impartasirea copiilor mici

Of, of...Corinusha, dacă ai şti despre ce (cine) vorbeşti. Să dea Domnul să conştientizezi.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

"Regulă" inventată de cine (în cazul unui sugar)?
Biserica nu impune o asemenea regulă.

Fiecare părinte ar trebui să cunoască măsura copilului său şi în funcţie de măsura copilului (sugar) să se adapteze regulii cu paşi mărunţi, cu măsură, "întrucât regula e pentru folosul omului iar nu omul pentru folosul regulii" (cum spunea şi Cezar).

Găsesc în cartea "Viaţa şi învăţătura Sfântului Siluan Athonitul", la pagina 33. Cuviosul Sofronie zice aşa:

"Regula e comună tuturor, dar viaţa fiecăruia e diferită, personală. Şi dacă fiecare îşi are propria sa viaţă personală, acest lucru era adevărat şi pentru Semion." (e vorba despre Sf. Siluan - n.m.)

Dar unii sunt mai catolici decât Papa, nu?

Se pare că da. :)
Stai că apare imediat şi-un canonist (rigid), să vezi atunci "cer de artificii"... :)))

[Corinusha]

În prealabil postat de ovidiu b.

Of, of...Corinusha, dacă ai şti despre ce (cine) vorbeşti. Să dea Domnul să conştientizezi.

Daca te referi la Impartasanie, posibil sa nu stiu despre e (cine) vorbesc. Dar sa nu uitam ca si medicina a fost lasata e Dumnezeu; asta mie imi zice ceva.

daca te referi la altceva, imi explici si mie la ce te referi si imi explici te rog si ce e asa gresit in gandirea mea aici? Chiar vreau sa stiu.

[anita]

În prealabil postat de Corinusha

Pentru ca chiar sunt copii care au problema asta dupa orice cantitate de orice ingerata. Mai ales daca sunt alaptati exclusiv. Aici intervin mai multe si depinde de la copil la copil. Anita, oare copiii aia au fost asa re iresponsabili ca nu l-au dus si la oftalmolog si DOAR Sfanta Impartasanie l-a vindecat? Nu zic a n-ar fi avut vreun rol in vinecare; nu contest asta; dar sa spui ca asta l-a vinecat mi se pare putin deplasat, mai ales ca parintii aia apar ca niste iresponsabili care au refuzat sa il trateze pe micut.
Un copil poate sa creasca armonios si linistit si daca nu este impartasit. De asemenea, poate fi ferit de rele si daca e neimpartasit. Nu e o regula generala. Nu uita ca si copii mici, chiar si bebelusii au personalitate proprie, unii sunt mai linistiti, altii mai nazdravani, altii mai agitati, iar cresterea armonioasa tine foarte mult de CUM il cresc parintii pe copil (stil de viata, alimentatie, eduatie etc) si de personalitatea acestuia.

Hai sa nu punem pe seama impartasaniei chiar toate lucrurille astea, cand exista atatia alti factori care contribuie.
Repet, nu zic neaparat ca Sf. Impartasanie nu ajuta, dar eu cred c ajuta cel mai mult in dezvoltarea duhovniceasca ulteroara a copilului, si asta mai ales cand copilul mai si intelege cate ceva.

A fost ,dar nu se vindeca ,ii lacrima un ochi ,trebuia operat pt desfundarea canalului lacrimal.
Duhovnicul a sfatuit-o sa il impartaseasca cateva duminici la rand si apoi daca e cazul sa il duca la operatie.
Vad aici obiectii ,chiar nu credeti ca Hristos vindeca?
Vad si cei mai cu pretentii ,care merg des la biserica ridica obiectii. Sa lasam partea miraculoasa ,trebuie sa credem in Hristos care vindeca si trupul nu numai sufletul. O cunosc personal pe mama acelui copil ,el are acum in jur de 13 ani.
Mai fratilor ,unde e credinta voastra ?

