relatiile crestini-musulmani

Exista o singura credinta, Un Domn si un botez. Nu cunosc religia musulmana, deci nu pot spune daca ei se inchina aceluiasi Dumnezeu. tot ce stiu este ca de suflet trebuie sa purtam grija, pt. ca este tot ceea ce omul are mai de pret. Cartea ,,Calauza ortodoxa pt. familie si societate" spune ca casatoriile intre musulmani si ortodocsi sa nu se faca. daca totusi se fac, copiii sa fie botezati ortodox si crescuti in credinta ortodoxa. Totodata in familie e bine ca sotii si copii sa impartaseasca aceeasi credinta. Si ma intreb daca parintii sunt musulmani, pt. ca am inteles ca sotia trebuie sa treaca la religia sotului, copii pot fi ortodocsi? Ma indoiesc. Sfatul meu este sa intrebe preotul duhovnic, daca il are, daca nu rugati-va lui Dumnezeu, iar El va va lumina. Doamne ajuta

În prealabil postat de Mircea

Exista o singura credinta, Un Domn si un botez. Nu cunosc religia musulmana, deci nu pot spune daca ei se inchina aceluiasi Dumnezeu. tot ce stiu este ca de suflet trebuie sa purtam grija, pt. ca este tot ceea ce omul are mai de pret. Cartea ,,Calauza ortodoxa pt. familie si societate" spune ca casatoriile intre musulmani si ortodocsi sa nu se faca. daca totusi se fac, copiii sa fie botezati ortodox si crescuti in credinta ortodoxa. Totodata in familie e bine ca sotii si copii sa impartaseasca aceeasi credinta. Si ma intreb daca parintii sunt musulmani, pt. ca am inteles ca sotia trebuie sa treaca la religia sotului, copii pot fi ortodocsi? Ma indoiesc. Sfatul meu este sa intrebe preotul duhovnic, daca il are, daca nu rugati-va lui Dumnezeu, iar El va va lumina. Doamne ajuta

Revin. Sigur nu se inchina aceluiasi Dumnezeu, bine tu nici nu ai spus asta, ci doar ca suntem fiii Lui. Asa este. Oricum nu trebuie sa ne parasim credinta, atatia mucenici au murit pt. ca noi sa putem avea libertatea de a ne inchina lui Hristos. Nu sunt rasist, dar si acum in lume exista crestini care sufera, chinuiti de musulmani. Dumnezeu sa-i apere!

[Macarie]

Cu siguranta prietenia e una si casatoria e alta.
La inceput iubirea pare ca eclipseaza toate celalte laturi ale vietii, dar viata impreuna de dupa casatorie e cu atit mai dificila cu cat diferentele sint mai mari.
Acum depinde cat de importanta e credinta in viata unei persoane, sint sigur ca cineva cu o intensa viata crestina nu ar putea trai alaturi de cineva de alta religie, pentru ca e axa centrala a vietii, tot ceea ce faci si gandesti porneste de aici, iar cea mai mare parte din timp o petreci in aceasta lumina a credintei. Cum poti sa separi toate astea de persoana de langa tine ?
Pentru multi insa religia e o componenta culturala a vietii care poate fi corelata cu cerintele situatiei, si atunci ei nu gasesc nici o piedica.
E drept ca femeia trebuie sa urmeze barbatul, dar trebuie mai intai sa si-l aleaga :-) Criteriile dupa care alege sint din nou cele legate de ceea ce considera mai important in viata.
Multe fete vor refuza de la bun inceput un baiat pentru ca urit, sarac sau tocilar, sa spunem, pentru ca nici nu vrea sa se gandeasca la asa ceva, dar isi va pune problema numai tarziu de tot daca e de alta religie, sau trebuie sa-si lepede credinta pentru asta.
Daca noi ne bucuram, si multumim lui Dumnezeu, pentru binefacerile credintei celei Ortodoxe, cred ca mai bine e sa ajutam si pe altii sa se impartaseasca de acesta bucurie, si atunci de buna voie sa se impace lucrurile prin aceasta.

Iata traim vremuri in care se repeta greselile trecutului: din nou crstinii(ma rog mai mult cu numele), fac razboi cu musulmanii.Eu cred ca doar Dumnezeu poate sa-i aduca pe toti(musulmani, iudei, pagani,etc.) la crestinism atunci cand va considera de cuviinta. Sigur datoria noastra este de vestii Evanghelia, dar s-o facem cu blandete, iar nu de pe tancuri. Cine sunt americani, de incearca sa le impuna irakienilor, afganilor si altor musulmani, modul lor de viata? cumva e modul de viata ideal? Iata atatea probleme au in propria tara si nu si le rezolva, dar cred ca ei sunt liderii lumii. Conducatorii lor nu inteleg ca si imperiul lor va cadea cum au cazut si altele. Domnul Iisus a venit aducand Pacea, nu razboiul. El s-a jertfit pt. noi ca noi sa avem viata vesnica si ne-a invatat sa-i urmam, dupa putrea fiecaruia. Dumnezeu sa ne ajute sa nu pacatuim impotriva aproapelui, indiferrent ce religie are.

Aici as vrea sa scriu cateva ganduri avute atunci cand tarile NATO au bombardat Serbia, survoland tara noastra. Ii sprijineau astfel pe albanezii din Kosovo care sunt musulmani.
Viata intr-o tara aflata sub bombe
Oare cum este viata oamenilorintr-o tara aflata sub bombe? Cum vad viata si ce simt cei, asupra carora se revarsa ploia ucigatoare a bombelor, acum primavara cand Bunul Dumnezeu a randuit cerului sa dea ploia binefacatoare semanaturilor oamenilor?... Ploaie care cada peste pamantul cotropit de moarte!
Dumnezeu este Bun si ii apara pe toti oamenii, indiferent de religia pe care o au, acoperind cerul cu nori si plouand asupra celor care fug pe drumuri, incercand sa-si scape viata.(am scris dupa ce un avion american a bombardat un pod pe care fugeau kosovari(sarbi sau albanezi)). Avioanele nu bombardeaza bine cand cerul este inorat. Oare oamenii care au declansat acet razboi nu isi dau seama ca semand moarte vor culege moarte?! (si iata ca in 2001, la 2 ani, au fost loviti in New York). daca cei care manuiesc aceste arme ucigase ar vedea lacrimile din ochii copiilor ingroziti, bratele si corpurile parintilor acoperind trupurile fiicelor si fiilor, umerii garboviti si capetele albe, impovarate de griji si ani ale batranilor! Sau daca ar auzii plansul sfasietor al intregii lumi materiale si spirituale, strivite de moartea pe care ei o slujesc, ar mai declansa aceste arme?...
Este foarte trist sa privim cum ceea ce se intampla in tarile in care se poarta razboaie, alimenteaza raul cu care o parte din omenire, raspunde bunatatii nemarginite a Domnului. sa ne rugam Lui, sa aduca pacea in aceasta lume chinuita...:(

[cristina_tk]

SALUT.sunt noua pe acest site si vreau sa va spun ca si eu sunt casatorita cu un musulman si sunt foarte fericita,cu toate ca am indurat destule in privinta acestei casatorii,pentru ca nimeni din familia mea nu a fost de acord.In ceea ce priveste familia lui ,m-au placut foarte mult,au ajuns chiar sa ma si iubeasca.Iar despre religie,vreau sa va spun ca mi-am pastrat religia cea de crestin-ortodox si nu am de gand sa ma lepad de ea,iar sotul meu niciodata nu mi-a impus acest lucru,este hotararea mea,iar in cele din urma ne inchinam toti la acelasi D-zeu.CRED ca conteaza foarte mult si iubirea si intelegerea dintre cei 2 nu numai religia.EU una ma consider o femeie norocoasa.

