Eminescu ateu?

[mihailt]

Foarte frumos articolul parintelui Galeriu.

[BogdanF2]

Poate poetul a avut mai multe perioade in viata, ca si multi de pe acest forum care nu au fost crestini practicanti de la nastere si pana in prezent in continuu. Uite de exemplu textul unei alte poezii a sale, "Eu nu cred nici in Iehova".

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi tot una mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
­ Pentru om frânturi de limbă ­
În zădar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred ­ o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.

Nu mă-ncântaţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat şi antic ­
Toate-mi sunt de o potrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.

Stie cineva din ce an este?

[BogdanF2]

Vreau sa spun ca poate a mai avut si caderi, indepartari de la credinta, dar mai apoi probabil a revenit la calea cea dreapta. Am citit undeva ca inate de a muri s-a spovedit si impartasit.

Bogdan.

[silverstar]

În prealabil postat de BogdanF2

Vreau sa spun ca poate a mai avut si caderi, indepartari de la credinta, dar mai apoi probabil a revenit la calea cea dreapta. Am citit undeva ca inate de a muri s-a spovedit si impartasit.

Bogdan.

[COLOR=green]Plauzibilă părerea ta. Da, se poate să fie şi aşa. [/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=4]La steaua[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]La steaua care-a răsărit[/COLOR]
[COLOR=green]E-o cale-atât de lungă,[/COLOR]
[COLOR=green]Că mii de ani i-au trebuit[/COLOR]
[COLOR=green]Luminii să ne-ajungă.[/COLOR]

[COLOR=green]Poate de mult s-a stins în drum[/COLOR]
[COLOR=green]În depărtări albastre,[/COLOR]
[COLOR=green]Iar raza ei abia acum[/COLOR]
[COLOR=green]Luci vederii noastre,[/COLOR]

[COLOR=green]Icoana stelei ce-a murit[/COLOR]
[COLOR=green]Încet pe cer se suie:[/COLOR]
[COLOR=green]Era pe când nu s-a zărit,[/COLOR]
[COLOR=green]Azi o vedem, şi nu e.[/COLOR]

[COLOR=green]Tot astfel când al nostru dor[/COLOR]
[COLOR=green]Pieri în noapte-adâncă,[/COLOR]
[COLOR=green]Lumina stinsului amor[/COLOR]
[COLOR=green]Ne urmăreşte încă.[/COLOR]

[sia]

Sper sa nu fie raspunsul meu .. prea tarziu A scris ,,Eu nu cred nici ..in 1876 si a fost publicata dupa moartea poetului Nu cred ca era ateu,poate asa cum zici o fi avut si el rataciri . .

[ory]

Eu nu cred ca Eminescu este(a fost)ateu,ca avut si acesta momente de deznadejde,este normal,fiecare dintre noi le avem,poate,la un moment dat,doar ca acesta le asternea si pe hartie pentru poporul pentru care si traia,oferindu-le geniul din sine prin sacrificiul dedicarii literaturii.
Nu este usor a fi poet,mai ales cand "ai ceva a spune",vorba lui...
Sub o alta forma,strofele amintite pot fi interpretate ca o intriga si repulsie fata de oamenii fatarnici ce au inventat religia,in sensul ca au imprumutat-o,doar pentru a supune pe cei umuli,doar in scopuri meschine si asupritoare de suflete si trupuri.Pana la urma o poezie poate fi interpretabila,dar se stie ca Eminescu ura foarte mult fatarnicia si ierarhia mereu ipocrita si tot mai avara,care impartea lumea intr-un mod evident in saraci si bogati,in asupriti si asupritori.
Nu avea cum sa fie ateu atata timp cat a scris mai multe poezii in virtutea credintei,decat in decaderea acesteia,sau mai degraba in decaderea celor care se folosesc de ea ca,fara sa o adopte in inima lor.

[mihailt]

Iata niste versuri interesante din rugaciunea unui dac:
"El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii"

E un pic mai ciudata ultima strofa:
"Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!"

Aci pare ca Eminescu cere lui Dumnezeu sa ii intrerupa existenta sufletului sau.
Dar poate nu am inteles eu bine.

[mihailt]

Imi pare rau de diacritice:

El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scanteii,
El zeilor da suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mantuire:
Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i,
El este moartea mortii si invierea vietii!

Ultima strofa e mai ciudata:

"Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma"

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de pisi

Ce parere avetzi de cele 2 strofe din poezia lui mihai eminescu :Imparat si proletar?

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Versurile sunt scoase din context. In niciun caz nu erau cuvintele sau conceptiile lui.
Ma alatur ideii ca Eminescu era un crestin convins. Fara Dumnezeu nu ar fi creat operele sale nemuritoare, nu ar fi fost Luceafarul Poeziei Romanesti.

Doamne-ajuta!

[AlbacaZapada]

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne ...

Ş-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stâng
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.