comunicarea in familie

[Marcel_Ionut]

Ce parere aveti despre ceea ce se spune despre pacatele parintilor care se transmit copiilor?

Daca spune Sfanta Scriptura, e adevarat. Si noi vedem asta acum cu copii care au fost in strada sau care sunt in orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din strada si au pacatele parintilor pe care le-au " mostenit ", le-au invatat si perfectionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? prin binecuvantare. Cum se opreste pacatul ? prin iertare. Copilul care vrea sa se elibereze de povara pacatelor parintilor trebuie sa-si ierte parintii si sa se roage pentru iertarea lor. In primul rand un parinte care a facut pacate, a facut pacat fata de mine. Eu trebuie sa spun: " Tata a facut pacate fata de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea sa-l iert. Te rog iarta-l ". Tata o batea pe mama; acesta este un pacat, m-a ranit pe mine, mi-a fost frica, mi-a ranit copilaria, mi-a ranit viata. Tata a baut, a facut pacat pentru mine, l-am urat, l-am judecat, m-a complexat, radeau copii de mine in sat, am suferit. " Doamne, iarta-l pe el " si impaca-te cu tatal tau in tine, urand pacatul din el si iertand suferinta pe care ti-a pricinuit-o. Un copil e rupt launtric atunci cand isi uraste parintii. Parintii sunt prezenti in noi, in trupul nostru, in celula noastra, ( cu ADN-ul cum spune stiinta ), in felul nostru de a vedea viata si oamenii. Pacatul omului isi pune pecetea pe trup, pe relatii, pe toata viata lui. Ei, parintii sunt in noi mai mult decat ne dam noi seama. E nevoie sa ne eliberam de robia mostenirii pacatoase. Si ne putem elibera numai prin iertare. Nu exista alta cale de vindecare decat iertarea. Sa nu ne amagim ca am iertat, pentru ca am uitat. Pana nu-mi voi vindeca celula de pacatul meu, care e ura impotriva celui care mi-a facut rau, cu puterea iubirii si iertarii lui Hristos Dumnezeu. Multi oameni scapa de boli grave impacandu-se cu parintii, iertand. Cunosc un tanar care avea un tata alcoolic si nu putea sa se impace cu el. Intr-o noapte, de Inviere, era pregatit pentru Impartasanie si tatal sau se imbatase in seara aceea, vorbise urat despre Biserica si despre Inviere si despre el ca se face popa si ca e prost, ca nu exista Dumnezeu. Si atunci el l-a zgaltait, l-a cam impins, aproape ca l-a lovit. Si a venit disperat la mine si a zis: „ Ce sa fac? Nu ma mai pot impartasi! ”. Si am zis: „ Copile, cum sa nu poti sa te impartasesti? Pai, ce zice Mantuitorul? Du-te si te impaca cu cel care are ceva impotriva ta si vino la altar. Du-te si cere iertare tatalui tau”. „ Imposibil! In primul rand ca el m-a suparat pe mine „. „ Tu fa porunca! Du-te si te impaca cu el, du-te si cere-i iertare ca l-ai zgaltait. Puteai sa rabzi. Si dupa aceea te duci si te spovedesti repede la parintele”. Asta era in Sambata Mare la ora sase. S-a dus acasa si la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis „ Doamna – eu eram inca in invatamant – va multumesc, mi-am gasit tata. Cand i-am zis „ tata iarta-ma „ m-a luat in brate, a inceput sa planga „ A descoperit ca-si iubeste tatal si ca tatal il iubea; dar pentru ca tatal stia ca fiul il dispretuieste pentru toata mizeria lui, devenea si mai rau si mai abuziv, simtea nevoia sa-l loveasca. Fiul nu putea sa-l iubeasca pentru ca il confunda cu rautatea pe care o vedea, nu putea sa vada dincolo. Dar a facut porunca Mantuitorului cu ce-a avut, cu vointa, formal, n-a simtit nevoia sa-i ceara iertare. A crezut insa in nebunia cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta este credinta noastra. Si Dumnezeu a facut o minune. Si face mereu, trebuie doar sa vrem.

Si mai jos ai o rugaciune

[Marcel_Ionut]

Rugaciune pentru vrajmasi



Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist

[adam000]

În prealabil postat de AlinB

Hai sa fim seriosi.
Nu e ca si cand ai sta ...
in acelasi bloc/cartier/oras si te viziteaza de 3 ori pe zi.
Sau are telefon cu 'shpemii de minute gratuite si te suna de 10 ori pe zi.

Paradoxal, dar aceste situatii ar fi poate mai usor pt ea de gestionat/suportat, intrucat ar detine controlul situatiilor (ar sta in puterea ei sa nu raspunda la usa, sau la telefon, punandu-l pe silentios, etc). Dimpotriva, in situatia ei nu ea detine contolul (ca nu o poate forta pe mama ei sa vorbeasca atunci cand aceea adopta politica tacerii), astfel incat senzatia aparenta de pierdere de putere / neputiinta este mai mare, de unde poate si frustrarea ei mai mare.

În prealabil postat de AlinB

Pui problema deoparte, iti vezi de viata ta.
N-ai o viata? Atunci asta e problema. Dar nu grava. Ti-o faci.

