Istorii cu talc

[cristiboss56]

BĂIEȚELUL ÎNȚELEPT ŞI CĂȚELUŞUL LUI

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 9 ani intră şi întreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 15 şi 30 dolari. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 3 dolari … şi apoi întreabă: “-Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, iar din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 6 căţeluşi frumoşi. Al şaptelea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia! Băieţelul întreabă: “
- De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi așa va şchiopăta toată viaţa! “
- Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “
- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a supărat şi a răspuns: “
- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 1 dolar, până voi achita preţul lui întreg!” “
- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb. “
- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!
”Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “
- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

[cristiboss56]

ECOUL VIEȚII

Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: "Te urăsc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: "Te urăsc, te urăsc...!".
Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:
- Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte?
- Da!
- Ia spune-i că-l iubeşti!
- Te iubesc! - a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: `Te iubesc, te iubesc!..."
- Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta!

"Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii; odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşte omenia. Pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa, iar pe cel tulburat, dragostea " (Sfântul Ambrozie).

[cristiboss56]

Povestea picăturii

A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său:
- Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?
Maestrul îi spuse:
- Nu eşti singurul care este separat de adevăr, mai sunt şi alţii. Îţi voi spune douăsprezece povestioare care îţi vor părea simple dar care sunt pline de înţelesuri adânci. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul.

Prima poveste:

A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulţi oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu şi spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau să fiu liberă" spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; şi oceanul, în compasiunea sa, a ridicat-o la suprafaţă.
"Vreau să fiu liberă" spuse din nou picătura de apă şi soarele, auzindu-i glasul, o aşeză într-un nor.
"Vreau să fiu liberă" spuse picătura încă o dată şi norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picătură deveni foarte intelectuală şi mândră de erudiţia ei. Deşi trăia mai departe în Ocean, ea nu mai aparţinea Oceanului; deşi era înconjurată de miliarde de alte picături se simţea singură şi neînţeleasă.

A patra poveste:

" Nici o picătură nu este cu adevărat valoroasă. Viaţa unei picături este inutilă." spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

"Fără nici o îndoială, există un lucru de care mi-am dat seama: eu sunt mai importantă decât oceanul!" spuse picătura din ocean.

A şasea poveste:

"Nu voi putea niciodata să ajung la Ocean" spuse picătura din Ocean.

A şaptea poveste:

"Oh, ce-mi pasă mie de Ocean?!" spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:

Era odată o picătură care-şi regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului şi nu ştia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picătură din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investită" spuse picătura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteţi excluse din Ocean!"

A unsprezecea poveste:

"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.

A doisprezecea poveste:

"Dacă aş putea cuprinde fiecare picătură cu dragostea mea atunci aş deveni Oceanul", gândi o picătură. Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău şi, cu toate că era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Şi pentru că nu putu să-şi reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul...

După ce ascultă toate aceste povestiri cu tâlc, discipolul îl întrebă pe maestrul său:
- A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ?

Şi maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorinţa îi era mare şi puterea de iertare îi era la fel de mare. Văzându-i aspiraţia, Oceanul îi spuse:
- Tu şi cu mine suntem una!
Şi Oceanul îşi deschise larg braţele şi îmbrăţişă picătura, şi tot ce aparţinea Oceanului deveni şi al picăturii. Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafaţa Oceanului şi prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

Privindu-şi discipolul, Maestrul îi spuse:
- Află astfel, o, ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc şi că-i primeşte în măreţia sa pe cei ce o doresc cu adevărat.
- Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară? întrebă discipolul.
Maestrul râse din toata inima:
- O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curăţa.

[Copacel]

Cristi in ritmul asta vezi sa nu ajungi in budism.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Copacel

Cristi in ritmul asta vezi sa nu ajungi in budism.

Aha, faci reclamă mascată :)))

[cristiboss56]

În prealabil postat de Copacel

Cristi in ritmul asta vezi sa nu ajungi in budism.