[Ioan_Cezar]

Dacă îi lăcrima un ochi copilului iar aceasta era o problemă medicală şi nu s-a putut rezolva nicicum, iar dacă doar prin credinţă şi prin Sfânta Împărtăşanie s-a rezolvat problema copilului, atunci e clar o intervenţie Dumnezeiască, un dar minunat. Slavă Domnului!
Dar mie tot nu-mi place cum vă grăbiţi voi, unii credincioşi (de obicei femeile noastre evlavioase şi mult sentimentale) să vedeţi peste tot minuni şi semne. Eu cred că exageraţi şi, mai ales, cred că staţi prost la capitolul umilinţă şi mai şi răspândiţi duhul ăsta. Pentru că nu trebuie să fii un munte de smerenie ca să faci ascultare de Dumnezeu pe calea tuturor celor care, în lumea de azi, merg la doctor şi fac cele ce se fac la doctor. De parcă pe vremuri creştinii nu apelau la doctori şi leacuri din ierburi şi de parcă Sfântul Vasile nu a întemeiat bolniţe, ci doar case de rugăciuni sentimentale. Doar mândrii şi mândruţele strâmbă din nas şi, crezîndu-se cu ocrotire specială de la Dumnezeu aşteaptă să facă Domnul minuni speciale pentru ei, la tot pasul.
Oameni buni care vânaţi minuni, noi creştinii spunem "Doamne ajută!", iar nu "Doamne, io trândăvesc iar Tu fă pe toate în locul meu". Cerem ca Domnul să Se alăture efortului nostru, să plinească smerenia noastră, iar nu să ne cinstească trândăvia şi bazaconiile trăind în locul nostru ceea ce noi am putea trăi şi singuri, de n-am fi vânători de minuni şi trândavi peste măsură.
Îl chemăm pe Hristos la împreună-lucrare, nu la a ne face treaba în locul nostru. Că nu noi suntem stăpânul iar El sclavul, Doamne iartă-mă, ci noi Îi suntem robi iar El ne e Stăpânul. Ştiind noi bine că Domnul nu iubeşte pe sluga cea vicleană şi trândavă, în schimb ajută pe cel truditor şi smerit. Întrucât Domnul e atotmilostiv şi îndurat şi atotputernic.
Şi apoi, Îl cam faceţi pe Domnul doritor de handicapaţi. Voi când vă creşteţi copiii îi voiţi handicapaţi? Nu le daţi voie să crească şi să facă singuri sarcini pe măsura puterilor lor? Cum îi ajutaţi - oare făcînd temele în locul lor? Muindu-le şi mestecîndu-le posmagii? Păi, mă iertaţi, Domnul e un părinte care voieşte ca fiii Lui să fie apţi de a-şi purta singuri sarcinile, după puteri. Ne vrea râvnitori şi zdraveni foarte, capabili de a trăi şi rezolva probleme variate, iar intervenţia Lui e doar atunci când noi nu putem înainta singuri prin mijloacele noastre omeneşti. Atunci da, ni se alătură şi El, pentru a plini şi sfinţi faptele noastre sau pentru a face ceea ce nouă ne e imposibil dar merită totuşi făcut ("Fără Mine nimic nu puteţi face"). Cu o condiţie, însă: ca faptele şi voia noastră să ne fie de real folos, adică să fie în duhul voii Lui, spre mântuirea noastră. Cum altfel să înţelegem pronia Domnului?
Aşadar nu mai răspândiţi morbul duhului sectar, că numai sectarii fug de doctori şi aşteaptă minuni peste minuni, în credinţa lor rătăcită de Adevăr.

Asta nu înseamnă că Sfânta Împărtăşanie nu face minuni. Face, a făcut mereu şi va face cât va voi Domnul, numai că aceasta nu validează înclinaţia unora spre superstiţie şi religiozitate bolnăvicioasă.

