neintelegeri cu mama

[AnnaKarenina90]

Bineinteles, atitudinea mamei si amenintarile cu moartea sunt o problema mare. Nu prea stiu ce sa spun despre asta, nu am avut o mama care m'a vrut langa ea atat de mult, deci nu sunt in masura sa dau sfaturi.

Cat despre baiat, eu zic sa te gandesti bine. Poate merita, poate nu. Daca merita, foarte bine! Daca nu, te vei alege cu inima franta si e al naibii de neplacut. In plus, vei suporta povara faptului ca nu doar tu ai iesit sifonata din toata chestia asta, ci si mama ta. Eu zic ca ar trebui sa'l prezinti pe baiat si prietenilor tai, celorlalti membri ai familiei si in in principal, oricui care te'ar putea ajuta cu o parere cat de cat obiectiva. Pentru ca, asa cum bine puncta cineva, nici mama ta, dar nici tu nu puteti fi obiective cand va ganditi la el. Daca toti au o problema cu el, asta ar trebui sa te puna pe ganduri.

[Ana Steluta]

Ideea este ca eu niciodata nu le-am iesit din cuvant(parintilor) am preferat de foarte multe ori sa calc pe mine facandu-le lor pe voie

eu zic:daca ai mama sa ai grije de ia.

[MariS_]

În prealabil postat de Ana Steluta

Ideea este ca eu niciodata nu le-am iesit din cuvant(parintilor) am preferat de foarte multe ori sa calc pe mine facandu-le lor pe voie

Am citit odata undeva o solutie mai neobisnuita, dar care mi-a placut. Ti-o spun dar nu cu titlu de sfat, ci doar ca poveste. Tot asa era o fata foarte cuminte ce asculta in toate de mama sa. Si, la maritis, a patit la fel ca tine. Dar fata era si isteata. Si atunci a zis catre mama ei:
-Bine, mama, uite ascult de tine si nu ma marit cu baiatul acela, dar te rog sa-mi gasesti tu baiatul potrivit pentru mine. Tu mi-ai ales si papusile cand eram mica, tu ai ales si liceul si facultatea cand am fost mai mare, acum alege tot tu si barbatul cu care sa ma marit. Iti pun insa o conditie: sa ai grija cum il alegi, ca tu ma cunosti bine, in asa fel incat sa nu ma cert niciodata cu el si sa nu ma paraseasca sau sa ma insele. Adica, mama draga, sa fie BARBATUL IDEAL. Da, draga mea mamica?
Rezultatul: mama s-a straduit sa-i prezinte un baiat fara cusur, insa fata i-a gasit imediat unul. Atunci mama a mai cautat unul insa, tot asa, fata i-a gasit si acestuia o hiba. Ei bine, dupa al treilea esec mama i-a spus cu naduf fetei:
- Auzi, stii ce? ia mai cauta-ti si singura barbatul si lasa-ma pe mine in pace cu mofturile tale!
E doar o poveste, dar spune multe despre psihologia mamelor.
Sfat nu stiu sa-ti dau.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Adeseori parintii si copiii traiesc un fenomen nefast, exceptind perioada sugarului, care poarta numele de simbioza. O nediferentiere psihologica a nevoilor, scopurilor, gusturilor, aspiratiilor etc. Nu se mai stie cu adevarat cine, care este. Fiecare se simte, in mod defectuos, celalalt. Sau traiesc unul prin celalalt, fiecare fiind totodata si un fel de idol, un dumnezeu...
E posibil ca unul sa tinda a se retrage din simbioza, capatind o mai buna dezvoltare sufleteasca, o anumit aautonomie si atunci apar reactii din cele mai ciudate la celalalt. Inclusiv amenintari cu sinuciderea, care nu sunt de luat in gluma deoarece, fie si demonstrative (santaj afectiv) se pot solda cu ... succes. Din greseala.

Nu stiu bine ce e acolo, nefiind in relatie fata catre fata, totusi sugerez asa:
- poate ca acest moment al vietii e prielnic in primul rand pentru a atrage atentia asupra simbiozei versus autonomie. E mama dependenta atat de tare de convietuirea cu fiica? Atunci trebuie rezolvata, separat de problema maritala, mai intai aceasta problema. Altminteri casatoria va fi umbrita, ranita, chinuita. Sau soacra foarte soacra..., iar nu a doua mama.
- este fata capabila sa traiasca pe picioarele ei cu sotul? Sau va da fuguta la mama cu prilejul primei neintelegeri sau, vai, a primei palme incasate... poate ca reactia mamei sugereaza ca nu e momentul... sau poate mama a ramas in urma cu perceptia fiicei, nesesizind ca fata s-a dezvoltat intre timp...
- este cuplul dornic sa alcatuiasca o familie crestina? daca nu, atunci nici nu merita efortul, v-o spune unul care a inteles din lunga (din nefericire) experienta personala chinuitoare si care abia acum se straduieste sa puna temelia unei astfel de familii, singura careia ii este harazita fericirea adevarata.