ROSTUL VIEȚII
de Preot Sorin Croitoru

Omule, te zbați ca valul
Care spală-'n spume malul..
Toată ziua ești în fugă,
Nu mai ai timp nici de rugă!

Nu te mai oprești deloc,
O să-ți ia inima foc..
Odihnește-te puțin,
Ce te-ai osândit la chin?..

Lepădând ce ai deja,
Mereu cauți altceva..
Vrând mereu ce încă n-ai,
Ai uitat complet de Rai!

Și deși mereu primești,
N-ai nici timp să mulțumești:
Dumnezeu destul ți-a dat,
Dar te-ai învățat ingrat!

Omule, îți plâng de milă,
Căci de viața ta ți-e silă.
Ești lipsit de bucurii,
Iar ce vrei.. nici tu nu știi!

Vezi pe altul mai bogat,
Și te pui pe alergat..
Ți-e bogatul etalon,
De-aia fugi la maraton!

Dar ascultă ce-ți spun azi:
Nu fugi, că o să cazi!
Vezi, dorința de-a avea,
E o boală foarte rea..

Pe mulți bagă în mormânt,
La doi metri sub pământ!
Căci iubirea de argint
E un cancer, nu te mint!

Iată, eu te-'nvăț de bine:
Taie pofta de la tine,
Du-te-acasă și te pune
În genunchi, la rugăciune.

Să iei foarte-'n serios
Rugăciunea la Hristos!
Roagă-te de mare zor
La al tău Mântuitor!

Intră în normalitate:
Fii al Domnului, măi frate!
Când Îi vei simți iubirea,
Vei cunoaște fericirea..

Dacă ai bunăvoință,
Domnul îți va da credință,
Și-ai să poți să-L vezi în soare,
Și în steaua călătoare,

În mătasea norilor,
În mirosul florilor,
În vâltoarea râului,
În aurul grâului,

În cer negru de furtună
Și pe lac, sub clar de lună,
În galopul murgului
Și-n roșul amurgului..

Omule, ca tine-am fost:
Nu aveam în viață rost,
Însă mi l-a dat Hristos,
Și Îi mulțumesc frumos!
amin

[Yasmina]

Un om care toata viata visa sa fie bogat si sa aiba pamanturi multe ,a auzit ca intr-o tara indepartata este un imparat care da pamant gratis celor care doresc.
S-a dus si el deci sa vada minunea cu ochii.
A dat ochii cu imparatul iar zvonul ca da pamant era cat se poate de adevarat ,i-a zis imparatul:
-"Dau pamant gratis tuturor doritorilor dar cu o conditie...sa pornesti de la rasaritul soarelui de la punctul unde vrei sa-ti inceapa hotarele mosiei si sa-ti alegi atata lungime cat poti merge! Dar vreau ca la apusul soarelui sa te intorci inapoi la mine!"
Omul simti ca zboara de fericire si-si zise ca este afacerea vietii lui,asa ca primi conditiile imparatului si astepta fericit ziua urmatoare ca sa inceapa pregatirile pt visul vietii sale.

A doua zi,porni pe la rasaritul soarelui dintr-o vale frumoasa cu livezi ,marca locul cu un tarus si incepu sa alerge kilometru dupa kilometru ca sa marcheze cat mai mult.
S-a intors el dar deja nu mai avea putere,suflu. Cand mai avea cateva sute de metri de tarusul infipt la rasarit ,cazu lat si-si dadu duhul.

