Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[laurastifter]

E ok să nu fim de acord:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/jud...u-fim-de-acord

[laurastifter]

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/con...inta-bucuresti

[MariS_]

În prealabil postat de laurastifter

E ok să nu fim de acord:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/jud...u-fim-de-acord

E normal sa existe diversitate, pentru ca unii dintre noi privim credinta cu ochii iubirii, altii cu ochii adevarului, altii cu ochii dreptatii, altii cu ochii milei ..
(Ma intreb: oare Sfintii in Rai se autociteaza? sau se citeaza unii pe altii? sau spun ceea ce simt in inima? - asta e o intrebare retorica, doar asa sa ne mai destindem nitel!)
Bucurii!

mesaj sters

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

E normal sa existe diversitate, pentru ca unii dintre noi privim credinta cu ochii iubirii, altii cu ochii adevarului, altii cu ochii dreptatii, altii cu ochii milei ..

Diversitatea oricat ar fi de diversa pana la urma se imparte in bine si rau.
Ca exista si o iubire care nu e iubire, un adevar care e minciuna, o dreptate care nu este dreptate, etc.

(Ma intreb: oare Sfintii in Rai se autociteaza? sau se citeaza unii pe altii? sau spun ceea ce simt in inima? - asta e o intrebare retorica, doar asa sa ne mai destindem nitel!)
Bucurii!

Si banuiesc ca trebuie sa simta, ce simti tu, nu-i asa?

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Aţi scris: "Unicitatea nu e o valoare".
Ce înţelegeţi dvs prin conceptul de "unicitate", în contextul discuţiei despre unicitatea fiecărei persoane umane şi despre modul unic în care fiecare dintre noi trăieşte relaţia cu Acelaşi Dumnezeu? Vă întreb pentru că este posibil ca, prin aceleaşi cuvânt, să înţelegem lucruri didferite şi aceasta să fie cauza polemicii... :)

Pai tu ai pus in discutie unicitatea ca valoare, tu ar trebui sa o definesti.
In ceea ce priveste "acelasi Dumnezeu" vorba latinului: "non idem est si duo dicunt idem"

Sau luat in sens invers, daca poarta (aproximativ) acelasi nume nu reprezinta neaparat aceeasi realitate.

"Nu ai avut niciodata o relatie divergenta, nu-i asa?"
O, ba da! Inclusiv cu o doamnă profesoară de Filosofie de care sunt foarte ataşată de mulţi ani şi care, de câte ori ne revedem, îmi pune întrebări şi mă contrazice pe teme filosofice şi, mai ales, teologice. O contrazic şi eu, vă puteţi imagina, fiindcă aşa îmi e stilul. :) Şi dumneaei îi place să polemizeze, ca şi mie, aşa că aceste opinii diferite dintre noi nu constituie nicidecum un obstacol în calea dialogului, ci din potrivă. :)

"contrazice pe teme filosofice si mai ales, teologice" nu spune mare lucru.
Ce crez impartaseste? Este crezul ei in conflict flagrant cu crezul tau?
In plus, faptul ca va intalniti din cand in cand (probabil la ani distanta) nu presupune practic o relatie.

Sa ai niste prieteni de familie neoprotestanti din aia de la noi si sa intre la tine in casa si sa-ti zica verde in fatza ce li s-a spus despre icoane (si ei cred cuvant-cu-cuvant) sa vezi atunci cum iti pastrezi tu calmul.

Să vedeţi ce discuţii am cu un vechi prieten de familie mult mai mare ca vârstă decât mine (are peste 40 de ani), care este ateu. Şi amândurora ne place mult să discutăm. Uneori (n-o spun ca să mă laud, ci doar pentru a vă arăta că nu vorbesc din filme, aşa cum aţi presupus, ci din proprie experienţă) am reuşit să-l conving de anumite aspecte legate de credinţa noastră. I-am mărturisit sincer, din toată inima, ce cred despre Hristos, ce loc ocupă El în viaţa mea, i-am vorbit inclusiv despre anumite noţiuni teologice pe care le-am studiat la facultate (îi place mult să afle lucruri noi şi este o persoană bine informată) şi şi-a exprimat acordul în anumite privinţe. În altele, aem convingeri radical diferite, dar ne înţelegem unul pe celălalt, chiar dacă suntem doar parţial de acord.

Sunt diverse grade de ateism, nu toti sunt de natura "prostului agresiv" sau profund legati de acest gen de convingeri.
Sa fii maritata cu un ateu convins si cu ceva porniri ciudate, sa vezi tu atunci..adio poezie.

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Le-aş propune celor care mă acuză de "relativism" pentru că mă bucur şi mă mir de taina unicităţii fiecăruia dintre noi, le-aş propune să mediteze la următoarea întrebare simplă:
din ce motiv, oare, între cărţile Sfintei Scripturi există diferenţe foarte uşor observabile, în funcţie de autorii lor?
De exemplu, între epistolele Noului Testament (redactate aprox. în aceeaşi perioadă şi având acelaşi mesaj despre Hristos Cel răstignit şi înviat) stilul literar şi chiar unele dintre ideile Sfinţilor Apostoli Petru, Pavel, Ioan, Iacov şi Iuda se deosebesc între ele destul de mult.
Oare nu aveau toţi aceeaşi credinţă?
Sfântul Apostol Pavel spune: "deci ori eu, ori aceia aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut" (I Cor15, 11). Prin urmare, el recunoştea cu toată convingerea adevărul şi caracterul revelat al mesajului celorlalţi Apostoli, deşi fiecare dintre ei îl transmitea într-un stil diferit şi accentuând idei diferite. Îi recunoştea harul apostolic lui Petru, deşi, la Antiohia, avusese cu el o... polemică pe teme de credinţă (Gal2).
De ce-n Scripturi există o varietate atât de mare de genuri literare... de la poezie (Psalmi şi alte multe pasaje şi scrieri întregi cu un caracter poetic, de o deosebită valoare literară), până la scrieri profetice, apocaliptice (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, dar şi anumite pasaje din V T aparţinând genului literar apocaliptic), scrieri din lit. sapienţială, cărţi istorico-narative, epistole etc?
De ce, oare, Duhul Sfânt nu le-a insuflat tuturor autorilor biblici să scrie fix aceleaşi cuvinte şi definiţii, fără a le lăsa libertatea de a transmite mesajul divin în stilul propriu al fiecăruia? De ce Dumnezeu i-a lăsat, cu alte cuvinte, să mărturisească mesajul revelat cu atât de multă... originalitate?