[anita]

Am spus ,copilul trebuia operat la Bucuresti la spitalul de oftalmologie ,ce e rau ca nu a mers la medic ,nu inteleg.
Credinta in puterea vindecatoare a sfintei Impartasanii o socotiti superstitie?
Asta e lene ,ca mergem la Hristos si nu la medic?
Cand se impartasesc credinciosii preotul spune: "'spre iertarea pacatelor ,sanatate si viata de veci"
Sa mergem cand ne impartasim cu credinta ca Hristos ne vindeca de tot ce e rau in noi ,patimi si boli si vom primi pe masura credintei noastre.Si a vredniciei ,bineinteles.
Daca Hristos nu vrea sa ne vindecam putem sa cutreieram toate spitalele.

[Corinusha]

Anita, recunosc ca, credinta mea, e altfel si nu ma grabesc deloc ca sa cred ca impartasania singura vindeca. Nu avem noi de unde sa stim ca poblema nu a fost ameliorata si ca poate, si peste 10 ani, problema va reveni. De unde sa stim daca copilul nu cumva a dezvoltat ceva anticorpi care l-au ajutat in vindecare?
Observ peste tot oameni (mai ales femei, cum bine zicea cineva mai sus) care pun pe seama miracolelor Dummnezeiesti si lucruri (boli mai ales) care se pot vindeca si de la sine sau lucruri care pot fi explicate (deci dca pot fi explicate, u ma sunt miracole).
Cred in miracole, dar nu cred ca absolut orice vindecare sau alte lucruri sunt miracole

[maria32]

[quote=ovidiu b.;581222]Exagerezi. Am un priten care locuieşte la ţară şi, uneori merge cu familia pe jos 6 km la mănăstire (au copil sugar). Acolo le place lor să meargă. Au şi biserică în sat. Nu spun că trebuie să faci şi tu la fel, dar să înţelegi că poate, dacă vrei.

[quote]


Ovidiu b. fiecare parinte este responsabil pentru sanatatea copilului lui si-l creste si-l protejeaza asa cum se pricepe si cum este calauzit de Dumnezeu. Eu una nu vreau sa-mi asum riscul unor raceli grave la o varsta asa de mica.

[maria32]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Maria32, am o impresie, care sper sa nu corespunda realitatii, ca sunteti animata de un duh de fronda in contra Bisericii din care sustineti a face parte. Va invit sa raspundeti cu calm si intelepciune la cateva chestiuni.
1) Este sau nu Biserica administratoare a Sacramentelor ? In aceasta eventuala calitate, are sau nu legitimitate in a impune reguli in felul in care sunt administrate, reguli care pot fi scrise ori nescrise ?

2) Este sau nu este Biserica maica si invatatoare (=mater et magistra) in materie sacramentala ? In aceasta calitate, ii datoram sau nu ascultare asa cum niste copii care nu inteleg raspunsurile la toate intrebarile asculta, totusi, de mama lor in baza iubirii si increderii pe care o au ?

3) Are sau nu capabilitatea preotul de la parohia pe care o frecventati ca, in baza puterii cheilor, sa modifice in cazul dv modul cum trebuie aplicate regulile (fie in sensul indulcirii, fie al inaspririi) ?

1. Am o problema cu regulile nescrise recunosc. Pentru ca nu inteleg de ce nu pot fi scrise. Inainte vreme inteleg, dar acum nu ar trebui deloc sa fie greu ca aceste reguli sa fie scrise si publicate pentru ca toti crestinii sa le poata citi.
2. Da, este, si da, ii datoram ascultare.
3. Nu, nu vad de ce ar avea doar pentru ca este preot intr-o parohie de care azi apartin si maine nu mai apartin daca imi schimb domiciliul. Mi s-ar parea normal ca toti preotii sa aplice aceleasi reguli nu unul sa fie hais si altul cea, asa nu mai intelege omul nimic. Si nu vorbesc aici de aplicarea unei derogari intr-un caz aparte ci de reguli general valabile.