Dumnezeu sa va lumineze, sa va ocroteasca! AMIN+

[maria40]

Sfatul meu este sa deschizi bine ochii in privinta baiatului. Ne-ai scris ca a baut si ca acum nu mai bea! Nu zic ca omul nu se poate schimba dar in majoritatea cazurilor cine are patima asta cam greu scapa de ea. Nu te lasa inselata! Desi relatia voastra e la inceput eu zic sa analizezi situatia la rece si pur si simplu sa scrii pe o foaie de hartie calitatile si defectele lui si sa nu te lasi prada fluturilor din stomac. Daca vezi ca nu aveti lucruri comune nu inainta in relatie pentru ca boala lunga moarte sigura!
In privinta mamei tale, eu nu cred ca vorbea serios cand spunea ca vrea sa se sinucida.
O fi fost o vorba de-a ei spusa la nervi! Probabil ca e putin mai posesiva decat e normal, dar, in Romania ,asta e un lucru normal. Nu stiu de ce nu ne lasam copiii sa se descurce independent si tinem cu dintii sa nu taiem "cordonul ombilical".
Asta e o problema generala!

[windorin]

Binecuvantarea parintilor inseamna mult pentru viitoarea familie. Daca cel/cea aleasa este duhovniceasca sau are o viata deosebit de asezata, iar parintii se impotrivesc din motive care nu fac cinste, consider ca se poate inainta si fara binecuvantarea lor. Este clar insa faptul ca fiecare va vedea lucrurile in prisma intelegerii pe care o are asupra vietii.

[wassabi]

În prealabil postat de alicia

Orice mama vrea binele fiicei sale nu cred ca ea nu isi doreste ca tu sa fi fericita

E relativ binele asta. E greu sa stii binele absolut, sa fim seriosi. Multi parinti doresc sa-si retraiasca tineretea prin copiii lor, nelasandu-i pe acestia sa faca "greselile" lor. Multi parinti sunt niste dictatori, niste mici tirani (cum pare ca esti si cazul acesta), sunt speriati ca nu cumva sa dea gres in educatia copilului lor si il tin cat se poate de legat, nepermitand copiiilor sa aiba personalitate, initiative reale, viata proprie.

Viata ta este viata ta, e bine sa asculti sfaturile parintilor, sa pleci urechea la ce au de spus insa decizia finala sa iti apartina, consecintele faptelor tale pe tine te vor afecta cel mai mult, nu pe parinti. O mama care isi iubeste copilul va dori, inainte de toate, sa il stie liber, cu un caracter puternic, stapan pe sentimentele si deciziile sale. Niciodata un parinte bun nu va recurge la santaj emotional (gen "ma omor") etc.

În prealabil postat de Lucian008

Una dintre ele e ca oamenii nu se schimba. Isi pot schimba comportamentul, dar "esenta: ramane aceeasi.

Oamenii se mai schimba, oamenii pot invata din greseli. Evident, asta o fac numai oamenii care au caracter, care sunt constienti ca in viata trebuie mereu sa inveti si mereu sa fii mai bun decat ieri. Trebuie sa creditezi pe cel de langa tine cu intentii bune si cu puterea de a fi mai bun.

[wassabi]

În prealabil postat de maria40

Ne-ai scris ca a baut si ca acum nu mai bea! Nu zic ca omul nu se poate schimba dar in majoritatea cazurilor cine are patima asta cam greu scapa de ea. Nu te lasa inselata!

Ati uitat cum era in tinerete? De unde pana unde "patima"? E un copil de 23 de ani care, datorita anturajului, mai bea ca sa se dea grozav. Multi barbati au trecut prin perioada asta (eu cel putin am trecut, in facultate, am avut o perioada de cateva luni in care beam destul de des iar acum in afara de o gura de sampanie la revelion nu am baut altceva anul asta).
Baiatul chiar o iubeste si e dispus sa faca ceva pt iubita lui, sa astepte, sa nu mai iasa cu anturajul negativ, vrea sa evolueze, repede sariti voi cu "patima bauturii".

[wassabi]

În prealabil postat de mihaila_alin

eu zic:daca ai mama sa ai grije de ia.

eu zic: daca ai acces la internet pune mana si invata un pic de gramatica.