|
#61
|
|||
|
|||
Citat:
http://www.pateric.ro/pentru-socotinta/
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#62
|
|||
|
|||
Citat:
E indiscutabil acest lucru și încă, aș plusa c-o întrebare: să se rezume totul la drept și drepturi pe lumea asta? Adică, doar pentru că e corect conform drepturilor, facem noi ceea ce facem?... Dar inima, ticăloasa aia de inimă, inima creștinească, nu șoptește nimic? Tace mâlc? Nu zice nici pâs? Când creștinul face miluință, o face doar cu gândul că respectă un drept? Și că e ascultător față de o poruncă? La atât se rezumă viața noastră a creștinilor? La supunerea față de drept și de lege? Chit c-o zice iarăși un prieten că mă dau supravirtuos, afirm ce-mi zice numai bunul simț, că virtuos nu sunt, vai mie. Îmi spune bunul simț că eu, om creștin cu lipsuri și cu rele, nu pot trăi indiferent la lipsurile altora. Nu pot trece senin pe stradă când văd pe atâția alții săraci și goi și bolnavi și cu mâna întinsă. Nu pot fi indiferent la tot ce-i omenesc în jur, pur și simplu pentru că și eu sunt om și mă leagă ceva, de natură cred profund emoțională mai întâi, cu toți oamenii. Nu mă screm să compătimesc, pe mine și pe alții, o fac pur și simplu, fără să îmi înăbuș simțământul. Singura treabă care mă încurcă realmente este, s-o recunosc, că nu știu cum să fac, că nu mă pricep. Dar nu pentru asta avem învățători și Scripturi? Oare din alt motiv?... Ce pomană mai e și aia, ce milostenie, dacă o fac după adâncă cugetare, răsfoirea carnețelului cu porunci din buzunar sau din memorie, apoi, corect-foc, iacă fac gestul cerut de lege, gestul cel corect și dau un ban sau o vorbă etc. Nu știu alții cum sunt, însă pe mine mă ia amețeala, se dărâmă totul doar când mă gândesc la eventualitatea că aș putea să fiu într-o zi un om corect și cu principii drepte. Să mă ferească Dumnezeu de așa moarte în blugi și tricou! În inima omului, dacă luăm aminte la ea și nu o înnăbușim, există un izvor necontenit al împărtășirii omului cu toți semenii lui. Un izvor numit "îmi pasă". Acest izvor credeam că e din datul genetic al omului, făr să aibă Dumnezeu vro trabă cu el. De câțiva ani am descoperit și mărturisesc că este pus de Dumnezeu în om, în inima lui. Ca să nu mai fie nici lege, nici corectitudine, ci pur și simplu din prinosul inimii omului către frații săi oameni. Oricum ar arăta, ar vorbi, s-ar purta și s-ar autocataloga ei. Adică noi. Restul e sălbăticie, indiferent cât de frumos ornată pe dinafară și cât justificată savant și "drept". Last edited by cezar_ioan; 18.04.2013 at 11:15:49. |
#63
|
|||
|
|||
Citat:
|
#64
|
|||
|
|||
Ioane,citind cele scrise de tine mai sus m-a bantuit iarasi un gand cu privire la care ma chinui de ceva vreme sa-l arunc in uitare.Mi-am dorit sa scriu un articol,o denumire improprie,cu titlul ,,Un evreu pe nume Isus".Desi titlul poate scandaliza la prima vedere el ascunde intentia articolului.Cum l-au perceput evreii pe Isus,conationalul lor, si invatatura Sa,unde si de ce au esuat sa-L primeasca,cum au inteles ei de fapt cele spuse de EL in contextul lor iudaic,ce anume i-a tulburat si infuriat,cum de treceau atat de repede de la admiratie la adversitate,ce anume din trecutul lor le-a fost precum o piatra de moara,ucigandu-le prezentul acelor clipe,impietrindu-i si facandu-i sa rateze cel mai maret moment din istoria lor si a lumii,pe care,daca l-ar fi inteles,ar fi schimbat totul.A fost oare inevitabil esescul lor,este doar al lor sau cumva germenii lor s-au risipit prin istorie,supravietuind.A curs multa cerneala pe aceasta tema,s-a facut afirmatii simpliste sau profunde, si nu am pretentia ca as spune eu ceva nou dar pe masura ce caut,pe masura ce trecutul lor si al povestii lor se descopera,o imagine cutremuratoare incepe sa prinda contur.Ce este si mai cutremurator este ca povestea erorilor lor nu s-a sfarsit,a supravietuit parca ca o dovada cu privire la cat de putin suntem diferiti de ei,multi,foarte multi dintre noi,cu tot cu convingerile noastre religioase.Ce le-a cerut EL de fapt lor,ce anume din invatatura Sa nu au putut trai si de ce.
Citind cele scrise de tine mi-au revenit in minte ganduri care m-au bantuit si pe mine pe masura ce calatoream din ce in ce mai adanc pe urmele esecului lor in raport de Fiul Omului.Ciudat,sa-mi ierti bizara confesiune,bat campii ca de obicei,cum fara sa vrem sau sa stim,undeva in noi simtim cateodata aceleasi lucruri,fara sa stim poate de ce le simtim si de unde vin ele.Numai bine Ioane. |
#65
|
|||
|
|||
Citat:
O întrebare utilă ar fi: ce înseamnă pentru fiecare dintre noi "nivel de trai decent ?" și în ce măsură răspunsul nostru rimează cu modul de viață creștin la care aspirăm, ținând cont de faptul că expresia "mod de viață creștin" nu se referă nicidecum la un soi de tropos obligatoriu, invariabil standardizat.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#66
|
|||
|
|||
Decent pentru unii poate insemna sa stea musai in zona X chiar daca nu isi pot permite chiria si atunci sparg "indecenta" pretului de capul proprietarului care poate si el are la randul lui pretentii la fel de decente, chiar daca de o natura diferita, cu diferenta ca el si le permite cu ce are fara a pretinde ca altii sa-si coboarea asteptarile decente pentru a si le satisface pe alea sale.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#67
|
|||
|
|||
Citat:
Ref la topicul de față, eu cred că a lua chirie nu este în contradicție cu a fi creștin. Chiar dacă e la prețul pieței. Până la urmă chiria se negociază. Acum, eu nu sunt nici pe departe o negociatoare bună, și poate de aceea am agreat să primesc o chirie ceva mai mică decât aș fi vrut inițial. Dar chiriașii mei sunt mulțumiți, eu la fel și nu îmi fac procese deconștiință din cauza asta. Putem să ajutăm pe aproapele, dar în ce fel îl ajutăm, depinde de la caz la caz... |
#68
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#69
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#70
|
|||
|
|||
Citat:
Inca o data, intreb, ce e crestinesc in a vrea musai o zona scumpa, si nu alta dar la un pret mai mic si necrestinesc in a pretinde pretul corect pentru acea zona? Sau sa o luam altfel, de ce ar fi necrestin cel care pretinde 2lei pentru kg de cartofi cal I dar crestin ala care pretinde sa-i fie vandut cu 1.5lei lei cal. I, pret la care ar gasi totusi cartofi cal. II?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 18.04.2013 at 14:25:51. |
|