Raspunsuri duhovnicesti +

[geaninuta]

asta inseamna ca va trebui sa imi gasesc pe altcineva desi simt ca nu se mai leaga nimic cu nimeni...e f greu.....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de geaninuta

asta inseamna ca va trebui sa imi gasesc pe altcineva desi simt ca nu se mai leaga nimic cu nimeni...e f greu.....

Eu zic sa-i mai lasi un timp de gandire, apoi sa-l contactezi si sa-i propui
casatoria.
Daca nu doreste nici atunci, apoi nu mai ai ce sa faci.
Dar de obicei, dupa ce tu vei avea alta relatie, la un timp indelungat, te va
contacta el pe tine sa-ti spuna "ca a gresit", "ca vrea sa-si refaca viata cu tine"
etc, etc.
De multe ori cei care sunt dupa tipologia "baiatul mamei" , sunt si "fane incurca lume".
Cand ti-ai refacut viata personala, nu este exclus sa te trezesti cu el la usa,
facandu-ti multe promisiuni(inclusiv casatorie).Asa se trezesc astia, cu
cerere in casatorie cand tu ti-ai refacut demult viata personala.Cerere care
culmea la vremea respectiva(cand a avut sansa) au refuzat-o.

[geaninuta]

poate ai dreptate numai cand simte ca te-a pierdut incepe sa isi revina...acum sta linistit pt ca am stat singura "lasa ca ea sta acolo "..nu il stimuleaza momentan nimic....dar daca ii zic de casatorie sigur va refuza mai ales daca nu ia singur initiativa...mai las tp asa dar ,,,o vad ca pe o situatie din aia "doar o minune" altfel......

[Mihnea Dragomir]

Parerea mea, geaninuta, este ca ati facut urmatoarele trei erori:
Prima, si cea mai serioasa, este legatura trupeasca inainte de casatorie. Sunt constient ca suna rau, poate chiar teribil, dar este vorba de pacatul grav al curviei.

Intre faptul ca acest pacat a devenit mai frecvent in zilele noastre decat in perioadele anterioare despre care avem date si constatarea demografica a prabusirii ratei nuptialitatii este urmatoarea legatura directa: de ce sa se mai casatoreasca barbatii, daca traiesc deja cu femeile ca si cand ar fi casatoriti ?

A doua este ca ati asteptat prea mult. Patru ani e enorm. "Dating time" e un timp al tatonarilor in vederea casatoriei. Sa nu ne ascundem dupa degete: motivul principal pentru care o fata devine prietena unui baiat este (sau ar trebui sa fie) cunoasterea in vederea casatoriei. Este intelept ca acest timp sa aiba o durata minima, sub care ar insemna graba la casatorie. Dar si o durata maxima: daca o cerere nu a venit in acest timp e semn ca probabilitatea de a veni scade mult, sau, daca va veni, ceva e in neregula cu baiatul respectiv. Ca repere absolut orientative, timpul minim al etapei de prietenie cu un baiat e cam de trei luni, iar timpul maxim cam de un an. Daca o cerere nu a venit dupa un an de la declaratia de dragoste, e vorba de timp pierdut. Nu va grabiti "ca fata la maritat", dar nici nu pierdeti vremea asa cum ati facut pana acum: viata e scurta, iar ceasul biologic al femeilor bate chiar mai repede, din motive legate de maternitate. Ca barbat, boti fi tata si la 50 de ani. Prin urmare, te poti casatori la 49. Dar, ca femeie, lucrurile stau un pic altfel.

A treia eroare este ca v-ati facut un fel de plan strategic, in care casatoria figureaza dupa terminarea studiilor. Sunt doua lucruri care nu au nici cea mai mica legatura. Momentul potrivit al casatoriei? Este foarte simplu: este cand iubiti un barbat care va iubeste si vedeti in el un bun tata pentru copiii dv. Ca asta se intampla la 16 ani, la 25 sau la 35 conteaza mai putin si nu are treaba cu niciun studiu. Studiile se pot face pe casatoritelea, fiindca o casatorie este un inceput si nu un sfarsit.

