Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

În prealabil postat de julianms

Încă nu sunt foarte obișnuit cu toate regulile forumului... Sigur trebuie să fi greșit destule (în postarea asta)...
În mod normal puneam și link spre sursă... Dar acum n-o să pun. Și am acoperit anumite lucruri...

(Eu am obișnuința de a posta rapid imagini la mine pe Forum - nu este un Forum de Religie - totuși am observat ulterior că trebuia să fac de la început la un max 884px... Acum am micșorat poza, a pierdut din calitate.. dar nu asta contează)

Sunt de fapt 2 poze. Ceea ce mă interesa este încadrat cu roșu, în dreapta-jos.
Este un fragment de răspuns la o întrebare pe care mi-o puneam și eu, având nevoie de anumite medicamente înainte de a pleca la biserică. Totuși este o problemă: eu ar trebui să iau și ceva de mâncare (altfel stomacul meu începe serios să mă doară).
Dar în răspuns (dat de un preot) nu se precizează procedeul care trebuie urmat, dacă de exemplu ar trebui să stau multe ore, luând medicamentele doar cu apă (sau dacă pâinea «se admite» la excepții...)
... Necunoașterea mea e mare. Scuze pentru ea... Eu doresc să învăț dacă se poate și de pe Forumuri și chiar de pe Facebook (care nu e de aruncat la gunoi în întregime, are și părticele bune...)

Cu siguranță duhovnicul tau îți va da răspunsul pe care-l doresti.
Nimeni nu-ti va cere imposibilul, asa că adreseaza-te duhivnicului tău cât mai grabnic pentru a avea liniste sufletească.
Doamne ajută!

[cristiboss56]

Avva Isaac spune că, atunci când omul se smerește din suflet, el este înfășurat de harul lui Dumnezeu.
Dorești liniștea gândului și a inimii și nu o poți găsi? Dar Însuși Domnul ne spune unde și cum trebuie să căutăm această pace, care este mereu o mare răsplată și un mare dar al Său pentru cei care-L urmează: Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29).
Dar nimeni nu poate ajunge la pace și liniște sufletească decât prin lupta cu ispitele și prin îndurarea cu răbdare a supărărilor. De altfel, Domnul a făcut același lucru înainte să moară pe cruce. A fost batjocorit, defăimat, umilit, chinuit. Cu multă grijă, El a construit pentru noi un model de viață. A creat o imagine a vieții Sale pe pământ pe care, prin luptă, trebuie să o urmăm cu toții.
Citește cuvintele ascetice ale Avvei Isaac. De aici vei învăța cât de necesare sunt ispitele și că ele sunt îngăduite ca să ne întărim în războiul împotriva răului și să dobândim experiență duhovnicească. În fragmentele pe care ți le-am recomandat, Avva Isaac se ocupă mai ales de ispitele duhului, dar ceea ce spune el acolo poate fi de folos și pentru ispitele trupului.
Așa cum războinicii câștigă medalii și distincții atunci când arată în mod repetat că sunt viteji și că au spirit de sacrificiu, la fel și noi, ca niște luptători duhovnicești, vom câștiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulți ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele și manifestările ei - mânia, slava deșartă, răutatea, invidia... Atunci când le supunem pe acestea, câștigăm cea mai bună recompensă pe care am putea-o primi: pacea sufletului.
(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, pp.106-107)

[cristiboss56]

