva; vreau doar sa ma lamuresti, daca este ceva gresit in felul in care am inteles eu calugaria.

Viata monahala a luat nastere in pustie, al carei intemeietor il socotim a fi pe sf. Antonie cel Mare, sarbatorit pe 17 ianuarie. Ceva mai tarziu, nevoia incepatorilor de a se aciua pe langa un pustnic sporit, cu lucrare duhovniceasca, a dus la aparitia unor fenomene precum titulatura de STARET si viata de obste. Dupa ce a aparut viata de obste, unii dintre fratii mai vechi, indemnati de parerea de sine, au inceput s-ai povatuiasca pe noii veniti. Doar ca acesti "povatuitori" fiind inca slabi in lucrare si fiind ei insisi robi ai mandriei si ai altor apucaturi lumesti, mai tare ii vatamau pe incepatorii nou veniti. Din acest motiv, s-au hotarat canoanele vietii monahale, in care staretul este singurul al carui cuvant conteaza intr-o chinovie. Vorbim despre acei STARETI care nu au ajuns pe functie din voia lor, ci pe care ucenicii ii cautau si se rugau de ei sa ii primesca la picioarele lor, acei Avva care te inseninau si te mustrau doar cu privirea, doar cu trairea si cu Harul care lucra prin ei.
Din pacate, precum ai zis si tu, cele spuse de mine mai sus, sunt din registrul A fost Odata... Am auzit de la niste calugari din sf. Munte ca staretul Filoteu, din manastirea Karakalu, ar fi un astfel de Avva. Daca este asa si daca or mai fi si altii pe care eu nu-i stiu, atunci slavit sa fie Domnul pentru alesii sai si pentru ca nu a lepadat ortodoxia de la fata Sa!

Intorcandu-ma la calugarie, sa stii draga frate ca aceasta este o CALE si nu un SCOP, dupa cum ai afirmat mai sus. Chiar titlul acestui topic, este gresit. Nu putem spune Drumul spre calugarie, caci monahismul este un Drum spre Desavarsire. Scopul vietii noastre crestinesti, ar trebuie sa fie desavarsirea in iubire, caci fara iubire nu exista nici smerenie si nici o alta virtute. Din iubire, Hristos Domnul nostru, a spalat picioarele ucenicilor, din iubire a primit sa se nasca in iesle, din iubire a rabdat batjocura si insultele fariseilor cat timp a propovaduit printre ai Sai, din iubire a rabdat palmuiri si scuipari si moarte, din iubire s-a rugat Tatalui pentru iertarea celor ce-L ucideau, din iubire L-a primit pe Chefa care s-a lepadat si pe Toma care nu a crezut orbeste in cuvantul fratilor sai: Apostolii.
Deci te rog, daca ai citit undeva ca viata monahala ar fi altceva decat cea ce am scris eu, rogu-te sa ma lamuresti...

[calinp]

Despre calugarie, chiar parca e mai bine sa vorbim barbati cu barbati, femei cu femei. Desi si femeile au un stil foarte mangaietor si intaritor, cand te sfatuiesc.

Mosh-Neagu: daca ai un asemenea duhovnic, bucura-te de el. Stiu despre ce vorbesti. Dar absolutizarea asta a Tainei spovedaniei, asa de la moda acum are niste limite. Nu doar pentru ca exista duhovnici impostori si periculosi - despre care avertiza Pr. Porfirie. Ci, pentru ca, daca e Sfanta Taina, spovedania nu inseamna ca e obligatorie, universala si nu trebuie transformata intr-o manie - un preot din Ialomita (Ioan Popa, din Didieni), explica asta foarte bine la Trinitas. Si alte taine, ca preotia, cununia sau maslul, nu sunt pentru toti, intruna. Dar asta e o idee pe care nici macar eu nu o inteleg prea bine.

I Calin: mi se pare foarte gresita calugaria dupa ce torni copii. Asa e la indieni, se calugaresc dupa ce fac macar un copil. Copiii au nevoie de tine pana mori. N-are rost acest ghiveci, e ca un fel de fuga de raspundere si se bazeaza pe o iluzie. Dar in lumea asta, crestinii mireni vorbesc doar de crestinismul din manastiri, le e mai comod.

leonte: foarte adevarat ai remarcat ca monahismul nu este un scop, ci o cale. Dar eu cred ca nu e o cale spre desavarsire. E mai inalta, dar e o cale, pur si simplu, asa cum si casatoria e o cale. La desavarsire se ajunge prin credinta, asa cum stie Dumnezeu, si pentru ea nu exista vreo reteta. Exista si azi oameni cu fler duhovnicesc in manastiri, dar nu stiu nici un avva duhovnic. In schimb, vad o explozie de insi care se bazeaza pe faptul ca lucreaza, peste capul lor, un fel de "har" magic: doar pun patrafirul in cap, si gata: sunt deosebitori de duhuri. Asta e ca si cum ai crede in ghicitul cu Evanghelia, o magie alba. Multi sunt chiar ca o maimuta cu bisturiul in mana, pericole publice. Dar asta e alt subiect.

În prealabil postat de I.Calin

Călugăria e scopul ultim și cel mai autentic divin-uman de coexistență cu Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt. Un om ce și-a desăvârșit chemarea pe pământ (prin iubirea cu tot dragul a soției/soțului și creșterea de prunci, mulți, mulți, mulți, aș mai vrea da' nu se poate și culmea pentru "cei cu impresii", veniturile mele sunt mici, pentru un bucureștean - ridicole), există soluții precum "succesuri": copiii aranjați și apoi la Domnul (de comun acord cu soția/soțul) în mănăstire!

