ANDREI PLESU - Patimile cu acordul parintilor

[costel]

Se stie ca acest film a fost facut prin ochiul catolicului - in catolicism accentul cade pe cruce, pe moartea lui Hristos.

Insa, sunt cateva persoane avizate, precum pr. prof. Coman de la Fac de Teologie din Bucuresti, care sustine ca in acest film exista si o parte pozitiva, ne descopera suferinta. Asa ca nu trebuie trecut cu usurinta peste acest aspect, pentru ca atunci cand vorbim de cruce, spunea el, nu vorbim doar de biruinta, ci si de suferinta. El dorea sa scoata in evidenta ca nu trebuie sa ajungem la dochetism.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de costel

Se stie ca acest film a fost facut prin ochiul catolicului - in catolicism accentul cade pe cruce, pe moartea lui Hristos.

Insa, sunt cateva persoane avizate, precum pr. prof. Coman de la Fac de Teologie din Bucuresti, care sustine ca in acest film exista si o parte pozitiva, ne descopera suferinta. Asa ca nu trebuie trecut cu usurinta peste acest aspect, pentru ca atunci cand vorbim de cruce, spunea el, nu vorbim doar de biruinta, ci si de suferinta. El dorea sa scoata in evidenta ca nu trebuie sa ajungem la dochetism.

Imi permit sa va contrazic putin. In film mi se pare ca accentul cade mai mult pe bataie decat pe suferinta. Aici e o diferenta, zic eu, suficient de mare ca sa ma indeparteze de acest film.

Are insa si cateva aspecte interesante, cum ar fi dialogul de la distanta dintre diavol si Hristos, care apare in unele momente. Vezi, diavolul nu se apropie, el priveste de la distanta, iar cand actioneaza o face si cu un soi de lasitate.

Pe de alta parte, faptul ca momentul Invierii este redat in film doar intr-un cadru de cateva secunde, asa ca un flash, imi da impresia ca pentru Gibson invierea a fost ceva automat, ca un dat. Pentru el, importanta era suferinta. Pentru mine nu, importanta la nivel ontologic nu a fost suferinta - Hristos ar fi venit oricum, chiar daca omul nu ar fi cazut. Suferinta poarta chipul caderii lui Adam.

Filmul nu e lipsit de unele subtilitati, dar trebuie sa stii sa nu-ti lasi mintea furata de brutalitatea de prim plan.
Va reproduc aici un articol de pe blogul meu.

MASA LUI MEL

Ca in orice film bine facut, in „Passion of Christ” exista o redundanta de mici detalii care cresc veracitatea, socheaza, exalta, fac tot ceea ce poate face ornamentul bine pus la locul lui si bine proportionat.

Exista insa unul care, desi marcat special, poate trece neobservat.

In plina scena a debutului patimilor (batjocorire, judecata lui Pilat, biciuirea) apare un memento cu Iisus facandu-si meseria de tamplar (desi acest lucru nu e mentionat in Biblie, majoritatea confesiunilor sunt de acord ca e mai mult decat probabil s-o fi practicat datorita adoptarii de catre Iosif). El face o masa neobisnuita pentru modelele folosite in Palestina in acea vreme, cand se manca dupa obiceiul oriental, culcat pe o parte pe un pat sau o bancheta, iar mesele, desigur, erau adaptate situatiei, adica joase. Masa facuta de Iisus are picioare inalte. Are loc o scena gingasa de mica tandrete fata de Maica Domnului, si ea spune: soiul asta de masa n-o sa aiba succes.

Intoarcere brutala la scena patimirii. Centurionul care supervizeaza flagelarea e asezat la o masa de tipul celor folosite de magistratii romani pentru a-si desfasura activitatea, adica inalta. Filmul aproape nu ne lasa sa intrevedem detalii. Ar fi putut fi aceeasi masa. Am putea intelege ca Iisus insusi o fabricase.