[cristina_tk]

Doamne Ajuta .AMIN

Sa va ajute Dumnezeu! Avem acelasi Tata Ceresc, insa nu ne inchinam la fel Lui. Si de-alungul timpului intre crestini si musulmani au fost razboaie. Si in zilele noastre exista un martir crestin, decapitat de ceceni, pt. ca nu a vrut sa renunte la religia crestina. Nu am nimic cu musulmanii, nu le cunosc religia, insa sigur sunt doua religii antagonice. Doamne ajuta:)

[Geani]

Intervin si eu, tot prin prisma experientei proprii.
In studentie, am iubit un baiat musulman si am fost impreuna aproape 2 ani de zile. L-am iubit cu devotament si imi doream sa fim impreuna pentru tot restul vietii. Sunt sigura ca si el m-a iubit si m-a adorat, numai ca avea si iesiri de neiertat in latura comportamentala. Am indurat si bataie si umilinte de tot soiul si toate astea pentru ca indrazneam sa ma consider independenta, cu drepturile si dorintele mele. Dragostea era insa atat de oarba si de puternica incat taceam si ii inghiteam toate mizeriile. Nu am avut curajul sa zic nimanui nimic, nici macar celei mai bune prietene, de frica sa nu ma sfatuiasca sa-l parasesc, atat de mult il iubeam.
In momentele grele in care eram maltratata (si mentionez ca stia al naibii de bine cum sa ma loveasca ca sa nu-mi faca semne), plangeam mult si dupa aceea urma o perioada cu plansete si interiorizare maxima. Mi-au daunat tare mult si pot zice ca am ramas cu sechele.Partea buna a fost ca in acele momente, nu mai eram atat de oarba, mi-era luat voalul de pe ochi si puteam reflecta si eu normal, nu numai prin prisma iubirii patimase. atunci constientizam ca nu voi putea fi niciodata implinita alaturi de el, ca nu imi voi putea boteza niciodata pruncii, ca nu voi fi mireasa pe care o visam de mica.
Soarele a rasarit pe strada mea cand am cunoscut un baiat care mi-a citit inima si am avut curajul (toate astea s-au petrecut in vacanta de vara) sa-mi descarc sufletul. M-a ajutat sa-l parasesc, mi-a deschis ochii, m-a sprijinit.
Poate v-am plictisit si poate credeti ca si un crestin ar fi capabil de asemenea comportament, dar indraznesc sa contrazic si sa spun ca totul era rodul educatiei si conceptelor musulmane, pentru ca avea mereu mania de a considera barbatul ca fiind persoana pe care femeile trebuie sa-l respecte, sa ii spele si picioarele dupa greaua zi de munca. Femeia e un fel de sclava care trebuie sa se supuna orbeste regulilor impuse.
Sper ca nu am gresit cu nimic ca mi-am expus punctul de vedere, dar cand am vazut subiectul, inevitabil, toata acea perioada mi-a trecut prin fata ochilor.

[Qandulak]

Ma intereseaza subiectul pt ca sunt direct implicata, si in consecinta m-am informat cat de cat:

1. ca femeie NU trebuie sa iti schimbi religia, NU tb sa treci la Islam. Barbatii musulmani se pot casatorii cu femei evreice sau crestine.
2. Pe mine prietenul meu nu m-a maltratat niciodata, nu a ridicat glasul la mine, nici nu s-ar pune problema sa ma loveasca. Deci nu putem spune ca toti musulmanii isi maltrateaza prietenele, sotiile, etc.

Cred insa ca intre doi oameni de religii diferite exista urmatoarele probleme, la care eu inca nu am gasit raspuns:
1. Ce religie sa aibe copiii,
2. Daca voi fi casatorita de catre un mullah - adica in fata lui Allah, de ce nu pot sa fiu si binecuvantata de catre Dumnezeu?.

Stie cineva cum s-au rezolvat in alte cazuri aceste probleme?