Avem aici un "caz de manual" in care se intalnesc cele mai frecvente erori care duc la necasatorie: legatura sexuala fara casatorie, prelungirea unei relatii care nu duce la nimic si amanarea casatoriei pentru impedimente improprii (studii, in alte cazuri impedimente materiale).

Ce trebuie facut ?
Mai intai, sa nu uitam ca atata ne asculta Dumnezeu cat Il ascultam noi pe El. Este, asadar, necesara hotararea de a termina cu practicile impure pentru totdeauna. Mai bine va taiati o ureche decat sa mai recadeti in pacatul curviei chiar si o singura data. Dupa ce luati aceasta hotarare, o spovada buna va va repune in stare de gratie si veti vedea ca rugaciunile vor avea alt spor.
Pe urma, explicati prietenului dv hotararea luata: nu il presati cu casatoria, ca din ce il veti presa, din aceea va fugi mai tare. Dar explicati-i ca data viitoare cand va veti mai culca cu un barbat va fi dupa casatoria dv. Il veti pune in fata unei alegeri. Daca se poate sa il pierdeti ? Se poate, dar veti afla acum ceea ce era bine sa fi aflat acum trei ani.

Nu mi-o luati in nume de rau si, va rog, nu imi purtati pica daca v-am vorbit mai pe sleau. Suntem la rubrica "raspunsuri duhovnicesti" si, din punct de vedere duhovnicesc, situatia e foarte clara si cere raspuns clar si nu bla-bla-uri.

Cu fratietate in Cristos,
M.D.

[geaninuta]

Aveti dreptate domnul Mihnea Dragomir si acum dupa toate astea sunt din ce in ce mai sigura ca l-am pierdut si aici s-a oprit totul....desi e foarte dureros pt mine....inima parca nu intelege parca nu vrea pe altcineva ...si nu stie ce o va alina pe viitor...e ca un puzzle ii lipseste o piesa si oricare alta nu se potriveste ....multumesc frumos

[cristiboss56]

Este bine sa ne pocaim de bunavoie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, daca patesti necazuri in viata, afla ca ai facut greseli.
Cand Domnul va pedepseste, este drept sa ganditi ca are si de ce. Asadar cercetati motivul pentru care sunteti batuti si indreptati apoi ceea ce trebuie indreptat. Dreptilor le sunt trimise necazuri pentru incercare, iar noua, mai degraba ca pedeapsa si chemare la pocainta. Daca aveti incredere ca Domnul este un doctor care nu foloseste medicamentele in zadar, cand veti evita greselile nu numai in fapte, ci si in ganduri si sentimente, atunci si necazurile vor inceta.
Iata cateva feluri de necazuri si suferinte din viata oamenilor si pricinile care le favorizeaza:
1) BETESUGURILE TRUPULUI.

Din trei pricini se imbolnaveste trupul:
a) De la otravuri (toxine), din lipsa postului;
b) Din nastere, pentru ca fie tatal, fie mama, cand s-a zamislit copilul, au fost sub influenta bauturilor alcoolice. In popor exista vorba: “copii facuti la betie”. Asadar, fugiti de barbati ca de foc, cand sunt ametiti de bautura;
c) Din desfranare, pentru ca nu si-au infranat poftele, intrecand masura cuvenita, talharidu-si asfel energia genetica. Este tocmai ca bogatul care saraceste. Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga;
2) VRAJBA IN CASA.

