Cum ar trebui sa mergem la Sfanta Biserica!

[partenie]

"Mai inainte de a ne intoarce in pamant, invredniceste-ne sa ne intoarcem la Tine". Rugaciunea I, Vecernie

[costel]

Draga Tia, spun Parintii ca in Biserica toti suntem ca intr-un spital. Unul e bolnav de ochi, altul are o buba, si cate alte slabiciuni mai sunt. Si unele din rani se vindeca mai repede, iar altele cer o ingrijire mai indelungata a medicului... Cei din spital, suferind de diferite neputinte, nu trebuie sa strige despre boala lor, pentru ca altii vor spune: de ce strigi numai despre boala ta si te gandesti doar la ea? Tu ai nevoie de liniste, atii de o predica buna, altii de o cantare... si uite cate nevoi sunt.

[Tia]

Asa e, ai dreptate, Costel. Important e sa ne concentram asupra Sfintei Liturghii si sa ne rugam pentru trebuintele noastre si pentru aproapele nostru. Oricum, nu va imaginati ca se intampla asa de fiecare data. Era mai mult un exemplu dar vad ca v-am cam incurcat

Dumnica trecuta am cumparat o carte care parea modesta. Totusi m-am hotarat s-o citesc, desi mai am carti duhovnicesti cumparate si necitite. Cartea se numeste ,,Oglinda inimii omului celui din launtru", Editura ,,Lumina din Lumina", Bucuresti. De mult nu m-a impresionat o carte atat de mult cat aceasta. Aceasta carte accentueaza importanta preocuparii pentru o ,,tinuta' interioara placuta lui Dumnezeu.

Tinuta exterioara a omului este vizibila, dar nu e totul. Se poate sa avem o tinuta exterioara cuviincioasa, corecta din punct de vedere duhovnicesc si totusi sufletul nostru sa fie un locas al celui rau. Lupta cu fortele raului cere sacrificii. O tinuta mai smerita ar fi un mic sacrificiu pe care-l facem ca sa-I placem Lui.

La o intalnire, indragostita se imbraca asa cum ii place iubitului ei. Iar la Biserica ne imbracam asa cum Ii place lui Dumnezeu. Un sfant a fost intrebat de catre o crestina imbunatatita cum sa se imbrace cand merge la Biserica. Se gandea , probabil, daca e cazul sa imite portul calugaresc. Acesta a sfatuit-o sa fie atenta in primul rand la ,,tinuta' interioara si sa evite extremele. O tinuta decenta onoreaza pe oricine. Daca la aceasta o femeie mai adauga si un batic sau o esarfa pe cap si-a asigurat tinuta exterioara. Ramane sa se preocupe insa de ,,tinuta' interioara care e cea mai importanta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Dumnica trecuta am cumparat o carte care parea modesta. Totusi m-am hotarat s-o citesc, desi mai am carti duhovnicesti cumparate si necitite. Cartea se numeste ,,Oglinda inimii omului celui din launtru", Editura ,,Lumina din Lumina", Bucuresti. De mult nu m-a impresionat o carte atat de mult cat aceasta. Aceasta carte accentueaza importanta preocuparii pentru o ,,tinuta' interioara placuta lui Dumnezeu.

Tinuta exterioara a omului este vizibila, dar nu e totul. Se poate sa avem o tinuta exterioara cuviincioasa, corecta din punct de vedere duhovnicesc si totusi sufletul nostru sa fie un locas al celui rau. Lupta cu fortele raului cere sacrificii. O tinuta mai smerita ar fi un mic sacrificiu pe care-l facem ca sa-I placem Lui.

La o intalnire, indragostita se imbraca asa cum ii place iubitului ei. Iar la Biserica ne imbracam asa cum Ii place lui Dumnezeu. Un sfant a fost intrebat de catre o crestina imbunatatita cum sa se imbrace cand merge la Biserica. Se gandea , probabil, daca e cazul sa imite portul calugaresc. Acesta a sfatuit-o sa fie atenta in primul rand la ,,tinuta' interioara si sa evite extremele. O tinuta decenta onoreaza pe oricine. Daca la aceasta o femeie mai adauga si un batic sau o esarfa pe cap si-a asigurat tinuta exterioara. Ramane sa se preocupe insa de ,,tinuta' interioara care e cea mai importanta.

