Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 10.03.2012, 02:05:29
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ucenic Vezi mesajul
sa Il vedem si sa Il iubim pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem si sa ne iubim unii pe altii.
Te rog sa primesti o intrebare: oare e voia Domnului in acest fel? (m-a frapat "mai apoi"...)

Eu presupun, frate drag al meu in Domnul Hristos, ca "smecheria" e tocmai alta: sa iubim pe Dumnezeu, pe aproapele, inclusiv pe vrajmasi, pe noi insine concomitent. Cu polul cel mai arzator, desigur, in Domnul. Insa mereu simultan. Nu pot sa iubesc acum pe Domnul, apoi (sa zic peste vreo ora) pe Ion, apoi pe dusmanul meu x, apoi, de imi mai ramane putin timp liber sa ma iubesc in sfarsit si pe amaratul de mine...:)
Capacitatea de a iubi creste in noi simultan in toate directiile.
La inceput ne iubim doar pe noi (centrare pe Eu). Apoi incepem decentrarea si dezvrajirea: sa iubim, prin lucrarea harului, si pe aproapele si pe Domnul si pe vrajmasi. Se extinde cercul iubirii.
Cu vremea, prin incercari, prin nevointa umilita si har, pe primul loc trece (ca valoare, ca importanta, ca grad) dragostea de Dumnezeu iar aceasta inseamna ca, cu cat sunt mai aproape de Domnul sunt mai aproape simultan de intreaga Lui zidire. Nu cred ca e posibil pe rand, alternativ ori succesiv, ci simultan. Problema imi pare de intensitate (prin curatie, prin dezvrajire, prin despatimire), iar nu de succesivitate.
Cum se muta intensitatea si ierarhia dragostei in noi? E o problema de grad, prin har si prin participarea personala (deschiderea inimii, despietrirea, inmuierea cerbiciei, umilinta - decentrarea smerita de pe sine, depasirea dureroasa pentru Eu a egofiliei) insa dragostea se exprima simultan in toate directiile, dupa cum Soarele isi trimite razele in absolut toate directiile, intrucat iubirea din noi e ca natura una singura (dar noi o despartim analitic, datorita mintii, in variate forme de iubire, ajungind sa punem conflict in insasi natura iubirii, dar asta e doar o facatura a mintii, o schisma grava, o fractura adinca), inima e una, Este Unul Dumnezeu, lucreaza in inima noastra Insusi Duhul Sfant, Unul in Multiplicitatea manifestarii Sale.
Cum iti pare acceptiunea mea?

Last edited by ioan cezar; 10.03.2012 at 02:21:44.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 10.03.2012, 02:28:54
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ati remarcat cum pun unii conflict intre iubirea de natura si dragostea de Dumnezeu? Intre dragostea naturala si dragostea duhovniceasca?
Ati sesizat cate topicuri pe aceasta falsa tema?
Eu cred ca inca nu sesizam ca dragostea e una, diferite sunt insa constructiile noastre mintale si atasamentele personale.
Exista insa o problema de grad, de ierarhie.
Dumnezeu ne cere sa Il iubim pe El in varful ierarhiei, deoarece El este polul suprem al piramidei dragostei si Insusi Izvorul ei.
Pacat este a iubi un element al ierarhiei, de pilda a iubi pe omul cutarescu (copilul, mama, tata, sotia etc.) mai mult decat pe Domnul.
Nu e decat in mintea noastra necuratita un conflict intre dragostea de Dumnezeu si dragostea pentru o furnica. In realitate, eu cred cu tarie ca intre aceste doua continuturi ale iubirii omenesti este o continuitate. Totul curge si decurge din dragostea de Dumnezeu. Din dragostea noastra pentru El si din dragostea Lui pentru noi, mai intai...
Dar noi suntem scindati in adinc, deci conflictuali in noi insine si intre noi. Mintea si inima nu ne sunt in contact intim... De aici atatea certuri exclusiviste, toate ale mintii rupte de inima; ori cu Domnul ori cu omul etc. Dar oare, cine e cu Domnul nu e si cu omul? Deoarece Domnul Este astfel.
Iubirea este numele Domnului.