Dupa apusul soarelui,imparatul trimise oameni sa-l caute sa vada ce a facut iar aceia il gasira mort si-l adusera imparatului ,care dupa ce a vazut in ce stare se gasea zise:
-" Dati-i si lui atat pamant cat are nevoie : 2 metri! "

[Yasmina]

Intr-un orasel linistit de provincie,mereu la ora 12 punct ,un barbat intra scurt in biserica din centrul orasului,facea o plecaciune si iesea la fel de repede.
Azi asa,maine asa...omul de la lumanari intra in idei si gandindu-se ca o fi vreun hot care pandeste cutia milei il chema pe preotul bisericii sa-i arate ce tipic dubios avea.
A doua zi,la ora cuvenita omul se arata din nou ,intra ,facu plecaciunea si cand dadu sa iasa ,omul de la lumanari insotit de preotul paroh,il intrebara ce face acolo.
Omul le raspunse ca de fiecare data intra sa se roage...
_"Cum domnule intri sa te rogi? Ca doar stai asa,pret de o secunda ,te apleci si pe aici ti-e drumul in secunda urmatoare?! Eu cred ca mai degraba esti hot si ai ochit cutia milei!",ii spuse consternat omul de la lumanari.
-"Nu domnule,nu sunt niciun hot! Intru repede,la 12 cand am pauza de pranz ,ma inclin si zic rugaciunea:"Buna ziua Iisus, sunt eu Ion!"
-"Fugi domnule de aici,ce asta este rugaciune? Auzi la dumneata!"

Cu toate acestea,omul nostru -Ion a continuat sa-si faca aparitia in fiecare zi la ora 12,ani dupa ani... 10 ani,20 de ani,30 de ani...
Intr-un timp, ajunsese batran si bolnav,rudele il pusesera intr-un azil de batrani.
De acolo,in fiecare zi se scula si mergea pana la biserica la ora 12 sa-ti continuie rugaciunea.
La un timp,nu se mai putea scula din pat din cauza slabiciunii si a bolilor dar Ion tot se scula in capul oaselor la ora 12 sa-l salute pe Iisus.

Fericitul de el,a murit chiar de Paste. La inmormantare ,cunostiintele omului au zis cu oarecare umor"a murit Ion de acuma si nu mai poate sa-i spuna buna ziua lui Iisus in fiecare zi la 12... dar chiar atunci,s-a facut lumina mare si au auzit o voce puternica:
-"Buna ziua Ion,sunt eu ,Iisus!"

[cristiboss56]

- Darul respins de omenire -

A sosit luna cadourilor, un timp de vis, exaltare, bucurie lăuntrică. Parcă totul a prins viaţă în jurul nostru. Deşi se spune că iarna este un simbol al etapei finale a vieţii, vedem cu ochii noştri că este anotimpul mult aşteptat de toţi. Trebuie să recunoaştem, tuturor ne place spiritul Crăciunului: brazi împodobiţi cu multă creativitate, lumini colorate, zăpadă, reuniuni cu familia, colinde, Moş Crăciun, cadouri. Sună de-a dreptul încântător! Indiferent de religia pe care o posedăm, Crăciunul este etichetat drept sărbătoarea bucuriei, a speranţei, simbolizată de actul dăruirii. Este nemaipomenit de frumos să primim cadouri de la cei apropiaţi nouă, avem o satisfacţie interioară, care de multe ori nu se poate explica. E vorba despre un lucru pe care îl primim, deşi nu merităm. Rar întâlnim oameni care să refuze un dar făcut cu multă dragoste (efort financiar, timp investit doar pentru a aduce un zâmbet în inima cuiva).

Orice dar are o anumită importanţă şi este primit, dar cel mai mare dar al universului încă continuă să fie respins. O! Câtă nesăbuinţă! Care e problema darului? Să fie oare vorba despre amabalajul urât al cadoului? E teama că lumea nu va reuşi să intre în posesia sa din cauză că un doritor mai ager ar putea pune mâna pe dar? Hmm…Oare teama că darul e prea fragil, iar o mică neîndemânare ar aduce dezamăgire? Totuşi, cadoul e aşezat ordonat undeva la o parte, pentru a nu sta în calea nimănui. Şi cât e de straniu! Nimeni nu vrea să se atingă de el. În schimb, în jur se află alte surprize, care, în mod bizar, atrag privitorii. Da, ai înţeles bine! Pe un cadou scrie „pofta firii pământeşti”, pe un altul e inscripţionat „pofta ochilor”, iar pe altul stă marcat „lăudăroşia vieţii”. Şi oamenii aleargă spre ele. Şi..stai! În loc să dispară cadoul ce e ridicat de o mână curioasă, el se înmulţeşte. De parcă nimeni n-ar fi pus mâna vreodată pe el!