Pocaiti-va este cuvântul ce începe propovăduirea Domnului şi, prin acest cuvânt, Domnul cere nu numai ispăşirea nedreptăţilor făcute faţă de semenii noştri, ci şi o schimbare din temelie a vieţii noastre, o înnoire a duhului nostru. „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15) este glasul dumnezeiesc ce răsună peste veacuri, chemând la mântuire sufletele noastre. Fără pocăinţă adevărată, cuvântul sfânt nu rodeşte în sufletele noastre.
De ce oare se trâmbiţează aşa mult această poruncă aspră a pocăinţei? Şi care este folosul pocăinţei? Ne îndeamnă cuvântul sfânt la pocăinţă fiindcă ea este doctoria ce vindecă rănile sufletului şi numai prin ea ne facem vrednici de darul lui Dumnezeu. A te pocăi înseamnă a-ţi cunoaşte păcatele tale, a le spăla în lacrimile părerii de rău şi a lua hotărâre pentru o viaţă nouă. E lupta de o viaţă întreagă, dusă împotriva morţii şi a păcatului şi pentru viaţa adevărată. Cu viaţa adevărată, duhovnicească, nu poţi zice niciodată că eşti gata, căci aceasta ar însemna mare cădere. De aceea nu putem sta pe loc, odihnindu-ne pe aşternutul slavei deşarte, ci totdeauna să tindem mai sus. Sfinţii s-au nevoit neîncetat întru păzirea poruncilor dumnezeieşti şi totuşi nu s-au socotit vrednici de darul lui Dumnezeu. Sfântul Sisoe ne dă o minunată pildă. Fiind întrebat pe patul morţii de ucenicii săi ce dorinţă are, a răspuns: „Cer de la Dumnezeu să-mi dea vreme de pocăinţă”. Căci „mai de folos este omului să-şi vadă păcatele sale şi să se pocăiască, decât să vadă îngeri”, a spus alt părinte.
Dumnezeu ne trimite darul Său întru cunoştinţa voii sfinte. Noi avem datoria să primim mâna ocrotitoare a Tatălui Ceresc şi să ne ţinem de ea, luptându-ne cu valul păcatului ce ameninţă viaţa noastră. Zice poetul: „Sunt candelă sub bolţile divine/ În haos spânzur, dar atârn de Tine”.
Părintele Arsenie Boca

[julianms]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu siguranță duhovnicul tau îți va da răspunsul pe care-l doresti.
Nimeni nu-ti va cere imposibilul, asa că adreseaza-te duhivnicului tău cât mai grabnic pentru a avea liniste sufletească.
Doamne ajută!

Mulțumesc mult pentru răspuns. Așa voi face.

Recunosc că mi-era cam jenă să-l întreb o "banalitate" ca asta, deși știam că el mă crede, fiindcă mă cunoaște de 30 de ani... și știe mare parte din problemele mele... În același timp, el fiind doar cu 5 luni mai mare decât mine, nu vroiam să par un «plângăcios» (...Dar chiar nu e NICI PIC de glumă în ce am scris eu, e ceva extrem de serios. Mă opresc în a mai da detalii medicale, chiar o să închei aici, în postarea asta, tot ce privește medicina. În vreo 23 de postări ale mele pe forum, jumătate au a face cu medicina. E deja prea mult... Gata!!)

... Un singur lucru m-a "descurajat" (prin 2004), a spus el ceva anume, în «societate» fiind noi.. și cu toate că era spus pe ton de glumă (dar eu n-am zâmbit, la așa ceva NU CRED că trebuie nici măcar zâmbit) mi-am zis că să încerc «să suport eu»... Dar nu am putut suporta (accepta), deci nu m-am dus la biserică așa cum îmi doream foarte mult. (În timp mulți au aflat și «au crezut»).

Chiar acum o să vorbesc (la telefon) cu soția lui (colegă cu mine la școală, prof. de română - eu fiind de "mate-info"), o femeie admirabilă, de aceeași vârstă cu noi, cu care pot vorbi mai mult (El este extraordinar de ocupat... așa că mai mult am vorbit cu ea în ultimii 16 ani decât cu el... dar ne știm de 26 de ani, de când ei erau «împreună» și el mi-a prezentat-o. Au 4 copii superbi împreună, cea mare mi-a fost elevă, cel mai bun elev al meu.. și chiar a avut căsătoria religioasă duminica trecută, având 21 de ani, soțul ei fiind viitor preot iar ea studentă la «RISE»)
Și o să-i pomenesc (odată și-odată trebuia să discut și asta cu ei) și eu zic că mă clarifică.