Sinteza prin care toate formele dragostei devin una singura, Multiplul devine Unul, nu e posibil sa fie operata de mintea noastra. Iar cand o facem in vreun fel, asta e artificial si mereu deficitar, efemer, supus dezamagirii si tuturor nepotrivirilor.

A vedea pe Unul este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului.

Last edited by ioan cezar; 10.03.2012 at 03:31:53.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 10.03.2012, 09:17:23
Daniel_7 Daniel_7 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 11.05.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 439
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ucenic Vezi mesajul
Inainte...

Sunt casatorit si am doi copii. Am fost botezat de prunc in biserica ortodoxa. Ateu pana la varsta de 18 ani (1990) cand am vazut pentru prima oara filmul Iisus din Nazaret al lui Zeffirelli. Atunci Dumnezeu mi-a cucerit inima pentru prima oara. Insa asta nu a schimbat nimic in viata mea. Acelasi om vechi, prins in pacat. M-am casatorit in 1992 si in timp am devenit mai aproape de biserica. Eram nelipsit de la slujbe, incepusem sa cant si pe la strana si eram prins si in treburile obstei parohiale. Citeam in cartile bisericesti. Devenisem foarte zelos in credinta mea, vroiam sa fac foarte multe penru Dumnezeu. Chiar imi venise ideea nebuna ca sa imi parasesc familia si sa ma calugaresc. Am si facut astfel numai ca atunci cand am ajuns la un schit, staretul lacasului mi-a explicat si am inteles ca, atata vreme cat nu exista o buna invoiala intre mine si sotia mea, faceam un pacat inaintea Domnului. M-am intors rusinat de isprava mea insa in timp, usor, usor, inima mea de crestin s-a racit... Asa am ajuns si am parasit si viata din biserica..

In prezent...
Au trecut anii. Din 2006 lucrez intr-un sistem militar – la pompieri. Totul (convertirea mea) a inceput in anul 2009 cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente. Apoi am inceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult in Noul Testament iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.

Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.

Nu fac aici nici un fel de lobby, de prozelitism. Sub nici o forma. Sunt dintre putinii din confesiunile heterodoxe care considera ca in biserica ortodoxa este mantuire si am convingerea ca sunt asemenea celor putini la numar dintre ortodcsi care considera ca nu numai in biserica ortodoxa exista mantuirea. Crezul meu este ca da, mantuirea este numai in Biserica lui Hristos, Biserica de pe fata intregului pamant, indiferent de denominatiune, Biserica tuturor vremurilor de 2000 de ani incoace.

Eu stiu ceea ce cred. Eu stiu in Cine ma incred. Cred cu tarie in tot ceea ce fac inaintea lui Dumnezeu. Studiez foarte mult. Biblia? Nu o stiu pe de rost cum gresit am lasat sa se inteleaga. O am la dispozitie electronic in trei versiuni ortodoxe, in peste cinci in engleza, precum si originalele in ebraica, respectiv in greaca. Nu ma mandresc cu asta. Subliniez faptul ca nu sunt "purtat" de vant. Citesc din Sfintii Bisericii Rasaritene: Origen, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile Cel Mare, Sf.Antonie in plus m-am abonat si la newsletter-ele acestei comunitati ortodoxe. Insa in paralel citesc mari evanghelisti si misionari ai lumii, prin care s-au increstinat locuri de pe acest Pamant.

Acum... la sfarsitul marturiei mele... declar sustinut si fara tagada, inaintea lui Dumnezeu si a voastra a tuturor ca Il iubesc pe Dumnezeu si il iubesc pe om. Marturisesc pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si, dupa cum El a spus, Singurul in care este mantuire. Biserica Lui este trupul Lui, al carui Cap El este. Pentru a fi copilul lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou. Toti cei nascuti din nou -din Apa si din Duh- sunt copiii lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. El va reveni sa isi ia biserica, mireasa Lui care va fi gasita fara pata, fara zbarcitura, fara cusur. Si pe aceia pe care ii va mantui ii va si proslavi. Binecuvantat sa fie Mielul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru iertarea pacatelor noastre, care a murit si care a inviat, singurul prin care Dumnezeu ne socoteste drepti inaintea Sa.

