am nevoie de ajutor!

În prealabil postat de geaninuta

Asa este dar am de luptat nu e usor deloc ! am momente cand simt ca daca de atata tp nu s-a terminat durerea, ea ma va insoti mereu ..as vrea sa am mai multa credinta..nadejde...

Daca nu sunt indiscret, cred ca ar ajuta sa ne dai niste detalii despre motivul intregii dispute.

Daca e prea personal, ignora acest mesaj.

Si nu-ti face griji. Mai sunt si alti pesti in mare, poate chiar mai mari si gustosi

[geaninuta]

In decembrie 2013 a murit tatal lui si exact cu o zi inainte de implinirea a 40 de zile al raposatului am ramas socata auzind ca relatia dintre mine si el s-a terminat.,,mama lui nu prea ma placea pe mine si acesta a fost un moment oportun pt a-l da de partea ei pe el,,ma gandesc ca nici el poate nu a fost hotarat sau sentimentele nu au fost la fel de puternice ca ale mele...in tp acesta am auzit tot felul de vb la adresa mea precum ca-s prea slaba si ce sa faca Florin cu mine ca nu-s buna de munca..in iulie eu terminand o postliceala de farmacie...noi fiind de la tara poate si o mentalitate mai invechita o avea mama lui..un pic frustrata ..poate ar fi vrut una s-o coordoneze cum voia ea...eu fiind o fata ..cu principii...acum cateva zile m-am intalnit intamplator cu ,cealalta nora a ei de la baiatul mai mare..fostul meu era cel mai mic....si mi-a zis ca jumatate de an a stat si ea certata cu dansa ca baietii sunt mamosi ..ca la toata lumea le parea rau si au ramas surprinsi ca ne-am despartit si ca si preotul au venit la ei si le-au spus ca" sa se impace cu mn ca daca era in locul meu si al familiei mele statea la el la poarta si nu pleca de acolo pana nu ma lua.".dar ei tot ce vor ei fac...eu in tp acesta m-am rugat si am asteptat dar nimic toata lumea credea ca poate se intoarce am tras nadejde dar am ramas dezamagita... el umbla dupa copile de 15,16 ani..parintii mei au zis ca poate m-a ferit Dumnezeu decat sa ajung acolo si sa ma despart dupa un 1, 2 mai bn acum...dar nimeni nu stie exact ce va fi sau cum e mai bn...eu rational parca sunt constienta ca poate o sa am un viitor mai bun poate o sa plec de aici si o sa intalnesc pe altcineva....dar sufletul nu intelege se incapataneaza si parca tot pe el l-ar vrea..se spune ca ".trupul si mintea nu calatoresc niciodata impreuna..".simt ca ma depaseste situatia...si ar fi mai multe de povestit dar ma rezum aici..

În prealabil postat de geaninuta

simt ca ma depaseste situatia...si ar fi mai multe de povestit dar ma rezum aici..

Intr-adevar, probabil moartea tatalui are ceva de-a face cu toata povestea asta.

Din pacate (sau fericire), este nevoie de doua persoane intr-o relatie. Daca nu ti se intoarce iubirea pe care o dai, atunci nu o sa mearga.

Din cate imi dau seama, esti tanara. Poate el este persoana la care ai tinut cel mai mult pana acum. Dar faptul ca el a demonstrat ca nu tine la fel de mult la tine ar trebui sa te puna pe ganduri: te va putea iubi vreodata la fel de mult precum il iubesti tu pe el, chiar daca o sa vina inapoi?

Imi pare rau ca treci prin astfel de momente. Nimanui nu-i plac, dar, asta e, fac parte din viata noastra pamanteasca. Cel mai mult ai nevoie acum de familie si de prieteni- iti vorbesc din experienta.

Nu-ti face griji cu privire la gasirea unui alt partener. Daca il vei gasi pe cel potrivit, va putea fi inclusiv mai bine decat a fost pana acum. Si toti suntem siguri ca se va intampla! "Dumnezeu o sa le aseze pe toate".

S-a postat de doua ori...

[geaninuta]

da a fost primul meu iubit...am 22 de ani.. candva m-a iubit si el mult pe urma nu stiu cum s-a schimbat asa...poate nu merita si va trebui cumva sa il uit sau sa imi vad de viata mea desi e f greu si dureros..nu pot fi indiferenta sau sa am orgoliu si asta ma face sa sufar mai mult...dar Mare este Dumnezeu si sper ca tot raul sa fie spre binele meu... defapt al tuturor