Preacucernicului îi este rostul pentru ale preacuviosului!

Crezi ca odata ca ai casatorit copiii, esti din nou liber, bun pentru manastire? Acolo au nevoie de oameni care sa mai si munceasca... Ori unul care se trezeste la batranete ca vrea calugarie mai poate spune ca se aduce pe sine jertfa lui Dumnezeu, cand, de fapt, e o povara pentru frati?

[calinp]

In fond, se poate si la batranete, daca ai o pensie si, cum s-a zis, daca mai poti face si ceva treaba. Dar asta, daca ai o chemare, nu ca ar fi vreo regula sau vreo obligatie religioasa in sensul asta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de calinp

In fond, se poate si la batranete, daca ai o pensie si, cum s-a zis, daca mai poti face si ceva treaba. Dar asta, daca ai o chemare, nu ca ar fi vreo regula sau vreo obligatie religioasa in sensul asta.

Cunosc un om, tatal unei mari celebritati (internationale), mult iubita de publicul din toate categoriile de varsta si sociale inclusiv de biserica. Acum e la varsta a treia. Toata viata lui a fost un barbat ursuz si cam usor irascibil, genul cautatorului de "noduri in papura". Sotia lui (mama vedetei) a tras multe cu el si i se vede pe chip ca a fost o femeie inteleapta si supusa. E nelipsita de la biserica unde obisnuiesc sa merg si este cea la care se apeleaza pentru orice fel de ajutor, cand e vorba de biserica (curatenie, spalatorie, bucatarie in perioada hramurilor - Sf cuvioasa Parascheva si Sf Nectarie).
Cred ca Dumnezeu i-a oranduit ei o batranete mai linistita. Fiica, desi vine in tara destul de rar, iar dimiciliul nu pot sa spun cu exactitate daca se afla in Londra, Milano sau oriunde in lume, a ridicat pentru mama ei o casuta aparent simpla, dar cocheta si bine aranjata, cu multi trandafiri si toate facilitatile. El, tatal, a plecat la manastire. In noaptea de Anul Nou, am stat alaturi de el (inca nu-l cunosteam) in strana. Uneori, cand dascalul lipseste sau are nevoie de ajutor, imi place sa cant si eu, iar atunci era unul dintre acele momente. Dar tatal acelei celebritati de care vorbeam, acoperea intreg necesarul, fiindca avea o voce si un potential urias. La final, Parintele ni l-a prezentat si astfel am pus cap la cap multe informatii pe care le stiam deja, despre cel care fusese el inainte de calugarie. Nimic din orgoliul acelui om, nu mai exista. Era un om tacut, smerit si umil. Mai mult ca oricand mi-am intarit convingerea ca NIMENI vreodata nu trebuie judecat, fiindca Dumnezeu are socotelile Lui. Iata, aici un om pe care multi l-au hulit si l-au judecat pentru nedreptartile pe care obisnuia sa le faca. Lui i s-a oferit o sansa de care el s-a agatat. Cati dintre noi nu ratam zilnic sanse, poate mai mari ca acestea? Nu ma refer la calugarie, ci la sansa la mantuire... Avem (prin proprie alegere) o mie de optiuni sa ratam, si doar o posibilitate sa facem voia lui Dumnezeu. Oare ce am ales? Oare ce vom alege? Oare ce vom fi ales, inaintre de a ni se risipi si cea din urma sansa?...
Drumul spre calugarie, cel putin figurativ, cred ca in primul rand inseamna atitudinea noastra fata de toate incercarile si sansele pe care ni le trimite Dumnezeu. Stiu, din ceea ce dovedim, e clar ca nu suntem in stare de nimic, dar Dumnezeu vede fiecare gand si fiecare incercare a noastra. Intr-o zi. pe nesimtite, nici nu ne dam seama cum am reusit sa trcem de cealalta parte a baricadei... Deocamdata, din pacate... inca mai ne complacem in afara staulului...

[calinp]

Desi e un indiciu, alegerea calugariei si comportamentul schimbat de acolo nu trebuie echivalate cu intrarea in rai. Din pacate, majoritatea mirenilor, mai ales cei care nu au trait pe langa o zona cu manastiri, nu mai pot distinge dincolo de poarta manastirilor, decat lumina. De fapt, proportia celor care se mantuiesc la manastire e destul de aproape de proportia din lume. Se spune: in manastire trebuie sa ai rabdare, sa treci ispitele. Nu e vorba de infranare, decat 1%, cat de ceilalti din jur. Iti asumi sa fii bun si curat, cand ceilalti din jur, calugari si mireni, te ataca fara scrupule binemersi - pastrand niste aparente de comportament OK. Sar peste ce-si fac calugarii intre ei (destul sa spun ca se dau afara, daca nu se omoara cu zile). Dar staretii de dinainte de 89 erau batuti si umiliti adesea de catre comunisti. Iar calugarii de dinainte, de benzile de talhari-haiduci. Tot ce ai de facut in astfel de conditii e sa astepti un miracol salvator. Daca ai incredere ca acesta vine, poti sa te faci calugar.

[stefan florin]

În prealabil postat de antoniap

Ori unul care se trezeste la batranete ca vrea calugarie mai poate spune ca se aduce pe sine jertfa lui Dumnezeu, cand, de fapt, e o povara pentru frati?

Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.(Matei 19:30)