Ma opresc aici. Am spus cine sunt in Hristos. Am marturisit ceea ce cred din toata inima mea. Daca are cineva a ma judeca, poate sa o faca, insa va rog, numai cu Biblia in mana.

Ma rog Domnului nostru Iisus Hristos sa aduca lumina, intelepciune si dragoste in inimile noastre, sa Il vedem si sa Il iubim pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem si sa ne iubim unii pe altii.

Si harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti. Amin.
Nu sunt suficient de pregatit sa dau un raspuns complet,doar unul partial.
Asa cum spunea si Catalin,cei care trec de la ortodoxie la alte culte,o fac datorita unei slabe pregatiri teologice,dar mai e ceva ,care nu poate fi definit cu precizie.

Vroiam sa scriu altceva ,dar mi'a venit intre timp o idee.Sa iti dau un exemplu de convertit:Klaus Kenneth.Acesta a fost de la nastere catolic,insa datorita unor abuzuri ale unui preot ,a parasit religia,si a cautat Adevarul in alta parte,de fapt in toata lumea.Dupa ani de peregrinari,s-a intalnit din nou cu Iisus ,in religia protestanta,cu ajutorul unor prieteni.
Insa cautand ADEVARUL,a ajuns la final la adevarata religie ,cea ortodoxa,intrand in contact cu parintele Sofronie,ucenicul Sfantului Siluan.Ti-as recomanda de aceea sa ii citesti cartea 2 milioane de km in cautarea Adevarului.

Acum revenind la ceea ce vroiam sa scriu.Pentru cine are rabdare si curiozitate in aceasta directie,Biblia este talmacita in mod exemplar de marii Parinti ai Bisericii Ortodoxe.Avem Filocalia si celellate scrieri minunate ortodoxe,cu ce le putem compara?
Avem intreg Munte Athos,unde sunt calugari ortodocsi,avem Sfintii a caror amintire o avem prin minunatele icoane.....O avem pe Maica Domnului,care este o adevarata mama pentru toti credinciosii.Iar apoi,ca o incununare a toate il avem pe Iisus Hristos.
Protestantii sunt mai saraci.Ei au renuntat la toate aceste bogatii,nu ii recunosc pe prietenii lui Hristos ,sfintii,pe Maica Lui,iar Biblia,in loc sa profite de scrierile marilor Parinti ,le talmacesc dupa propria minte,sau a unor prieteni.
Eu nu ma hranesc doar cu Biblia,si cu aceasta,dar si cu scrierile Sfintilor Parinti,ma hranesc cu pildele lor de vietuire si gandire,ma hranesc cu imaginile sfinte ale icoanelor,si cu atmosfera plina de har din Biserica.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 10.03.2012, 09:58:40
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit PARINTELE JOHN DOWNEY, un american la Bucuresti, la Biserica Rusa.

[M-am gandit sa postez povestea convertirii unui american la ortodoxie, caci pe mine m-a impresionat f.mult.]

Povestea unei convertiri la ortodoxie si la… Romania
“Românii sunt mai liberi ca americanii, aici poți discuta cu polițistul ca oamenii. Poți să ieși din mașină, să faci o glumă, nu trebuie să stai nemișcat cu mâinile pe volan și să arăți frică”, spune Father John, așa cum este cunoscut la Biserica Rusă din Capitală părintele John Downie, americanul devenit preot ortodox.
Într-un interviu pentru gândul, părintele vorbește despre România de astăzi, dar și despre țara pe care a văzut-o în urmă cu zece ani când a ajuns prima dată la Otopeni, despre superstițiile românilor “de la baba citire”, dar și despre taina botezului pe care a primit-o la Sfântul Munte de la un stareț ortodox. [COLOR=#ff0000] ” Îmi voi aminti botezul toată viața. De multe ori mă rog lui Dumnezeu să simt ce am simțit în momentul în care m-am botezat, măcar o zi sau două înainte să mor”.[/COLOR]

Ce știu americanii despre România
“Nu cred că cineva din familia mea a înțeles alegerea”, mărturisește părintele John Downie vorbind despre decizia pe care a luat-o, în urmă cu zece ani, de a veni în România. O țară despre care la început, înainte să se “apropie de ortodoxie”, știa prea puțin pentru că, spune el, toți americanii vorbesc despre Europa în general, dar mai puțin despre Europa de Est. “Dar știam că a fost o țară ortodoxă, știam că a trăit sub comunism, știam că a fost și o prigoană mare asupra Bisericii, știam și despre Ceaușescu. Și, bineînțeles, despre Transilvania și despre Dracula. Înainte să fac un pas spre ortodoxie, cam atât am știut. Când am început să mă apropii, am aflat mai multe lucruri concrete despre România”, povestește Father John.
Era la Athos, la mânăstirea Cutlumuș, unde a stat doi ani ca dokimos (încercat și acceptat), când a decis să viziteze România, ba chiar să studieze Teologia la București. “Când am fost la Sfântul Munte am întâlnit mulți români și mi-au plăcut românii pe care i-am întâlnit acolo”, povestește preotul John într-o română cu accent american.
“Erau destul de smeriți și blânzi, adică nu veneau cu foarte multă propagandă și am vrut foarte mult să văd o țară fostă comunistă, să văd ce se întâmplă, cum a trecut prin așa ceva. Am rămas impresionat de ceea ce suferise Biserica sub comunism și doream să mă apropii de sfinți adevărați. Auzisem despre Părintele Cleopa și Părintele Sofian, precum și despre Nicu Steinhardt, creștini adevărați”, spune părintele.
Prima impresie la Otopeni: “E o țară care a pierdut războiul”
Așa că a ajuns în România, despre care le-a spus părinților săi, aflați în Pennsylvania, la primul telefon doar atât: “Aici este o țară care a pierdut un război”. “Mi s-a părut că țara nu-și revenise. Nu-mi părea neapărat înapoiată”, își amintește Father John. “Nu știu cum să vă spun. Cred că întâi de toate am văzut blocurile comuniste”. Acum însă? “S-au schimbat foarte multe lucruri”, spune.
“Când am venit eu, nici nu erau mașini. Erau Dacii și Mercedes”, creionează părintele peisajul românesc de acum un deceniu. În peisajul ăsta a rămas John Lincoln Downie, care s-a înscris la Teologie, la București. Primul an a stat la cămin, cu doi colegi, care au ajuns și ei preoți. Ține și acum legătura cu cei doi, Iulian – cel scund și cel înalt, pentru că aveau același prenume – și se văd ori de câte ori aceștia ajung la București.
“Am compus un imn al cartofilor prăjiți”
“Am fost bine primit la facultate. În primul an am stat la cămin, iar colegii mei au fost la înălțime. Nu am mai cunoscut alți români cu care să mănânc atâția cartofi prăjiți. Chiar am scris un cântec despre cartofii prăjiți”, mai spune Father John.
Povestește cum în studenție își câștiga banii predând engleză și făcând traduceri. Traduceri face și azi când lucrează la o carte despre istoria Bucureștiului. La fel, predă și engleză la școala Sfinții Trei Ierarhi, înființată de părintele Vasile, parohul Bisercii Ruse, dar și la ASCOR. “Și m-am angajat la o firmă de soft care realizează programe pentru traduceri”, explică părintele.
Deși este preot, John Downie nu primește salariu de la stat, fiind – ceea ce se cheamă – preot onorific. De slujit, slujește la Biserica Rusă, unde venea în timpul studenției ca un credincios. Mi-a plăcut duhul care e în biserică și, după ce am terminat și masterul, am zis să depun dosarul“. Așa a ajuns Father John preot la Rusă.

De ce a spus un american DA României


Povestește că la un moment dat și-ar fi dorit să se întoarcă în America natală dar că soția lui, o româncă pe care a cunoscut-o într-un pelerinaj la Cana Galileei, nu a vrut. Așa că au rămas în România împreună cu cei doi fii ai lor, de 4, respectiv 1 an.“Mi-e dor de casă din 1999 (n.r. perioadă când a plecat la Sfântul Munte). S-au schimbat multe lucruri și în America. O văd din știrile pe care le citesc”, spune părintele. Vorbește însă cu ai lui, mai mult la telefon și pe email.
“Nu cred că cineva din familia mea a înțeles alegerea”, povestește Father John, mărturisind că mulți au fost cei care i-au spus să lase România și să vină înapoi în State. “Dar uite, noi suntem aici pe pământ pentru foarte puțin timp. Și, Slavă Domnului, părinții mei, prietenii mei din America nu erau orbiți de bani și de succes. Dar cultura, în general în America, este foarte materialistă. Nu neapărat că vor mai mult”, spune John Downie, “dar se gândesc numai la aceste lucruri materiale, nu în sensul că vor să fie cei mai bogați sau cei mai mari. Și cultura asta mi-a făcut scârbă de această mentalitate. Mai ales când ești un pic orientat spre ortodoxisme. Sărăcia nu este neapărat o virtute, dar nici să nu-ți fie frică de sărăcie“, crede părintele.

Ce avem noi și nu au americanii


România îi place părintelui Downie. O găsește liberă comparativ cu America de astăzi. “Pot să dau un exemplu concret, cu polițiștii. În America, dacă te oprește poliția cu mașina, trebuie să stai foarte cuminte, cu mâinile pe volan, să nu te miști brusc și așa mai departe. Este o întâlnire suficient de dificilă, stresantă. Aici, dacă ai făcut o infracțiune mică, ai trecut pe roșu, dar era strada liberă și n-a fost nimeni în pericol, totuși poți să discuți cu polițistul ca oamenii. Poți să ieși din mașină, să faci o glumă, nu trebuie să stai în mașină și să arăți că îți este frică.”
Ce nu-i place este birocrația, care e foarte greu de suportat. Trebuie să recunosc că este greu de suportat faptul că nu s-a schimbat mare lucru după trecerea la democrație”, spune preotul. “Și nu zic că[COLOR=#ff0000] în America e o mare schimbare, și acolo se face trecerea spre un sistem totalitar,[/COLOR] dar ar fi fost bine dacă, după ce Ceaușescu a fost dat jos, s-ar fi făcut o curățenie generală”.
“Bine, la ghișee e cu totul altceva”, punctează Downie. “Poate și pentru că nu înțeleg bine româna, dar la orice lucru oficial, mă duc și cer o listă, ce act îmi trebuie mie ca să fac cutare lucru. Mie, dacă nu-mi scrie, uit. E ceva ce n-am luat. Niciodată nu îmi iese din prima. În America, ai luat carnetul de șofer, ți-ai făcut poză, ai primit ștampila, ești gata. Aici nu, mai trebuie ceva.”
Cu toate astea, amintește plusurile României. Vorbește despre mânăstirile Moldovei – “foarte frumoase toate, dar este puțin greu să ajungi acolo“, Sighișoara – “nu este un loc foarte duhovnicesc, dar cetatea este foarte frumoasă”, și munții – “cei mai sălbatici din Europa”. Din București îi plac parcurile și Muzeul Satului, dar recunoaște că nu este un om de oraș. “E o ironie că am ajuns aici. Nu prea sunt în elementul meu.” Visează ca într-o zi să slujească într-un sat de munte.


