|
#11
|
|||
|
|||
Atunci, luând Domnul Dumnezeu tărână din pământ, a făcut pe om si a suflat în fata lui suflare de viată si s-a făcut omul fiintă vie. (Facerea 2;7) Card ca potrivit acestui verset, sufletul omului e suflare din suflarea lui Dumnezeu, tocmai de aceea credem ca este si nemuritor |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
|
#13
|
||||
|
||||
Si florile au suflet si sentimente
Observatii personale Iedera Cand mergeam la Emi, draga si buna mea prietena de care in fiecare zi mi-e dor, cea mai mare placere a mea era sa stau in bucatarie. Minute intregi priveam corzile iederii bogat impodobite de frunze mari, cat palma, de un verde stralucitor, care acopereau toti peretii incaperii. "Vrei si tu?", m-a intrebat intr-o zi. "Da", i-am raspuns, "dar nu stiu ce sa fac, cum sa procedez...". A rupt o mladita cu cateva frunze si m-a invatat sa o pun in apa. Dupa ce i-au iesit "mustati", am plantat-o intr-un ghiveci. Cu toate ingrijirile, mai bine de un an, iedera mea n-a crescut nici macar cu un milimetru, dar nici nu s-a uscat. Si, intr-o dimineata, in timp ce-o udam, am inceput sa-i vorbesc calm, linistit, cu blandete, ca unei fiinte dragi. Faceam acelasi lucru de fiecare data cand ii serveam portia zilnica de "hrana". Si... miracolul s-a produs! In nici doua luni, iedera a trecut de un metru in lungime. Cand m-am hotarat sa parasesc orasul care ma adoptase dupa terminarea studiilor universitare, primul lucru luat din casa a fost ghiveciul cu iedera. I-am legat corzile sa nu se rupa si tot drumul am tinut ghiveciul in brate. Din pacate, noua mea locuinta s-a dovedit a nu fi ceea ce crezusem si sperasem. Au inceput nemultumirile, framantarile sufletesti, reprosurile pe care mi le faceam singura. Nimic nu ma mai interesa. Faceam totul mecanic, tristetea nu ma parasea o clipa, in jurul meu se naruise totul...Intr-o zi, am observat ca frunzele iederei se vestejisera. Apatica si indiferenta, am udat-o, spunandu-mi in gand c-o sa-si revina. Intre timp, am hotarat sa ma mut intr-o alta locuinta si, desi foarte greu, in cateva zile totul s-a rezolvat. Dar... stupoare! Iedera mea se uscase... Cand? De ce? Frunzele, odinioara atat de vesele, se zdrobeau intre degete, transformandu-se in praf. Indiferenta mea, dar mai ales egoismul de care ma lasasem dominata o ucisesera. Iubirea, cuvintele de alint, laudele cu care o obisnuisem ramasesera undeva, departe... Cand am desprins-o de pe perete, am observat cu mirare ca undeva, pe la mijlocul corzii uscate, mai erau vreo doua frunze verzi care supravietuisera. Le-am rupt si, fara o vorba, le-am intins cumnatei mele care ma ajuta la impachetat. Dupa cateva luni, in toamna, cand am mers sa-i fac o vizita, am ramas cateva clipe in curte, unde zeci de ghivece cu flori straluceau inca in razele soarelui. "O recunosti?", m-a intrebat. Am tresarit si mi-am intors privirile catre flori... "O recunosti?", m-a intrebat din nou, amuzandu-se de nedumerirea ce mi se citea in priviri. Mana ei a atins o iedera splendida, cu frunze mari, lucioase, orbitor de verzi si de catifelate. Am privit mai cu atentie. Iderea era chiar in ghiveciul pe care il abandonasem indiferenta. Am inceput sa-i vorbesc soptit, s-o mangai si cred si astazi, ca sub atingerea palmelor mele, am simtit-o vibrand... Am adus-o acasa. Ii place aici, pentru ca si mie imi place. In fiecare zi creste cate putin pentru ca, indiferent de starea mea sufleteasca, nu uit sa-i spun cate un cuvant care sa-i faca placere, s-o incante, s-o flateze... Verdele de smarald al frunzelor sale e primul lucru pe care-l vad cand deschid usa casei. |
#14
|
|||
|
|||
draga askelad,
Nu ma pricep la chestii din astea,dar asa frumos ai intrebat,ca parca nu-mi vine sa nu-ti spun si parerea unui detectiv. Eu cred ca sufletul omului este o lumina iubitoare in 3 straluciri,dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si care-l poate primi in el pe Dumnezeu(ca si trupul nostru de altfel,templu al Duhului Sfint Dumnezeu). Spun unii sfinti ca sufletul nu sta in trup precum apa intr-un pahar...ci casa sufletului este inima de carne a omului.De acolo,el radiaza in intreg trupul,dar si in afara lui,putind ajunge in intreg Universul vizibil,ba chiar si mai departe... "Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu stiu; fie în afarã de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rãpit unul ca acesta pânã la al treilea cer. " ( corinteni 2-12) Exact ca soarele de pe cer...el exista ca astru,este material(precum corpul nostru),are anumite dimensiuni...dar lumina lui(echivalent sufletului nostru) ajunge in intreg universul,intretinind si facind posibila viata. |
#15
|
||||
|
||||
Ce frumoasa este pagina asta! fara rautati, fara contraziceri si intepaturi! Va multumesc la toti,am si uitat ce ploua afara, ce frig e in casa si acum inainte de rugaciunile mele de noapte imi simpt "sufletul" incalzit de bucuria ca existati! Doame ajuta ! Am sa ma rog pentru sanatatea si fericirea voastra!
|
#16
|
|||
|
|||
Nu se poate spune ce este sufletul , deoarece sufletul defineste persoana respectiva .
Deci sufletul uman este o taina. |
#17
|
|||
|
|||
Sufletul nu este material ci este imaterial.
Omul face parte din lumea vazuta prin trup si din lumea nevazuta prin suflet. Dumnezeu a creat doua lumi ambele bune foarte, una imateriala si nevazuta - lumea ingerilor si una materiala cea vazuta. Si zice la Crez "Facatorul Cerului si al Pamantului,al tuturor celor vazute si nevazute". |
#18
|
||||
|
||||
Citat:
|
#19
|
||||
|
||||
Citat:
|
#20
|
||||
|
||||
Marina, ai postat de mai multe ori "21 de grame" si atat de mult au rasunat in mintea mea, incat m-am hotarat sa iau atitudine printr-o postare. Sa auzim numai de bine, atunci cand ne vei mai scrie cum se simte mama ta.
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ce este sufletul? | Prior of ORI | Generalitati | 61 | 10.06.2011 20:41:10 |
Va rog din tot sufletul... | quasar | Generalitati | 4 | 04.10.2007 19:20:28 |
Ce este sufletul | luc | Biserica Ortodoxa Romana | 20 | 07.02.2007 01:32:49 |
|