Nu cred ca, putem separa categoric, tinuta exterioara , de tinuta noastra interioara, cum nici, tinuta exterioara nu le poate acoperi pe cea interioara. Echilibrul si cumpatarea se dovedesc si aici de mare folos, precum si nepasarea denota o lipsa de simtire intru toate. Extremele si aici nu sunt bine venite, pentru ca ele in orice directie ar fi, atrag atentia celor din jur si cel mai grav, smintesc pe cei de langa noi.

[vsovi]

poi asha ar trebui sa mergem la biserica, asha incat sa nu ne simtzim datori sa:

-inshelam
-mintzim
-sa ne razbunam
-sa ne facem gadele fratzilor pentru "draptatea barfei"
-sa ne potrivim cu fatzarnicia, ori cu trufia, ori cu poftele gLumei gLumii
-sa avem mandria orgoliului onoarei in deshert

deci sa nu ne simtzim datori sa fim draci cu chip de om care la inceput se va arata bland, dar defapt e ca o fiara, ca o cula sculata a celui rau, ca malahiShtii hranitzi de malahiShti cu malahISte.

Deci asha ar trebui sa mergem ca sa nu ne simtzim datori pentru a implini cele rele ca ar vrea cel rau sa fi shi tu rau doar ca se simte in superstitzie sau in vazduh sau in atmosfera ca ar vrea gLumea sau "traditzia" astfel de datorii ale razbunarii...

Deci asha cred ca ar trebuie: sa mergem shi sa ne ascundem in Har.

[vsovi]

Adica sa mergi sa te ascunzi cu minte cu tot in Har, sa cautzi sa urmezi dreptatea shi sa traieshti mereu un folos al mantuirii. Iar cei ce indeamna la echilibru shi ca exagerezi sau calea de mijloc a compromisului ca sa stinga Duhul, pe aia sa nu-i iei in seama, ca vor sa te potriveasca cu firea pacatelor mai mici sau mai mari, sa nu ie in seama pacatoshenia ta shi parerile de sine ce vine din slava de la oameni, ca daca nu te potriveshti cu ei te fac nebun sau ipocrit sau fatzarnic sau exagerat adica te acuza de intolerantza, doar ca ei vor placerile gLumii, sa se potriveshti cu ei. :o

[cristiboss56]

Iar la iesirea din Biserica, ceva mai buni, ceva mai smeriti, mai cu frica si dragoste de Dumnezeu, mai milostivi, cu o sensibilitate ceva mai mare fata de cel de langa noi, fata de suferinta lui, mai dornici de iubire, de frumos si de cele trebuincioase sufjetului si mintii noastre. Oricum, de suntem milostivi si milostenie facem, avem din fiecare cate putin si nu am baut drumul, degeaba pana la Biserica. Este importanta deci si tinuta exterioara cu care venim, dar mai cu seama, tinuta exterioara cu care plecam.

[vsovi]

intr-un cuvant ar fi : sa nu mergem la biserica sa-tzi agoniseshti bucuria de rau (al tau sau al altuia), bucuria raului, fericirea raului.

Nu shtiu ce am patzit ca am asha o mare iresponsabilitate a sentimentelor ca ma bucur mereu de raul altuia shi ca hallesc ballAurul ballcaniballilor malahishti... nu shtiu ce sa ma fac, e trist dar in tot sentimentul triumfa fericirea ispitei raului altora, o bucurie dureroasa la care nu prea pot sa ma opun deshi realizez ca e nociva, dar sufletul se lasa tarat de placerile laudarosheniei, a viitorului ingamfat... de multzimea BallAurului obtzinut prin furt sau viclenie... iar mintea mea saraca este salashluita in suflet shi in faradelege, nu shtiu cum sa ies din aceasta stare de bucurie momentana, reala, care a uitat cu totul ce URMEAZA, maine, sau la noapte sau dupa moarte.:o

[cristiboss56]

Rau semanam, rau culegem !