Aceasta isi are izvorul tot in pacate:
a) Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie. Atunci cand casatoria s-a inceput cu stangul, adica cu desfranarea, sotii au intrat in casnicie cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si pentru ca nu s-au spovedit, acel pacat le sparge casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul, care face acest lucru;
b) Daca sotii traiesc in casatorie nelegitima (concubinaj) sau fara cununie bisericeasca. Moda “casatoriei de proba” nu este altceva decat un atentat grav la adresa mantuirii, sanatatii morale, fizice si spirituale a persoanei, familiei si societatii, indepartandu-L pe Dumnezeu din viata omului;
c) Din desfranarea sotilor. Dar sotii cum desfraneaza, cand sunt legiuiti? In casnicie, binecuvantata este numai nasterea de copii, iar tot ce este in afara de rostul acesta, este desfranare si pacat (perversiuni, avorturi, contraceptie);
d) Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a insurat feciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului;
e) Nepotrivirea de varsta. Departarea cea mai mare ce poate fi ingaduita este de 7 ani. Ce trece peste aceasta, dovedeste patima desfranarii, care se razbuna. Vaduvii sa ia vaduve;
f) Din negrija fata de suflet a persoanelor din casa: negrija de spovedanie, de Sfanta Impartasanie si de randuielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindca daca nu le pazesc pe acestea, pazesc pe cele ale diavolului si nu pot sa aiba liniste;
g) Din petrecerea fara post. Sotii nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului si de sarbatori. Nu mai tin nici o randuiala. Si bate Dumnezeu neranduiala, ca sa se faca randuiala;
3) PAGUBA IN AGONISEALA (AVERE).

Pricinile pentru care Dumnezeu arunca napasta asupra avutului nostru sunt:
a) Stapanii casei injura si dracuie. Atunci sa nu se mire ca li se implineste cuvantul, caci da Dumnezeu dupa cuvantul lor;
b) Lucreaza duminica. Caci daca vei lucra, vei pierde nu numai ce ai lucrat duminica ci si ceea ce ai lucrat in cursul saptamanii;
c) Se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o inpotmolesti in gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, Cel din ceruri. Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata lui Dumnezeu, fata de cea data de lume. De aceea nu-ti lipi inima nici de proprii tai copii, caci de vei patimi durere in cele iubite peste masura, cine te va mangaia?
d) Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mana care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai inainte de a o amesteca cu ale tale, da-i cu putina apa sfintita, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamantului pe care-l calci si asupra avutului.
Cand a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamantul: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 17-19). Iata cum o greseala a noastra atarna asupra intregii averi;
e) Cineva se tine de vraji asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si a averii tale, pentru ca n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul prin post si rugaciune, fa sfestanie, pune-ti o Sfanta Cruce in curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca;
f) In curtea in care stai, sau pe pamantul pe care-l lucrezi, apasa juraminte, blesteme sau nedreptate. Sa luati seama, sa nu taiati o brazda din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte, dar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti intr-o vreme cand traiai in desfranare. De acesti bani, desi i-ai muncit, nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atarna si apasa pacatele din perioada cand i-ai obtinut si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe. Pentru ce? Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii in san si Dumnezeu lasa sa te muste;
g) Apasa blestemele parintilor sau ale altora asupra casei tale si asupra ta;
h) Omoruri sau sinucideri facute in curtea ta sau copii lepadati si ingropati ici, colo. Iar lepadarea copiilor este pacat strigator la cer;
i) Stapanii casei au pacate nemarturisite din tinerete sau de mult timp si nu le-au ispasit.
4) COPII INDARATNICI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRANATI
Acestia vin din urmatoarele pricini:
a) Parintii nu au pazit postul si nu s-au putut infrana de la poftele trupesti si asa au calcat zilele si timpurile neingaduite, care sunt: miercurea, vinerea, duminica, sarbatorile de peste an si cele 4 posturi mari. Toti copiii care rezulta sunt neascultatori si indaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu sa pazeasca zilele sfintite;
b) Mamele nu s-au pazit pana la curatenie deplina. Iar daca in vremea aceea tata a mai fost si beat, se naste un copil care va fi slabanog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amandoua;
c) In vremea sarcinii, femeia nu s-a pazit de barbat. De aceea multi copii se nasc morti sau mor de tineri sau daca traiesc aluneca in curvie, pentru ca s-a intiparit pe ei pecetea curveasca inca din pantecele mamei lor. Caci toate prin cate trece mama, in vremea celor 9 luni de sarcina, fie bune, fie rele, se intiparesc in copil. Iar cand acesta va creste mare, toate ii vor rasari in cale.
In toate necazurile noastre nu putem gasi altundeva mangaiere decat in credinta ca totul ni se intampla dupa voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu nu vrea pentru noi nimic mai mult decat mantuirea noastra si catre acest tel indreapta tot ceea ce ne chinuie.
Iar neplacerile si toate suferintele care va sunt date sa le simtiti, indurati-le cu blandete si Domnul cel milostiv vi le va include in canonul pe care fiecare trebuie sa-l duca pentru pacatele sale, dupa randuiala Bisericii.
Surse bibliografice:
Parintele Arsenie Boca, “Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi”;
Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi Intelepte”.

