Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Intamplari adevarate
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.09.2016, 22:51:40
dumitrucelmare2000 dumitrucelmare2000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 30.03.2007
Mesaje: 101
Implicit O poveste adevarata

Social Media
Publicitate
Publicat la 11 decembrie 2013 in Alte stiri
O scenă de sadism la mînăstire TÎNĂRA ȘI FRUMOASA CĂLUGĂRIȚĂ A FOST SILITĂ SĂ-ȘI CASTREZE IUBITUL…
În Secolul al XII-lea, la cererea arhiepiscopului Henry de York, ce îi cunoștea probabil părinții, fata de 4 ani a unei familii înstărite a fost încredințată Mînăstirii Watton, din comitatul englez Yorkshire. În ciuda mediului în care s-a dezvoltat, ea a devenit o tînără frivolă și nestatornică, lipsită de orice urmă de chemare pentru religie. Nici măcar respectarea jurămintelor depuse nu a avut vreun efect asupra caracterului său. La un moment dat, ea a întîlnit un tînăr și chipeș zilier, ce i-a făcut inima să i se zbată în piept. Ea 1-a privit, iar el i-a răspuns; apoi au început să comunice prin suspine și prin semne, punînd la cale o întîlnire nocturnă, bărbatul chemînd-o cu pietricele aruncate în zidul sau pe acoperișul clădirii în care dormea fata. Planul a funcționat fară greș; „ea a plecat fecioară a lui Christos, și s-a înapoiat, curînd, femeie“. Cei doi amanți se întîlneau cît puteau de des, însă, după o vreme, celelalte călugărițe au început să intre la bănuieli în privința grindinei nocturne de pietre. S-au sfătuit și au ajuns la o concluzie groaznică. Drept urmare, au capturat-o pe sora lor cea păcătoasă, au bătut-o și i-au încătușat picioarele, apoi au închis-o într-o chilie și i-au rupt vălul cast de pe frunte. Ele au supus-o unui regim de înfometare, dîndu-i doar pîine și apă, și s-au abținut să-i aplice un tratament mai dur numai pentru că tînăra era însărcinată și plină de remușcări. Într-un final, călugărița de Watton a mărturisit, demascînd identitatea amantului său dispărut, iar călugărițele răzbunătoare au trimis cîțiva călugări de la o mînăstire din vecinătate pe urmele sale. Aceștia, deghizîndu-1 pe unul dintre ei în chip de călugăriță mascată cu un văl, au reușit să-1 prindă. Călugărițele s-au bucurat și au cerut aducerea tînărului la mînăstirea lor, pentru a-1 interoga. Însă interogatoriul a fost, de fapt, o tortură, prizonierul fiind țintuit cu brațele la pămînt. Apoi, în încăpere a fost introdusă amanta sa însărcinată, căreia călugărițele i-au pus in mînă un cuțit, forțînd-o „să taie virusul cu propriile sale mîini”. Una dintre spectatoarele acestei castrări brutale a apucat organul secerat și 1-a îndesat, „mînjit de sînge”, în gura păcătosului. Tînărul eunuc a fost scos din încăpere, iar călugărița îngrozită a fost aruncată înapoi în chilia sa, unde a continuat să-1 blesteme pe arhiepiscopul Henry. Atunci, acesta i-a apărut în vis. „De ce mă blestemi?” a întrebat-o el. „Deoarece m-ai obligat să intru în această mînăstire diavolească”, i-a replicat ea. „Recunoaște-ți greșelile și roagă-te, a spus acesta, iar eu voi avea grijă de problema ta”. În noaptea următoare, ea a dat naștere unor gemeni, asistată de doi îngeri, care i-au luat apoi copiii. Călugărițele de la Watton au cercetat-o pe sora lor rătăcită și au acuzat-o de uciderea copiilor pe care îi născuse. Însă, nici trupul acesteia și nici chilia sa nu prezentau vreo dovadă a nașterii unui copil. Mai uimitor era faptul că fetei îi căzuseră cătușele. Călugărițele s-au sfătuit cu confesorul lor spiritual, iar acesta a concluzionat că este vorba despre o intervenție divină. „Nu judecați drept ordinar ceea ce Domnul a curățat”, scria el, „și nu condamnați ceea ce El a iertat”. Călugărița fusese iertată și binecuvîntată, iar haosul și vrajba din mînăstire, vindecate. Interpretată conform moravurilor acelor vremuri, castrarea tînărului era o pedeapsă normală pentru violarea unei călugărițe, și una cu mult mai blîndă decît spînzurarea sau decapitarea, metode folosite în secolele anterioare. Aspectul nou al acestui caz a fost participarea forțată a călugăriței la mutilare, inclusiv la înecarea victimei cu organele însîngerate.
Din perspectivă modernă, povestea este o condamnare aspră a practicii de obligare a copiilor la o viață religioasă petrecută în mînăstiri. Călugărița de la Watton nu avea nici o chemare religioasă și nici o înclinație către aspecte morale, ea îndrăgostindu-se de cel mai chipeș bărbat disponibil în lumea sa restrînsă. Inevitabilul s-a produs, iar ea a fost prinsă, condamnată și izolată într-o chilie. Analizînd situația încurcată în care ajunsese, ea a început să-1 blesteme, în fiecare zi, pe episcopul ce o încredințase acelor călugărițe neiertătoare. Restul poveștii este întunecat în legendă, o soluție medievală pentru o problemă deranjantă. Blestemul călugăriței constituie punctul emblematic al acestei povești. Ea fusese izolată de foarte mică într-o mînăstire, apoi forțată să respecte o serie de jurăminte în care nu credea. Atunci cînd a dat curs inimii și simțurilor rebele și a inițiat acea aventură dezastruoasă, a fost torturată pînă și-a trădat și, apoi, și-a distrus iubitul, o pedeapsă sălbatică pentru nesocotirea unei castități pe care nu o prețuise niciodată. Violența celorlalte călugărițe a fost o sublimare de sadism, sugerînd mai degrabă o manie colectivă decît dragostea pentru celibat. Călugărița persecutată nu-și dorise niciodată această virtute. Ea era o simplă femeie captivă într-un stil de viață ce nu o atrăgea deloc. Iar atunci cînd îl blestemase pe arhiepiscopul Henry pentru faptul că acesta o îngropase într-o mînăstire ce se cutremura sub greutatea celibatului propovăduit de celelalte călugărițe, probabil că încă mai simțea pe degete sîngele organelor genitale ale iubitului său.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare