Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 17.08.2008, 18:01:28
vichy vichy is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 21.05.2008
Mesaje: 14
Implicit

Dovezi!Exista o hotarare a Sfantului Sinod al B.O.R. prin care Biserica Romano-catolica este declarata in mod oficial eretica?Daca nu exista nimic oficial,atunci aceste pareri personale trebuie luate ca simple pareri personale.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 03.09.2008, 20:19:01
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Evident, prin cele 21 de dogme innoitoare introduse in catolicism, printre care: erezia Filioque, primatul papal, infailibitatea Papei, dogma cum ca Papa ar fi loctiitorul lui Hristos pe pamant, catolicii au devenit eretici.
Fiecare noua invatatura, in afara celor cuprinse in Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe a intregii lumi inseamna EREZIE.

Doamne ajuta!
Razvan.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 03.09.2008, 21:55:26
NiCcoleta NiCcoleta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.02.2006
Locație: Iasi
Religia: Ortodox
Mesaje: 287
Implicit

http://www.youtube.com/watch?v=qs5gIJpv1Bs&feature=related

Calugarul roman din Athos marturiseste ceva foarte important!
Reply With Quote
  #24  
Vechi 03.09.2008, 22:49:18
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sora intru Hristos Nicoleta,

Stiu ca am citit undeva un articol de pe un site ortodox (l-am descarcat pe calculator) ca pe la anii 1200 si ceva, puterea militara a Imperiului Bizantin slabind mult, imparatul Bizantului si-a pus in gand sa se uneasca cu ereticul Papa, aceasta in ciuda Patriarhului Constantinopolului care se opunea fatis respectivei unificari cu erezia Papei.

Ca urmare, pentru a-i convinge pe calugarii athoniti, reprezentanti ai Papei, impreuna cu soldati bizantini au trecut cam pe la fiecare manastire athonita de atunci. Incerca sa-i convinga la inceput pasnic pe calugari, dar, de fiecare data, calugarii athoniti s-au opus de fiecare data argumentelor imparatesti si papale in numele dreptei credinte, cea una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Ortodoxie. Ca urmare, au fost schingiuiti, fie prin spanzuraare, fie prin taierea capetelor cu sabia, fie prin arderea pe ruguri [metoda specifica a Inchizitiei papale de a scapa de asa-zisii "eretici", dusmanii papalitatii in fond].

Fie ca prin rugaciunile acestor sfinti martiri athoniti sa nu ne lase Dumnezeu in voia valurilor acestei lumi in parte eretice, in parte demonizata in marea ei majoritate.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul1

Razvan
Reply With Quote
  #25  
Vechi 03.09.2008, 23:02:22
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Articolul de care am amintit se gaseste pe situl "Biserica Secreta", nu mai stiu exact adresa lor de pe net.
Iata-l:

Citat:
[color=red]CATOLICII AU UCIS MAI MULTI PARINTI ATHONITI...[/color]
25 noiembrie 2007 by admin

Arhim. Ghervasie PARASCHEVOPOULOS

Ne aflăm în epoca în care Bizanțul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Și aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului – Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aștepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întâmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).

Dacă în alte situații patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit “și a declarat cu jurământ că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaște autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiții și canoanelor bisericești.

Pretențiile papei în legătură cu unirea erau următoarele:

Jurământ de credință din partea tuturor clericilor față de papă;

Catehizarea poporului să se facă în acord cu credința papei de la Roma;

Cu precădere adaosul “Filioque” în Simbolul Credinței, adică învățătura că Sfântul Duh purcede “și de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl;

Papa să fie socotit ca așezat de Dumnezeu să judece și să hotărască irevocabil și fără drept de apel în orice chestiune dogmatică. Fără drept de apel, adică să nu se poată anula sau contramandata (dejuca) orice hotărâre a sa! “Să fie, cu alte cuvinte, autoritate bisericească supremă”. Și cum rămâne cu Sinoadele bisericești, locale sau ecumenice?! Ei, acestea trebuie aerisite, deoarece papa a fost – după cum zic catolicii – mai presus și superior Sinoadelor locale și ecumenice. Dumnezeul meu, ce înălțare luciferică!!!

Aceleași convingeri le nutrea și succesorul papei Urban al IV-lea, papa Clement al IV-lea (1265-1268). Dar și urmașul lui Clement, papa Grigorie al X-lea (1271-1276). Statornic crez al tuturor papilor! Aceleași pretenții! Aproape aceleași condiții pentru unire pe care le ceruse stăruitor și împăratul. Împotrivirii față de unire a patriarhului Iosif I s-au alăturat și mulți teologi. Biserica toată. Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară pe împărat. și într-o așa măsură, încât a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alții i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. și un alt lucru: cel mai ieșit din minte dintre toate. Deși tot poporul Constantinopolului era împotriva unirii cu ereticul papă, împăratul orbit de pizmă, a cerut de la locuitorii orașului imperial impozitele pe 10 ani în urmă!