Eu știu ACUM că vina este (a fost) a mea, totuși... Și încerc deci să repar... :)

[cristiboss56]

Multă sănătate Iulian si nu in ultimul rând, Nădejde!
Cunosc mulți care sunt bolnavi si au dezlegare ca să poată mânca înainte de Sfânta Liturghie, iar când sunt împărtășiti o fac dimineața la prima oră când ajung la Biserică, tocmai pentru a putea lua tratamentul si a manca ceva pentru a nu se crea complicații de natură medicală.
Multă sănătate si :Doamne ajută!

[julianms]

În prealabil postat de cristiboss56

Multă sănătate Iulian si nu in ultimul rând, Nădejde!
Cunosc mulți care sunt bolnavi si au dezlegare ca să poată mânca înainte de Sfânta Liturghie, iar când sunt împărtășiti o fac dimineața la prima oră când ajung la Biserică, tocmai pentru a putea lua tratamentul si a manca ceva pentru a nu se crea complicații de natură medicală.
Multă sănătate si :Doamne ajută!

Mulțumesc mult ! E o informație foarte prețioasă.

N-am putut vorbi cu ei acum. Am sunat băiatul cel mare, care stă până mai târziu, și mi-a zis că ei dorm. Deci n-am sunat pe ei. Mâine o să le vorbesc direct despre dezlegare... dar mai ales despre ora la care să vin mai devreme (în cazul "cuvenit" pentru împărtășire), iar medicamentele și măcar 2 felii de pâine să le iau apoi. (Fiindcă așa sunt medicamentele alea, nu trebuie luate DELOC pe "stomacul gol"...)

Multe mulțumiri !!!... Doamne ajută !

[cristiboss56]

Unii oameni nu înțeleg acest cuvânt – „mântuire”. Preacuvioase Părinte, ce este mântuirea și de ce este ea atât de importantă?
Sfântul Apostol Pavel spune: „Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Omul a fost creat pentru slava cerească. Adam, în Rai, înainte de cădere, avea slava lui Dumnezeu, dar prin păcat, el a pierdut această slavă și noi, cu toții, am pierdut-o. Or Dumnezeu vrea ca să ne-o restituie într-un mod mult mai intens față de cum o avea Adam, înainte de cădere. Restaurarea noastră în Iisus Hristos ne ridică la un nivel mai înalt decât nivelul pe care îl avea Adam.
Așadar, a fi mântuit înseamnă a recâștiga viața pe care a pierdut-o Adam. A fi mântuit înseamnă a omorî moartea care a intrat în lume și în ființa omenească. Sfântul Evanghelist Ioan zice: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a trimis pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Apoi continuă : „Pentru că n-a trimis Dumnezeu în lume pe Fiul Său ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” . Dacă asociem cele două versete , înțelegem că a fi mântuit înseamnă a avea viață veșnică .
„A avea viață veșnică înseamnă a te împărtăși din viața lui Dumnezeu”
Cea mai fantastică promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o omului este viața veșnică, nu existența veșnică. Existența veșnică o au toți oamenii. Dar viața veșnică o au numai oamenii care, în timpul acestei vieți cred în Iisus Hristos din toată inima și cu dorință fiebinte, cu credincioșie, cu fidelitate și statornicie împlinesc poruncile Lui.
Așadar, a fi mântuit înseamnă a avea viață veșnică și a avea viață veșnică înseamnă a te împărtăși din viața lui Dumnezeu. Noi, oamenii, am fost creați spre nemurire. Și Dumnezeu vrea să ne împărtășească această nemurire, adică vrea să ne mântuiască.
Așadar, viața veșnică e un sinonim pentru fericirea veșnică.
Se poate spune și așa. „Eu am venit ca oile Mele să aibă viață și s-o aibă din belșug” a spus Domnul Iisus Hristos. Și ce altceva poate să însemne viață din belșug în sensul în care a spus Mântuitorul, decât să fii fericit?