Nu e loc de comentarii, desi e loc de toate comentariile. Voi face unul negativ: nu cred ca e valabil ce spun curente de tip neo-monofizit, ca patimirea a fost „cu calcul divin” in sensul ca toate lucrurile s-au produs riguros ca intr-o piesa de teatru iar oamenii au fost simpli actori. Cred ca departe de a sta lucrurile asa, mesajul e cu totul altul: ca sa mantuie pe cei care si-au fabricat propria patimire, e nevoie ca salvatorul sa contribuie si cu latura lui umana (caci cea divina lucreaza oricum in toata creatia) la punerea in scena a propriei patimi. Intr-un mod delicat, sugestia filmului este ca Iisus n-a conceput instrumentele propriu-zise, ci ceva mult mai fioros. In fond, o masa inalta, artefact al autoritatii, e un element de confort, care se adauga unuia de prestigiu. Iisus, conform opiniei filmului, a fost atent pana si cu propriii calai…

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inorog

Filmul nu e lipsit de unele subtilitati, dar trebuie sa stii sa nu-ti lasi mintea furata de brutalitatea de prim plan.
Va reproduc aici un articol de pe blogul meu.

MASA LUI MEL

Ca in orice film bine facut, in „Passion of Christ” exista o redundanta de mici detalii care cresc veracitatea, socheaza, exalta, fac tot ceea ce poate face ornamentul bine pus la locul lui si bine proportionat.

Exista insa unul care, desi marcat special, poate trece neobservat.

In plina scena a debutului patimilor (batjocorire, judecata lui Pilat, biciuirea) apare un memento cu Iisus facandu-si meseria de tamplar (desi acest lucru nu e mentionat in Biblie, majoritatea confesiunilor sunt de acord ca e mai mult decat probabil s-o fi practicat datorita adoptarii de catre Iosif). El face o masa neobisnuita pentru modelele folosite in Palestina in acea vreme, cand se manca dupa obiceiul oriental, culcat pe o parte pe un pat sau o bancheta, iar mesele, desigur, erau adaptate situatiei, adica joase. Masa facuta de Iisus are picioare inalte. Are loc o scena gingasa de mica tandrete fata de Maica Domnului, si ea spune: soiul asta de masa n-o sa aiba succes.

Intoarcere brutala la scena patimirii. Centurionul care supervizeaza flagelarea e asezat la o masa de tipul celor folosite de magistratii romani pentru a-si desfasura activitatea, adica inalta. Filmul aproape nu ne lasa sa intrevedem detalii. Ar fi putut fi aceeasi masa. Am putea intelege ca Iisus insusi o fabricase.

Nu e loc de comentarii, desi e loc de toate comentariile. Voi face unul negativ: nu cred ca e valabil ce spun curente de tip neo-monofizit, ca patimirea a fost „cu calcul divin” in sensul ca toate lucrurile s-au produs riguros ca intr-o piesa de teatru iar oamenii au fost simpli actori. Cred ca departe de a sta lucrurile asa, mesajul e cu totul altul: ca sa mantuie pe cei care si-au fabricat propria patimire, e nevoie ca salvatorul sa contribuie si cu latura lui umana (caci cea divina lucreaza oricum in toata creatia) la punerea in scena a propriei patimi. Intr-un mod delicat, sugestia filmului este ca Iisus n-a conceput instrumentele propriu-zise, ci ceva mult mai fioros. In fond, o masa inalta, artefact al autoritatii, e un element de confort, care se adauga unuia de prestigiu. Iisus, conform opiniei filmului, a fost atent pana si cu propriii calai…

Da, frumos detaliu.

Pe mine insa m-a deranjat de exemplu prezentarea lui Hristos razand in hohote, intr-o scena. Asta imi spune ca Gibson rateaza iarasi intalnirea cu duhul in care a trait si traieste Hristos.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inorog

Mel e catolic. Nu-i cereti ce nu poate da. In plus, cred ca vorbim de un film, nu de o predica.

Pai da, dar Zefirelli nu e tot catolic? Dar dintre cele doua filme, unul este despre Hristos.

Inca odata, daca cerem doctrina de la filme nu vom afla la niciunul.
N-am zis ca filmul e perfect, abia atunci as fi fost de rasuplansu. "Iisus n-a ras in timpul vietii" e un pietism de sorginte rigorist-catolica si protestanta. "Domnul va rade de dansii" e aproape un leit-motiv in psalmi. Exista cu totul alte hibe in film, dar nu asta era povestea aici.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inorog

Inca odata, daca cerem doctrina de la filme nu vom afla la niciunul.
N-am zis ca filmul e perfect, abia atunci as fi fost de rasuplansu. "Iisus n-a ras in timpul vietii" e un pietism de sorginte rigorist-catolica si protestanta. "Domnul va rade de dansii" e aproape un leit-motiv in psalmi. Exista cu totul alte hibe in film, dar nu asta era povestea aici.