De ce aceasta? Pentru că împăratul redobândise Constantinopolul de la franci înainte cu 10 ani și pentru aceasta se considera pe sine ca proprietar al orașului!

După aceea, delegații săi s-au dus la Lyon, în Franța, unde papa convocase un sinod “unionist” și de unde aceștia s-au întors cu propunerile de unire ale papei gata semnate.

Care erau propunerile pe care le-au semnat? Aceleași pe care le-a cerut întotdeauna fiecare papă: adaosul “Filioque” în Simbolul Credinței, recunoașterea supremației papei și dreptul papei de a fi pomenit de către patriarh la Dumnezeiasca Liturghie!

Urmarea? Semnarea acestor pretenții ale papei a stârnit în poporul ortodox al “Împărătesei cetăților” un val de indignare și revoltă. Aproape toți s-au împotrivit. Desigur, patriarhul Iosif I pentru că s-a opus pe față, a fost izgonit din scaunul patriarhal.

Și atunci?! O, atunci a fost ales patriarh latinocugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282)! Imediat s-au ridicat împotriviri din rândurile clerului și ale poporului. Împotriviri din partea tuturor ortodocșilor! S-au împotrivit și s-au remarcat diferite persoane: Evloghia, sora împăratului, Andronic Paleologul, Ioan Paleologul, Manuil Paleologul, toți trei rude ale împăratului și viitori împărați și Isaac Raul. Împăratul și patriarhul au început să-i silească pe toți spre acceptarea unirii prin cele mai tiranice mijloace. Înfricoșătoare mucenicii: închisori, schingiuiri, orbiri, tăierea limbii, ucideri… Un autor fizic și moral al acestor mucenicii fără de omenie era și patriarhul Vekkos!!!

Dar ne-am îndepărtat de subiect! Trebuia totuși. Nu se putea altfel. Numai așa putem acum să înțelegem și prigoana părinților de la Sfântul Munte Athos. Când împăratul și patriarhul au aflat de împotrivirea acestui castru al Ortodoxiei, a Sfântului Munte, și-au ieșit din fire de mânie. Puse stăpânire pe ei patima oarbă a răzbunării. Auzi colo! Să îndrăznească să se opună rasa călugărească porfirei împărătești! Și alta! Fesul călugăresc al simplilor și smeriților monahi de pe Athos să desconsidere mitra patriarhală! Prigoana așadar. Prigoană și împotriva monahilor de la Athos, care dacă s-au dovedit aroganți și au considerat trădare unirea cu antihristul papă, n-aveau decât să plătească această împotrivire a lor cu sânge. Astfel trimișii latinocugetători ai împăratului și fanaticii latini, înarmați cu dispoziții stricte și cu o puternică garnizoană, au ajuns la Sfântul Munte și au început crudele mucenicii și executări ale stareților și părinților “reacționari”.

Sfânta Mănăstire Vatopedi. Oprire a sângelui și a muceniciei. Când, la propunerea lor de a se alătura unirii toți monahii, latinocugetătorii au întâmpinat hotărâta lor împotrivire, au început schingiuirile părinților. Detașamentul mulțimii de soldați s-a dedat fără nici o ezitare la cele mai neauzite torturi conform cu dispozițiile pe care le aveau.

Dar viteji părinți!

Pentru credința ortodoxă au considerat ca pe o favoare făcută lor a fi supuși acelei mucenicii fără de omenie. și cea mai mare cinste pentru ei era să-și verse sângele pentru Sfânta Ortodoxie.

Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi și apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare impetuozitate trădării curatei și nefalsificatei predanii a Domnului nostru Iisus Hristos, au fost conduși pe o colină din vecinătatea mănăstirii. Acolo, latinocugetătorii au înălțat o spânzurătoare. Unul câte unul vitejii monahi au fost spânzurați după cum o arată icoana zugrăvită în amintirea muceniciei lor. Luându-și rămas bun unul de la altul, s-au suit pe eșafod și de acolo la cer, în dulceața și desfătarea raiului, unde se și odihnesc sfintele lor suflete.

Starețului i-au rezervat alt chip de mucenicie. Alt fel de moarte. Nu spânzurarea. Cu cât îl vedeau pe bătrânul Eftimie, care deși fusese martor al atâtor de multe și de crunte schingiuiri la care fuseseră supuși monahii săi,continuând să se împotrivească și să protesteze cu toată tăria sa sufletească împotriva unirii cu ereticul papă, cu atât delegații împăratului și ai papei se umpleau mai mult de mânie. Turbau și scânteiau de furie. Cum să se răzbune pe el? Ce moarte să-i aleagă? Înaintea mănăstirii era marea. Călăii l-au ridicat,au mânat corabia în larg și acolo – legat fiind cu lanțuri – l-au înecat în mare.

Misiunea lor (!) se sfârșise aici. Urmau acum alte mănăstiri.

Plutonul soldaților latini și latinocugetători - reprezentanți ai împăratului - a poruncit adunarea în Kareia a tuturor monahilor care locuiau în chiliile din împrejurimile Kareii. Scopul adunării era de a-i obliga pe monahii athoniți și pe întâistătătorul lor – pe Sfântul Protos Cosma (n.tr.) – să accepte unirea cu “biserica” papei. Să “cugete latinește” și să primească dogmele latine.

Totuși, propunerii unei astfel de trădări s-au împotrivit toți. Și Protosul și monahii. Cu un singur cuvânt și cu o singură inimă au răspuns că sunt pregătiți să și moară mucenicește pentru credința ortodoxă,unica și adevărata credință. În zadar reprezentanții latinocugetători ai împăratului i-au amenințat pe monahi cu muncile și chiar cu moartea, iar pe Protos cu spânzurătoarea.

Cu îndrăzneală și cu hotărârea de a muri mucenicește au vorbit împotriva unirii cu reprezentanții papei. Nu se pot împăca – spuneau – lucrurile de neîmpăcat. Poate să se împace Hristos cu Veliar, Hristos cu diavolul? “Ce înțelegere este între Hristos și Veliar?” (II Cor. 6,15). Nici o împărtășire nu poate exista între Răsărit și Apus. De la Răsărit ne-a venit luminarea, iar de la Apus întunericul.

Dialogul a fost considerat de prisos de către latinocugetători. Și aici, în Kareia, călugării aghioriți s-au dovedit de neînduplecat. Stânci neclintite. De aceea și vrăjmașii Ortodoxiei începuseră muncile. Dar cu cât mai mult monahii erau chinuiți, cu atât mai mult mărturiseau credința ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru aceasta li s-a și hotărât moartea. O moarte cruntă: spânzurarea și junghierea. ștreangul pentru Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Cosma, iar decapitarea pentru monahi. S-a înroșit de sânge pământul sfânt al Kareii.

În Sfânta Mănăstire a iviriților, una din cele mai mari mănăstiri din Sfântul Munte și cu un număr la fel de mare de monahi, latinii și latinocugetătorii au întrebuințat la început toate mijloacele pașnice. Păreau buni și amabili. Întrebuințaseră toate posibilitățile lor în vederea unirii cu “biserica” papală: Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: “ca toți să fie una” (Ioan 17,21). Dar nici amabilitățile lingușitoare ale latinocugetătorilor, nici argumentele lor n-au putut să-i ispitească pe părinții iviriți. Iviriții știau foarte bine ce înseamnă papa. Cunoșteau istoria. Cunoșteau câte răutăți făptuise în anii ce se scurseseră. știau că primirea “unirii” înseamnă cea mai mare trădare. O, nu! În nici un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată neagră asupra întregii lor vieți… pe pământ și în cer.

Rezultatul a fost același ca și la celelalte mănăstiri athonite. A fost sângele, mucenicia, moartea. și las’ că doar și ei sunt creștini!…

Ce-au făcut așadar? Au poruncit garnizoanei de soldați ridicarea tuturor călugărilor. Porunca a fost executată imediat și, desigur, într-un chip neomenos, barbar, sălbatic. Așa a vrut-o “Sfântul Părinte” de la Roma. “Scopul sfințește mijloacele”. Iar acest mijloc de arestare era permis doar cu scopul unirii. Și doar ridicarea monahilor?! Nu, ci și toate celelalte ce aveau să urmeze în continuare.

Pe toți câți își aveau obârșia în Georgia (Iviria) i-au luat ca sclavi în Italia sau, după alții, i-au surghiunit în Italia. Ceilalți monahi – părinți și frați – au fost duși de garda militară, după cum primise poruncă, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo, i-au urcat într-o barcă având porunca explicită de a mâna în larg și acolo să deschidă niște orificii în vasul în care se aflau părinții iviriți pentru ca aceștia să fie înecați. Astfel s-a și întâmplat. Toți Sfinții Cuvioși Mucenici – Părinți și frați mărturisitori – din Mănăstirea Iviron au fost înecați în mare și și-au dat sufletele lor sfinte Aceluia care a zis prin gura Apostolului și Evanghelistului Ioan: “Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apoc. 2,10).

În acea zi și în acea oră îngerii lui Dumnezeu, țineau cununi după numărul mucenicilor și mărturisitorilor Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, Bisericii Ortodoxe. Pomenirea lor se săvârșește pe 13 mai.

În Sfânta Mănăstire Zografu, papistașii întrebuințează prima lor armă ca să “ardă” crezul ortodox al părinților. Care armă? Arta retorică. Părinții sunt chemați să-l recunoască pe papă cap al Bisericii universale în schimbul a mult aur și a milei papale.

Dar ce replică au dat părinții la această propunere a latinilor? Replica dată a fost mărturisirea credinței ortodoxe.

Iată răspunsul lor: “Și cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii? De unde aveți voi o astfel de învățătură? La noi Capul Bisericii este Hristos! Mai ușor ne hotărâm să murim decât să cedăm și să se spurce acest loc sfânt de silnicia și tirania voastră! Nu deschidem porțile mănăstirii! Plecați de aici!”

Atunci catolicii papistași, ieșindu-și din fire, întrebuințară cea de-a doua armă de care au dispus dintotdeauna. Care armă? Rugul, focul. Întotdeauna rugul a fost o armă a papei. Câți nu au murit pe rug? Reprezentantul lui Hristos – după cum se numește papa – această armă o întrebuințează împotriva tuturor acelora care nu-și pleacă capul înaintea lui și nu i se închină. Focul! În foc să se piardă așadar și cei douăzeci și șase de părinți zografiți! În foc, ca să ardă! Astfel la curajoasa mărturisire a părinților mănăstirii, catolicii papistașii răspund: “și prin urmare, dacă tot o vreți, atunci muriți!”.

Fără să mai piardă timpul, latinii catolici aleargă care mai de care ici și colo, adună vreascuri și lemne, alcătuiesc un morman uriaș, dau foc și îi ard pe părinții mărturisitori ai Ortodoxiei! Părinții au preferat să mărturisească credința ortodoxă și să moară, decât să trăiască și să se papistășească. Biserica noastră I-a așezat în ceata Cuvioșilor Mucenici și cinstește pomenirea lor în fiecare an la 22 septembrie.

Fraților,

Nimeni și niciodată nu va izbuti unirea cu ereticul papă, pentru că unirea înseamnă supunerea față de papă cu dezastruoase urmări pentru Ortodoxie și neamul nostru ortodox. O garanție sigură pentru integritatea Ortodoxiei de azi și de mâine constituie cei ce în zilele noastre sunt apărători ai Ortodoxiei “în putere” și “în lucrare”: poporul nostru ortodox, dar și castrul Ortodoxiei – acest Sfânt Munte către care întotdeauna cler și popor au privit ca și către un scut al Ortodoxiei. Întotdeauna, dar și astăzi. Nu, în nici un caz nu vor deveni trădători ai Ortodoxiei părinții de la Sfântul Munte Athos, chiar dacă s-ar și găsi unul, doi care poate întâmplător vor accepta o astfel de dezastruoasă unire.

(traducere din grecește din revista “Palami”, material apărut în revista Rost, nr. 17, iulie 2004 - http://www.romfest.org/rost/, sub titlul Mucenici la Muntele Athos)
Sper din toata inima, ca prin citirea acestui articol, cei care inca-i mai numesc pe papistasi drept "fratii nostri catolici", iar pe Biserica Catolica "biserica sora cu Biserica Ortodoxa" sa afle cu adevarat cine si ce este aceasta biseica [greco/romano]catolica "sora".

Doamne ajuta!

Razvan
Reply With Quote
  #26  
Vechi 04.09.2008, 11:05:45
mihai07
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

astept o replica a parintelui cory cu privire la articolul prezentat mai sus. sa vedem acum ce mai are de zis in legatura cu metodele pasnice de unire ale "sfantului parinte" de la roma. papa de la roma este un eretic, un antihrist, dar multi sunt prea orbi sa vada asta.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 22.09.2008, 20:48:40
alynnna alynnna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2007
Mesaje: 385
Implicit

http://www.youtube.com/watch?v=qs5gIJpv1Bs&feature=related
Reply With Quote
  #28  
Vechi 25.09.2008, 04:32:02
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