Trecătorii continuă să se înghesuiască: privesc, iau ceea ce vor pentru vieţile lor, apoi îşi continuă drumul. Dar de fundiţa straniului cadou e ataşat un bileţel: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Doar câţiva ochi sfioşi se apropie cu teamă de el, îl analizează din toate părţile, iar un om îndrăzneţ are în final puterea să îl ridice. Deschide cu tremur darul, ochii-i se izbesc de nespusele comori ce se găsesc în el. Atunci iute aleargă la cei dragi şi le împărtăşeşete bucuria. Şi din nou, darul luat din acel colţ stingher reapare în mod miraculos. Doar aşteaptă să fie luat de cineva şi preţuit. Însă oamenii tot nu vor să audă de aşa ceva.

Nu-i aşa că întâmplarea ilustrată mai sus se aseamănă cu vremea lui Noe? Oamenii fuseseră chemaţi la pocăinţă, dar credeau că sunt basme închipuite de omul lui Dumnezeu. S-a văzut clar finalul tuturor celor care nu au vrut să primească salvarea. În această istorioară, darul este Însuşi Iius Hristos. Foarte puţini Îl doresc în vieţile lor, alţii sunt atraşi de comorile acestei lumi, dar vor da socoteală de trăirea lor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Drag cititor, nu da cu piciorul în măreţul dar ce ni s-a oferit! El este Cel care îţi poate da adevărata fericire. Harul (darul nemeritat) nu trebuie să ne facă să vedem imposibilul şansei primite, ci, din contră, să îl dorim tocmai pentru că noi nu mai trebuie să facem nimic. Deja s-a plătit totul. Noi trebuie doar să-L acceptăm pe Iisus în inimi.

[cristiboss56]

Ruga de Craciun... Un fulg de nea usor se adaposteste sub lacrima tarzie uitata pe tejgheaua din fata casei. Orasul pare acoperit de glasurile ceresti ale colindatorilor. Privesc spre cer si parca vad Steaua ce a rasarit acum mult timp in Betleem,unde s-a nascut Pruncul Iisus. De ce plang, Doamne? Oare nu ma pot bucura de Tine...de tot ceea ce imi daruiesti? In apropiere de venirea Ta...de ce-mi lasi lacrimile sa cada?
Un simplu ,,de ce" se infinge in inima...Tot de acolo o multime de raspunsuri dau tarcoale unor ganduri nostalgice. Tot din inima porneste ruga ce o inalt spre Slava Ta. Plang de nevrednicia mea...Tu stii asta. Privesc la chipul Tau cel bland...dar lacrimile nu au contenit. Ca un prunc Tatal Te-a trimis noua, in aceasta zi minunata. Cine credea ca Te vei rastigni pentru mine? Durerea de pe Cruce astazi parca as vrea s-o port si eu. Cu sangele Tau, Iisuse sa imi spal camara launtrica...Sa ies din intunericul ce ma cuprinde si sa pasesc spre Lumina Cea adevarata. Spre Lumina ce ma cheama, Lumina ce ma ridica de fiecare data cand cad. Sa alerg spre glasul Tau Cel dulce... Lacrimile sa nu le pot simti. Sa nu simt lumea, sa nu simt pacatul. Sa fiu o pasare ce zboara intr-o singura directie. Sa nu ma pot opri...din acest tainic dor...ce duce la Tine. Sa simt caldura palmelor Tale...Sa ma cuprinzi cu Mangaierea Ta... Strange-ma de mana Iisuse...atat cer...de Nasterea Ta!
Georgiana