[cristiboss56]

Gheronda, cum trebuie să fac metaniile? - Este bine ca metaniile să le faci întregi. Adică după fiecare metanie să te ridici în picioare. În felul acesta Îi aduci lui Dumnezeu o plecăciune mai mare și este și mai odihnitor pentru trup. De asemenea, când pui mâinile pe pământ, să nu le pui cu palmele deschise, pentru că astfel se pot vătăma tendoanele, ci să le strângi pumni și să le sprijini cu partea exterioară. Iar ca să nu faci bătături la mâini, să faci metaniile pe un covoraș moale.


(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 74)

[cristiboss56]

Cel mai mare bun al omului, singurul lui bun adevărat este cunoaşterea lui Dumnezeu. Faţă de acesta, celelalte bunuri nu sunt vrednice a se numi „bunuri”. El este chezăşia sigură a veşnicei fericiri; până şi în pribegia noastră pământească, ea ne aduce cele mai înalte şi îmbelşugate mângâieri. În cele mai mari nenorociri şi necazuri, când toate celelalte mângâieri nu sunt de ajuns, sunt neputincioase, el îşi păstrează toată puterea. Cea mai fericită, cea mai înaltă slujire de pe pământ este să atragi în tine acest dar al lui Dumnezeu prin pocăinţă şi prin împlinirea poruncilor evanghelice, să-l împărtăşeşti semenilor. Fericit cel căruia i s-a încredinţat o asemenea slujire, oricât de nimicnic ar părea el! Cu grijile pământeşti această slujire nu se împacă. Ea cere ca slujitorul să fie simplu şi nevinovat ca pruncii, să-i fie tot atât de străină înclinarea spre dorinţele şi desfătările lumeşti pe cât le este de străină aceasta pruncilor. Trebuie să piardă însăşi ideea de rău, ca şi cum acesta nici nu ar exista, altfel ideea de bine nu poate fi deplină, curată, desăvârşită.


(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 192-193)

[Corinusha]

În prealabil postat de geaninuta

Aveti dreptate domnul Mihnea Dragomir si acum dupa toate astea sunt din ce in ce mai sigura ca l-am pierdut si aici s-a oprit totul....desi e foarte dureros pt mine....inima parca nu intelege parca nu vrea pe altcineva ...si nu stie ce o va alina pe viitor...e ca un puzzle ii lipseste o piesa si oricare alta nu se potriveste ....multumesc frumos

Sau poate fi pur si simplu o faza, un moment (perioada) de intrebari. Si eu cu sotul am iesit impreuna 7 ani inainte sa ne casatorim (cand ne-am cunoscut eu aveam 17 ani, el 20) si am avut si voi o perioada de rupere (in cazul nostru era monotonia si faptul ca, desi stateam in acelasi cartier, erau zile in care nu nevedeamn deloc - el avea 2 locuri de munca pe-atunci), perioada care, in cazul nostru, ne-a apropiat; culmea, ruperea s-a facut dupa vreo 4 spre 5 ani de relatie. Am incercat amandoi sa iesim cu altcineva, n-a mers in nici unul din cazuri, ne-am dat seama ca ne iubim unul pe altul si dupa ce ne-am impacat (a durat vreo 2 luni la noi despartirea), in anul acela, in Ajunul Craciunului a venit si cererea de casatorie, casatorie care s-a materializat anul trecut in august.