Deci, sa inteleg ca tu vrei sa asimilezi diferentele dogmatice romanocatolici-ortodocsi cu diferentele de stil si exprimare din Sf. Scriptura?

P. S. Faptul că aici, pe topic, s-au creat deja două tabere (pe de o parte, Cezar_Ioan, N.Priceputu, MariS, Vlad, Theodore şi eu - sper că n-am uitat pe cineva -, iar pe de altă parte Cătălin2, AlinB, Dragos ş. a.) evidenţiază tocmai ideea pe care încerc s-o susţin: aceea că aceleaşi realităţi (mai exact, aceeaşi credinţă) pot fi privite, înţelese, asumate, trăite în modalităţi diferite şi, tocmai prin aceasta, complementare.
Şi inclusiv între cei care simt şi trăiesc în modalităţi asemănătoare credinţa în Dumnezeu există diferenţe de nuanţă în gândire. :) Şi asta este minunat!

Nu stiu unde vezi tu complementaritate sau "nuante"
Eu vad un conflict de idei destul de acut, doua pozitii ireconciliabile.

Iar daca asta e "minunat"...

"Dacă ar fi toţi un singur mădular, atunci unde ar mai fi trupul?" - se întreba retoric Apostolul neamurilor cel care, într-un alt context, remarcase şi faptul că "fiecare are de la Dumnezeu chemarea sa: unul aşa, altul într-alt fel" (I Cor7, 9).

Inca o data intreb, incerci sa asimilezi romano-catolicii cu un "madular" al Bisericii?
Si cu care l-ai asemana?
Ei se cam vor capul (sau cel putin Papa), esti dispusa sa-i acorzi acest loc?

[DragosP]

Ca să nu mai vorbim că unii confundă a-teismul cu anti-teismul.

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Mă asociez întru totul punctului dvs de vedere (şi de data aceasta).
Pr. Stăniloae: "Dumnezeu este atât de mare, încât doar poezia poate încerca să-L exprime". :)

Exista si poezie care frizeaza penibilul.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu putem lăsa genul ăsta de poezie, pentru că e însăşi poezia Scripturii, a Tradiţiei şi a Bisericii.

Ca de obicei, astfel de discutii pornesc de la niste aspecte concrete si pana la urma se ajunge la SF -uri.

Pentru ca suntem deja la a 12a pagina si purtati de valurile poeziei am uitat se pare despre ce discutam concret, am sa redau mai jos textul de la care practic a pornit polemica:

În prealabil postat de laurastifter

Uitaţi, aici, pe forum, ce s-a întâmplat de când au plecat cei 2 colegi catolici. Uitaţi-vă cât de sărace sunt discuţiile de la rubrica dedicată Bisericii Catolice... Suntem doar noi şi, vorba aceea, "noi centrăm, noi dăm cu capul". De ce? Fiindcă mulţi dintre noi n-au fost capabili să înţeleagă faptul că, pur şi simplu, există creştini care se raportează la aceleaşi realităţi ale lumii spirituale, dar din perspective diferite. De aceea, de prea multă "toleranţă", unul dintre catolici a fost exclus de pe forum, iar celălalt s-a retras în semn de solidaritate cu primul.
Aşa s-a întâmplat, din păcate, de foarte multe ori în istorie, inclusiv în viaţa reală...
Cât de bogată spiritual ar deveni lumea, dacă am înţelege să ne acceptăm unii pe alţii cu iubire şi bucurie, aşa cum reuşeau Sfinţii şi, în primul rând, aşa cum ne primeşte pe noi toţi Hristos!
V-aţi pus vreodată întrebarea: din ce motiv Dumnezeu nu a creat o lume uniformă, doar în alb şi negru, cu oameni identici din punct de vedere spiritual, psihic şi fizic, un univers cu o singură planetă, eventual, în care să locuiască fiinţele umane absolut identice între ele? :)
Presimt o nouă polemică, dar... constructivă, să sperăm. :)
Şi inclusiv între cei care simt şi trăiesc în modalităţi asemănătoare credinţa în Dumnezeu există diferenţe de nuanţă în gândire. :) Şi asta este minunat!

Deci, la concet, sunt doua aspecte: d'soara/dna laura se plange ca a fost banat un catolic (pe nedrept,crede ea) si pe de alta parte ca nu putem accepta "diversitatea" adica noi ar trebui sa ii percepem pe catolici ca un fel de "unitate in diversitate" ceea ce nici teologic/dogmatic nici practic nu este adevarat si oricat am chema in ajutor cuvinte goale care suna din coada (vorba poetului) nu putem nega realitatea asta.

Si totusi incercam si incercam si incercam..