[cristiboss56]

Savantii si biologi au căzut pe gânduri în anii '60 ai secolului trecut: „De ce natura a ales pentru om un mod de reproducere atât de incomod şi neproductiv? De ce există două sexe diferite?”. Ei n-au găsit răspunsul, însă acesta e unul singur:
„Dumnezeu a făcut bărbatul şi femeia pentru dragoste” - ca oamenii să se completeze şi să se iubească unul pe celălalt. Fără dragoste, omul nu poate fi fericit.
Dragostea nu se transmite genetic, de la înaintaşi, ca frumuseţea, culoarea ochilor, forţa fizică şi talentele. Ea nu poate fi moştenită ca averea unchiului bogat. Nu poate fi cumpărată cu bani - dimpotrivă, bogăţia este o mare piedică în calea ei, fiindcă adesea cel bogat nu e iubit cu sinceritate, ci îi sunt iubite bogăţia şi influenţa lui. Pentru bani, pentru bunuri materiale, nimeni nu va iubi pe nimeni. Dragostea se obţine doar prin efortul şi nevoinţa noastră personală. Ea poate fi, desigur, dată ca dar - însă, şi atunci, dacă nu vom aprecia acest dar, dacă nu-l vom păzi şi sprijini, el ne va fi luat nu după multă vreme.
Dragostea este singura valoare adevărată - toate celelalte vin pentru o vreme. „Iubirii îi sunt supuse toate vârstele”: într-adevăr, iubesc şi copiii, şi oamenii maturi, şi bătrânii, şi aceasta le dă tuturor fericirea adevărată. Şi credinţa, şi nădejdea sunt manifestări ale dragostei. ÎI credem pe Dumnezeu fiindcă ÎI iubim, îl credem pe omul iubit şi nădăjduim că şi el ne iubeşte la rândul său.
Fără dragoste, nici cel mai bogat om nu va fi fericit pe acest pământ. Chiar dacă, la un moment dat, se simte foarte confortabil, e mulţumit şi se gândeşte că o să trăiască şi fără dragoste, tot vine, mai devreme sau mai târziu, momentul când înţelege că e sărac şi nefericit, întrucât nu îl iubeşte nimeni. Banii, fabricile şi aşa mai departe nu le va lua cu el în veşnicie, pe când dragostea rămâne cu omul întotdeauna.
Scriitorul englez James Herriot, care a fost medic veterinar, descrie un fermier de condiţie materială modestă, care stătea în mica sa bucătărie, înconjurat de soţie şi de copii, într-o atmosferă plină de dragoste, şi spunea: „Ştiţi, acum sunt mai fericit decât orice rege!”. Iată fericirea adevărată: să iubeşti şi să fii iubit!
(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale , traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 69-70)

[julianms]

În prealabil postat de cristiboss56

Unii oameni nu înțeleg acest cuvânt – „mântuire”. Preacuvioase Părinte, ce este mântuirea și de ce este ea atât de importantă? [...]

Configurare tastatură pentru caractere românești --- În Linux sunt similare... (setări simple și acolo)

[cristiboss56]

Dacă nu cunoşti bine voia lui Dumnezeu, caută-ţi un duhovnic bun. Pentru că nu toţi au posibilitatea să cunoască şi Scriptura şi scrierile Sfinţilor Părinţi, nu? Dar să ai un duhovnic... Orice creştin are dreptul să-şi aleagă duhovnicul, nu e obligat să meargă la preotul care l-a botezat sau la cel de parohie, nici la instituţia unde aparţine, nici nicăieri. Poate să găsească pe cine vrea el, în care are încredere.
Părintele Adrian Făgeţeanu