Da, un pietism de sorginte rigorist-catolica si protestanta ca acela al Sfantului Ioan Gura de Aur.

Rasul din film al lui Hristos este un ras intrutotul lumesc. Eu cred ca de multe ori Mantuitorul a zambit, dar nu exista nicio mentiune in Scriptura ca Iisus Hristos ar fi ras. In hohote.

[costel]

În prealabil postat de Lavrentiu

Imi permit sa va contrazic putin. In film mi se pare ca accentul cade mai mult pe bataie decat pe suferinta. Aici e o diferenta, zic eu, suficient de mare ca sa ma indeparteze de acest film.

Am uitat sa precizez ca afirmatiie parintelui prof Coman au fost facute in cadrul vizionarii acestui film la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Posibil, ca toti cei prezenti sa fi avut doar un gust amar, si atunci, ca ei sa nu considere ca au pierdut timpul in zadar, parintele sa fi facut acele afirmatii. E doar o parere.

E minunat ca noi nu vedem niciodata in Ortodoxie, un Hristos rapus de suferinta, o persoana care nu mai are puteri sa se ridice din starea respectiva. Si e bine ca se intampla asta, caci Hristos nu a fost un simplu om. Dar, adeseori cred ca trecem prea repede peste acest aspect al suferintei, al chinurilor si asta cred ca dorea sa spuna prof Coman. Sigur, nu trebuie sa ramanem doar la suferinta, dar nu trebuie sa uitam de ea. Poate ca atunci cand vom fi mai constienti de chinurile indurate de Hristos pentru noi, vom depune mai mult efort in unirea cu El.

"Rasul din film al lui Hristos este un ras intrutotul lumesc. Eu cred ca de multe ori Mantuitorul a zambit, dar nu exista nicio mentiune in Scriptura ca Iisus Hristos ar fi ras. In hohote."

Frate, nu exista mentiuni ca Iisus (Doamne iarta-ma) s-ar fi scarpinat. Nu exista mentiuni ca ar fi aprobat pictarea unui tablou. Nu exista o gramada de alte lucruri. Si cu regret, tocmai interpretezi Scriptura in spirit protestant. Daca nu scrie acolo, gata, erezie. Ortodoxia dupa cum o cunosc eu (admit ca o pot cunoaste foarte gresit) spune cam asa: e bine ca imaginile despre Iisus sa produca o gandire cuviincioasa pe cat e cu putinta. In sensul acesta exista o libertate de exprimare mai mare decat la alte culte, care cauta litera. Iisus a produs scandal rigoristilor vremii mancand cu prostituate si cu vamesi, ba pomeneste ca era facut "betiv si mancacios". Daca vrei sa-l convocam pe Ioan Gura de Aur ca sa ne spuna cat de ortodoxa e locomotiva de tren, hai s-o facem, dar nu e folositor. Eu unul am incercat sa gasesc in film lucrurile care ne apropie de marturisirea credintei autentice, nu cele care ne despart. Din acelea din urma am destule pe dinauntrul meu si nu doresc sa port prea mult grija altora cu exceptia unui pericol iminent sau inteligibil pentru aproapele. Pericolul pe care-l descrii e prea mic (sau cum vrei s-o iei, prea mare...) pentru cine sunt eu. Daca cineva ca madam Mungiu ar reitera piesa blasfematoare "Evanghelistii", acolo am discuta altfel pentru ca aceea e declaratie de razboi. La Mel si Patimile lui Iisus eu unul cred ca se aplica aceasta (si sa luam nota ca sunt doua paragrafe aproape unul dupa altul):

33. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?
34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
36. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.

I se cuvine lui Hrisostom sa faca deosebiri cu asprime, pana la litera si colt de litera, intrucat el cu asprime si-a aplicat toate acestea lui insusi. Eu nu m-am facut sluga tuturor in nici un fel cum s-a facut el, ca sa pot judeca, si am intemeiere in ce am citat mai sus cata vreme nu e calcata dogma sau pusa inainte blasfemie pe fata.
Dumnezeu sa ne ajute.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de inorog

"Rasul din film al lui Hristos este un ras intrutotul lumesc. Eu cred ca de multe ori Mantuitorul a zambit, dar nu exista nicio mentiune in Scriptura ca Iisus Hristos ar fi ras. In hohote."