Pina nu rezolvi problema real (pina nu inveti sa o gestionezi astfel incat sa ai pace cu tine insuti), orice stradanie de a pune o problema deoparte, este doar o amanare. E ca si cand ai pune-o pe un raft, sau ai inchista-o organismul ca pe o punga de puroi, unde mizeria problemei ramane intacta (ca doar e nerezolvata), si risca sa izbucneasca sau sa reapara mirosul, de fiecare data cand o situatie similara da peste ea si o trezeste la viata (trezeste trecutul, poate re-editat intr-o formula usor diferita a unei situatii noi). Problemele se aduna pe rafturile psihicului, precum un bagaj din ce in ce mai greu pe care il cari dupa tine peste tot, pungile de puroi se inmultesc cu fiecare problema nerezolvata, pina cand va fi foarte greu (in incercarea de a-ti vedea de viata ta mai departe) de navigat printre pungile de puroi sau cu bagajele cu probleme in spate din ce in ce mai grele.
Solutia e sa le iei pe fiecare in parte si sa le rezolvi real (sa spargi pungile alea de puroi intr-o maniera controlata, ca sa nu iasa toata mizeria brusc si coplesitor; si sa scurgi mizeria aia de acolo pina nu mai ramane) - nimeni nu iti va face curat in locul tau - tot singur va trebui sa faci si asta.

În prealabil postat de AlinB

Sechele?
E altceva. Insa primul pas in directia buna este sa rupi legatura cu cei care ti-au provocat traumatismele

Asa este, acesta este primul pas - sa opresti agresiunea continua. Insa asta e doar primul pas.

[adam000]

În prealabil postat de Carine

chiar asa este... si eu reproduc acelasi model, chiar asa este... uite de-asta uneori e bine sa vorbesti cu oamenii ca observa lucruri pe care noi nu le putem observa la noi insine ca suntem prea subiectivi.

Iar urmatorul pas, pe linia imaginatiei, ar fi sa te intrebi - oare daca copilul tau ar imita acest model de reactie de la tine si, din cine stie ce motiv care i s-ar parea lui la un moment dat, i-ar veni si lui sa incerce/sa se straduie sa te schimbe pe tine (care probabil te-ai straduit pt el in cel mai bun mod in care te-a dus pe tine capul), oare tie cum ti-ar pica? Si mai ales, oare cum ai reactiona fata de copilul tau?
Ai adopta si tu politica tacerii (ca mama ta fata de tine) fata de o astfel de incercare a lui?
sau ai incerca si tu la randul tau sa il schimbi pe el (ca sa nu mai faca asta), ajungand la un fel de razboi (cum s-a intimplat intre mama ta si fratele tau)?
Oare cum ai scrie tu istoria de viata si de reactie a ta si a copilului tau, ca sa nu repeti (intr-o alta forma), situatiile cu ai tai?

[Carine]

Va multumesc pentru toata stradania dvs. de a ma ajuta. Sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le fac pentru vindecare. Imi doresc doar ca Domnul sa ma ajute acolo unde eu sunt neputincioasa si sa vindece ranile familiei noastre.

Pe aceeasi linie cu raspunsurile pe care mi le-ati dat am gasit pe site-ul http://www.sfintiiarhangheli.ro/ acest text care explica cele ce s-au intamplat in familia noastra :

„Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formează un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic diferă de la neam la neam. După cum un arbore este sănătos şi dă naştere altor ramuri sănătoase, dezvoltându-se foarte frumos, tot astfel se întâmplă şi într-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu şi naşte alte ramuri sănătoase şi credincioase, dezvoltând foarte frumos, în mod normal, acel arbore genealogic.

Observăm la unii arbori cum începe să le apară câte o ramură uscată, după aceea altele şi altele, încet, încet, iar la un moment dat, observăm că o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usucă definitiv, deoarece nu l-a îngrijit nimeni.

Asemenea analogie putem să o raportăm la diferite neamuri de oameni care sunt necredincioşi.

Păcatul se transmite de la tată la fiu; ori, acel păcat netratat macină şi roade în toţi membrii familiei. O bună parte din acei oameni nu-şi dau seama de acel lucru şi se trezesc după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că „li s-a cam pierdut neamul”, cum se spune în popor, adică păcatul moştenit în familie şi netratat cu Tainele Bisericii a făcut ravagii.

După cum medicina recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte transmiterea păcatelor de la părinţi la copii. Dumnezeu spune, încă din Vechiul Testament, că pedepseşte pe copii pentru păcătele părinţilor până la al patrulea neam (Ieşire, cap. 20, 5).

De aceea, cei ce sunt căsătoriţi şi au copii, trebuie neapărat să se spovedească, să se cureţe de acele păcate pentru a nu se transmite copiilor lor. Să aibă conştiinţa împăcată că fiii lor nu suferă pentru păcatele părinteşti. Observăm cum foarte mulţi copii se nasc bolnavi. În cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorită păcatelor părinţilor, care nu le-au spovedit şi n-au primit dezlegare de ele.

Un om păcătos care nu se spovedeşte, nu ţine rânduielile bisericeşti: post, rugăciune şi îl prinde sfârşiţul vieţii în acea stare păcătoasă, este o ramură uscată la arborele genealogic al neamului său. Fiecare membru al unei familii care nu se mărturiseşte este o ramură uscată din arborele genealogic al neamului său. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este în special Sfânta Spovedanie, deoarece aici sunt: curăţirea, tratamentul şi vindecarea.”

Arhim. Vichentie Punguţa