Domnul Mihnea, nu vorbiti dvs. prostii prin cele ce le ziceti, dar sincer, in ziua e azi, cine e nebun sa se casatoreasca la 16-18 ani, cand la varsta aia nici macar liceul nu l-ai terminat, esti acasa la parinti si habar nu ai sa faci nimic sa te intretii. Stai cu parintii sau socrii pana ajungi la divort, ca nu merge? Si noi am stat dupa nunta la ai mei timp de 3 luni si ne-am luat chirie pentru ca pur si simplu nu se putea asa. Ne-am certat in alea 3 luni cat nu ne-am certat in 7 ani; am acumulat frustrari in noi (dar mai ales eu) cat n-am acumulat toata viata. Ai mei sunt genul de oameni care comenteaza orice, nu le convine nimic, daca venea al meu obosit de la luru dpa 12 ore si se punea sa doarm incepea mam ca de ce nu iese din camera, ca de ce doarme atata, de ce aia si ai-lalta, ca nu-i convine cum isi aranjeaza pantalonii si chestii din stea care mi le turna mie, si orice nu-i convenea imi zicea mine; lui nu-i zicea nimic. Si eu ma certam mai apoi cu el ca eram frustrata si necajita. Si asa am ajuns noi la chirie; n-aveam intimitate deloc, nu puteam vb nimic fara sa asculte mama si altele asemenea; si cu vorba nu a inteles mama nimic; se lua de mine ca de ce ma intalnesc cu prietenele fara Sanyi, ca "cum iesi afara cand barbatul itilucreaza?!" si altele asemnea. Cu vorba nu a inteles nimic, asa ca ne-am mutat si am invatat sa ne descurcam...
De ne casatoream cand aveam io 17 ani, probabil deja eram divortati de vreo 4 ani din cauza ca ai mei se bagau. Si nici nu-mi mai faceam nici un studiu (deh, eram femeie maritata, la ce-mi mai trebuie scoala?)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

De ne casatoream cand aveam io 17 ani, probabil deja eram divortati de vreo 4 ani din cauza ca ai mei se bagau.

E o situatie frecventa, e regula. De aceea, Domnul spune: "va lasa barbatul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa" (Marcu 10:8).
De aceea, bine este sa isi gaseasca cei doi tineri casatoriti macar o garsoniera cu chirie. Iar daca niciunul nu lucreaza, ci sunt studenti si nici ajutor de la familiile lor nu au, atunci este mai bine sa stea fiecare o vreme in casa in care a stat si pana atunci decat sa locuiasca amandoi la unul dintre ei.

De exemplu, dv, asa cum ati stat 7 ani la familia dv, iar viitorul sot la a lui, puteati foarte bine sa mai stati asa cateva luni.

Si nici nu-mi mai faceam nici un studiu (deh, eram femeie maritata, la ce-mi mai trebuie scoala?)

Nu vad legatura. Eu, pe cand eram deja casatorit, am facut a doua facultate, un rezidentiat si un primariat. Imprejurarea ca am fost casatorit nu a fost deloc un impediment, ci, dimpotriva, am gasit mult sprijin la sotia mea si am avut, poate, mai multa libertate de miscare dacat as fi avut mai inainte.

Asa cum spuneam mai la deal, chestiunile de tip "daca ne casatorim, unde vom sta?" ori "daca ne casatorim, nu cumva vom lasa studiile de caruta ?" sunt false intrebari care nu vin de la Dumnezeu, ci de la acela care nu vrea ca oamenii sa se iubeasca, de la Despartitorul. Toti credinciosii pe care ii cunosc, fara nicio exceptie, care au inteles ca a te casatori inseamna a porni la un drum impreuna si nu un sfarsit de drum, au fost ajutati in cele mai felurite si neasteptate moduri, care par, de fiecare data, coincidente. Acela care hraneste pasarile cerului si crinii campului, cu atat mai mult ne va hrani pe noi, care suntem icoane ale Lui.