Frate, nu exista mentiuni ca Iisus (Doamne iarta-ma) s-ar fi scarpinat. Nu exista mentiuni ca ar fi aprobat pictarea unui tablou. Nu exista o gramada de alte lucruri. Si cu regret, tocmai interpretezi Scriptura in spirit protestant. Daca nu scrie acolo, gata, erezie. Ortodoxia dupa cum o cunosc eu (admit ca o pot cunoaste foarte gresit) spune cam asa: e bine ca imaginile despre Iisus sa produca o gandire cuviincioasa pe cat e cu putinta. In sensul acesta exista o libertate de exprimare mai mare decat la alte culte, care cauta litera. Iisus a produs scandal rigoristilor vremii mancand cu prostituate si cu vamesi, ba pomeneste ca era facut "betiv si mancacios". Daca vrei sa-l convocam pe Ioan Gura de Aur ca sa ne spuna cat de ortodoxa e locomotiva de tren, hai s-o facem, dar nu e folositor. Eu unul am incercat sa gasesc in film lucrurile care ne apropie de marturisirea credintei autentice, nu cele care ne despart. Din acelea din urma am destule pe dinauntrul meu si nu doresc sa port prea mult grija altora cu exceptia unui pericol iminent sau inteligibil pentru aproapele. Pericolul pe care-l descrii e prea mic (sau cum vrei s-o iei, prea mare...) pentru cine sunt eu. Daca cineva ca madam Mungiu ar reitera piesa blasfematoare "Evanghelistii", acolo am discuta altfel pentru ca aceea e declaratie de razboi. La Mel si Patimile lui Iisus eu unul cred ca se aplica aceasta (si sa luam nota ca sunt doua paragrafe aproape unul dupa altul):

33. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?
34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
36. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.

I se cuvine lui Hrisostom sa faca deosebiri cu asprime, pana la litera si colt de litera, intrucat el cu asprime si-a aplicat toate acestea lui insusi. Eu nu m-am facut sluga tuturor in nici un fel cum s-a facut el, ca sa pot judeca, si am intemeiere in ce am citat mai sus cata vreme nu e calcata dogma sau pusa inainte blasfemie pe fata.
Dumnezeu sa ne ajute.

Frate, ma crezi sau nu, dar nici mie nu-mi place rigorismul si cred ca Ortodoxia e in primul rand vietuire autentica in duh si abia mai apoi religie - in sensul teologiei.

Dar in unele puncte, vrei sau nu, ne despartim ca ne desparte limbajul si bariera asta a forumului. Daca am sta fata catre fata am cadea de acord, ca doar nu discutam dogme, ci in cel mai bun caz pareri teologice.

Tu zici: "Daca vrei sa-l convocam pe Ioan Gura de Aur ca sa ne spuna cat de ortodoxa e locomotiva de tren, hai s-o facem, dar nu e folositor."

Dar dai un exemplu imposibil de realizat. Eu nu vorbesc decat despre ceea ce a afirmat la un moment dat un mare Sfant al nostru. Si el nu isi vorbea siesi, ci ne vorbea noua. Adica mie mi-a zis: "Hristos nu a ras niciodata". Dar in alta parte zice: "Rasul nu e rau in sine". Si eu tind sa ii dau dreptate. Adica nu mi-l pot imagina (eu, pacatosul) pe Hristos razand in hohote. Mel a putut. Good for him, ca sa zic asa.

As putea continua pe tema asta a rasului, dar n-are niciun rost si pentru noi 2 probabil ca nu e relevant.

Revenind la film: uneori am tendinta sa fiu drastic si sa judec. Dar nu incerc sa conving, mie pur si simplu filmul mi-a dat o impresie - teologic - negativa, cu cateva exceptii.

Nu imi place filmul, dar asta nu inseamna (ca sa-i raspund lui Costel) ca neg patimile Mantuitorului. Dar vorbind de acest subiect, Pr. Staniloae de ex. scoate in relief faptul ca suferinta creste si scade proportional cu existenta spirituala la care e conectata. Aceasta este adevarata drama care se petrece cu Hristos, si suferinta de neimaginat, intrucat "a reverberat pana in adancurile Sfintei Treimi". Despre asta as vrea sa vad un film. In rest, omenesc vorbind, au fost altii ale caror patimi au fost mai ingrozitoare. In acest registru, un film despre Aiud e mai tare decat "Patimile lui Hristos".

Har si pace.