Citat:
În prealabil postat de smaranta
Hristos a inviat!
citesc frecvent carti luate de la biserica,ziditoare de suflet.Imi face tare bine acest lucru.Acum chiar citeam "1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca". Foarte folositoare si tamaduitoare sufletului,ele fiind preluate din operele Sf.Parinti. Dar?!una dintre intrebari suna asa:"Ereticii-ca de exemplu:catolicii,luteranii si protestantii..."sincer m-a socat aceasta afirmatie.
Va intreb pe voi care cu siguranta stiti mai multe decat mine,ce parere aveti?eu ma abtin de la comentarii.
Doamne ajuta.
N-ar trebui sa te socheze...ar trebui sa ei seama bine pentru ca invatatura catolica are multe capcane...Sunt multi Sfinti parinti care ne-au avertizat Sa va feriti de catolici ca de sarpe spunea Sf. Marcu Eugenicul care a stat doi ani de vorba cu catolicii si nu a putut ajunge la vreo intelegere in ceea ce priveste credinta!
Reply With Quote
  #29  
Vechi 25.09.2008, 04:40:30
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

Citat:
În prealabil postat de smaranta
Hristos a inviat!
citesc frecvent carti luate de la biserica,ziditoare de suflet.Imi face tare bine acest lucru.Acum chiar citeam "1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca". Foarte folositoare si tamaduitoare sufletului,ele fiind preluate din operele Sf.Parinti. Dar?!una dintre intrebari suna asa:"Ereticii-ca de exemplu:catolicii,luteranii si protestantii..."sincer m-a socat aceasta afirmatie.
Va intreb pe voi care cu siguranta stiti mai multe decat mine,ce parere aveti?eu ma abtin de la comentarii.
Doamne ajuta.
Dar ai grija ca sunt cativa ecumenisti pe forum cum ar fi cozia, mihailt si altii asemenea lor.

Eu te sfatuiesc sa primesti sfatul celor cu adevarat ortodocsi cum ar fi razvan_m, traditie, ispita, ancah si multi altii .

Iti va fi usor sa-i recunoasti dupa replicile lor.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 25.09.2008, 20:05:24
cozia cozia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.01.2007
Mesaje: 2.304
Implicit

:D
of, off, offf
de cite ori trebuie sa repetam ca... dupa ROADELE lor ii veti cunoaste nu dupa replici:)

Nu numele de crestin te tine binecredincios ci separarea noastra de patimi, lupta cu ele

Fariseii care erau CEI MAI BINECREDINCIOSI si cei mai MARI pastratori ai legii lui Moise , LA PROPRIU, care si ei la rindul lor veneau cu citate din sfintii parinti(ai VT) stiau la perfectie scrierile biblice si s-au lepadat de DUMNEZEU, NU L-AU RECUNOSCUT si l-au vindut si dat pe mina clailor

si se pune problema de ce daca erau binecredinciosi???????????????,

CUM OARE a fost posibila o asemenea eroare DUHOVNICEASCA din partea ALESILOR LUI DUMNEZEU(fara ironie) a inteleptilor Lui?

Deoarece erau binecredinciosi doar cu numele dar in inima lor erau IMPATIMITI, erau PAGINI!!! copiii lui satan asa cum IMEDIAT I-a recunoscut Mintuitorul

Stii ce inseamna cuvintul pagin?.......IMPATIMIT! plin de patimi de care nu se leapada de patimi.

Istoria cu certitudine duhovniceasca se va repeta si sa nu uitam ca aceeasi binecredinciosi cu numele(fariseii de vaza de azi) il vor inscauna si pe Antihrist

Asa si in ziua de astazi degeaba vii cu citate cu zecile din sfintii parinti si te numesti binecredincios daca tu URASTI pe toti si pe toate care nu sunt ca tine, ocolesti la modul extrem, fanatic povestile altora din care poate ai ceva de invatat, poate Dumnezeu ti l-a trimis pe omul acela pentru te invata ceva.

Aveti grija ca raspinditi mesaje eronate a ceea ce inseamna a fi ortodox. Pentru un ortodox lumea din jur nu reprezinta o sperietoare si un motiv de ura si invrajbire.

Sf. Serafim de Sarov:
"...TINE-TI MINTE CA TOTUL ESTE DE LA MINE!"
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Masacrarea infailibila a unor eretici catari doctor_faustus Biserica Romano-Catolica 4 01.12.2010 12:09:30
o sa fim considerati teroristi? knight2u Generalitati 3 28.10.2009 11:52:42
De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari? sophia Nunta 101 02.06.2009 16:12:37