Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

Tu nu ceri mult de la mine, iubirea mea. Cu adevărat, oamenii cer mai mult.
Sunt învăluit într-un învelis™ gros de nonexistent›ă care-mi acoperă ochii sufletului meu. Tu îi ceri doar sufletului meu să-s™i scoată învelis™ul cet›os s™i să-s™i deschidă ochii spre Tine, puterea mea s™i adevărul meu. Oamenii îmi cer să-mi învelesc sufletul din ce în ce mai mult cu învelitori din ce în ce mai groase.
O, ajută-mă, ajută-mă! Ajută-mi sufletului meu să ajungă la libertate s™i lumină, să devin us™or, dăruindu-i aripi să zboare.

Poveștile sunt lungi, prea lungi; morala e scurt㠀“ un cuvânt. Poves™tile curg mai departe s™i nasc alte poves™ti, întocmai precum fat›a netedă a lacului meu se transformă din culoare în culoare. Unde se sfârs™es™te revărsarea de culori a apei de sub soare s™i unde revărsarea de poves™ti în alte poves™ti?
Poves™tile sunt lungi, prea lungi; morala este scurtă – un cuvânt. Tu es™ti acel cuvânt, o, Cuvinte al lui Dumnezeu. Tu es™ti morala tuturor poves™tilor.
Ceea ce stelele scriu pe cer, iarba s™optes™te pe pământ. Ceea ce apa susură în mare, focul huruie sub mare. Ceea ce îngerul spune cu ochii săi, imamul strigă din minaretul său. Ceea ce trecutul a spus s™i a zburat, prezentul spune s™i zboară.
Există o esent›ă pentru toate lucrurile; există o morală pentru toate povestirile. Lucrurile sunt poves™ti ale cerului. Tu es™ti înt›elesul tuturor poves™tilor. Povestirile sunt adâncul s™i profunzimea Ta. Tu es™ti cuprinsul tuturor poves™tilor. Tu es™ti o pepită de aur într-un morman de pietre.
Când Ît›i rostesc numele, am spus totul s™i mai mult decât atât:
O, dragostea mea, ai milă de mine!
O, Puterea s™i Adevărul meu, ai milă de mine!


SFANTUL Nicolae Velimirovici