Un posibil raspuns ! ( Cum sa traiasca sotii care nu pot avea copii )
In rezumat, va prezint un posibil raspuns , dat de arhim. Ioanichie Balan , la intrebarea : Ce trebuie sa faca parintii care au ajuns la jumatatea vietii si nu au dobandit copii ? In ce conditii se pot infia copii ? Intr un scurt rezumat va prezint un raspuns duhovnicesc de folos pentru cei ce nu au dobandit copii. Trei lucruri pot face sotii care nu au copii. Ori sa duca viata conjugala pana la moarte in rugaciune, in post si curatie, ca niste crestini adevarati, punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu ; ori sa infieze unul sau doi copii, cat pot ei creste , dandu-le o buna educatie religioasa si morala ; ori sa se duca amandoi la manastire cu binecuvantarea duhovnicului. Aceasta este calea cea mai buna pentru cei ce nu au copii. Fericiti sunt acei crestini fara copii, care duc viata calugareasca in lume sau care intra de bunavoie in manastire si slujesc toata viata lui Hristos in nevointa, ascultare si smerenie. Prima conditie pentru infierea unui copil este ca ambii soti sa fie de acord. Apoi , sa ceara sfatul si binecuvantarea duhovnicului lor, sa caute un copil crestin , sanatos , botezat si sa fie dorit de ambii soti, acestia obligandu-se in fata lui Dumnezeu si a oamenilor că il vor iubi, vor purta grija de el si il vor creste cu frica de Dumnezeu, dandu-i o buna educatie si cele de nevoie pentru viata. De obicei , se recomanda sa se infieze copii de oameni saraci, din case cu multi copii. Iar daca copilul infiat nu este botezat, parintii adoptivi trebuie sa-l boteze imediat si sa-l uneasca cu Hristos. Apoi sa-l duca in casa lor si sa-l iubeasca ca pe propriul copil. Cei care au posibilitati materiale si multa dragoste pentru Hristos, pot infia si cate doi copii, in conditiile aratate mai sus. Incheiere va recomand cu multa caldura o carte de folos : "Calauza Ortodoxa in familie si societate" scrisa de : arhim. Ioanichie Balan. Sa va fie de folos si un sincer si fratesc : Doamne ajuta ! +
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|