Reply With Quote
  #15  
Vechi 10.03.2012, 09:59:45
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cum se vede ortodoxia la el acasă

Până în acea zi însă, Father John vede tradițiile românilor, care nu au nimic de-a face cu ortodoxia, dar și superstițiile care ne macină ca nație. Probleme mari sunt în momentul în care vine cineva care nu s-a spovedit 20 de ani sau niciodată. Și nu știi exact cât înțelege și cât nu înțelege, adică sunt lucrurile care mi se par de bază și pe care orice om care a crescut într-o cultură creștină ar trebui să le știe”, explică părintele John Downie.
“E vorba că trebuie să te rogi pentru dușmani, adică să nu scrii un pomelnic în care să treci “Cutare, Georgescu, să fie pedepsit de către Dumnezeu”. Asta este oarecum șocant, uimitor, să zicem așa. Ar mai fi, din nefericire, tot felul de superstiții, tradiții, cum a spus Părintele Cleopa, “de la baba citire”, adică niște tradiții care nu au nicio legătură cu ortodoxismul“.
El dă exemplu obiceiurile de înmormântare. “O dovadă e momentul în care preotul spune la mormânt “se dezleagă păcatele omului sau femeii” și oamenii stau foarte aproape să vadă dacă se dezleagă ața legată la piciorul decedatului. Mi se pare absurd, foarte absurd. Aproape la fiecare înmormântare, toți stau cu foarte multă grijă să vadă dacă se dezleagă ața, în exact momentul potrivit. Arată o perspectivă foarte naivă asupra Tainei și-asupra oamenilor“, afirmă John Downie.
Loganul, sarmalele și ispita McDonald’s
Father John, americanul născut în urmă cu 40 de ani într-o familie prezbiteriană și care s-a convertit la ortodoxism, conduce un Logan și mănâncă sarmale și mici. Se ferește de McDonald’s, deși recunoaște că este o ispită, și în fața copiilor vorbește în engleză, dar și în românește. “Încerc să-l pun pe cel mare să vorbească în engleză, dar nu vrea, e mai greu”, povestește pentru gândul preotul.
Altfel, ține toate posturile și nu i se pare deloc greu. “Posteam chiar înainte să vin aici. A fost puțin mai greu în America. Acolo nu știa nimeni ce înseamnă post. Trebuia să întreb – are ouă, are lapte, are unt? Aici este un pic mai ușor – sunt produse de post“.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 10.03.2012, 10:04:07
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

(Interviu de Gh. Ciocioi, pentru revista “Lumea credintei”, acum circa 8 ani, cand inca pr. John nu era preot)
Domnule John Lincoln Downie, ce ne puteți spune despre copilăria și religia în care ați crescut?
— Am copilărit într-un mic orășel din Pennsylvania, fiind născut în sânul unei familii reformate prezbiteriene. Am urmat o școală privată protestantă. Copilăria mea a fost aproape idilică. Sunt cel mai tânăr dintre cei 5 frați ai mei. Ne-am înțeles foarte bine între noi, fiind în același timp foarte diferiți. Intreaga mea familie este o familie protestantă liniștită. Eu, în perioada colegiului, am devenit oarecum rebel. Revolta mea nu era întru totul rea. M-am revoltat împotriva a ceea ce se chema “succes” în societate și împotriva materialismului care a cuprins acum America întreagă.
Cum ați cunoscut Ortodoxia?
— Uneori simt că aș putea vorbi o săptămână întreagă despre cum am cunoscut Biserica Ortodoxă, însă încerc să fiu concis. Tatăl meu, bine inforrnat și, în general, o persoană cu vederi largi, a văzut că mă zbăteam pe multe căi. El a observat totuși că citeam și devenisem interesat de scrierile Părinților Bisericii (Sf Atanasie cel Mare, Sf Ignatie al Antiohiei) și de Istoria Bisericească a lui Eusebiu de Cezareea, cărți pe care tocmai le adusese “pe lăngă casă“. El mi-a dat o carte scrisă de către un protestant despre Biserica Ortodoxă, iar aceasta mi s-a părut foarte interesantă și destul de precisă. Cartea se numea Eastern Orthodoxy — a Western Ferspective. Desigur că ea conținea câteva greșeli în ceea ce privește ortodoxia, însă, cu toate acestea, mi-a stârnit îndeajuns interesul pentru a vizita cea mai apropiată mănăstire ortodoxă, care nu era alta decât ctitoria comună a părintelui Roman Braga și a Principesei Ileana a României (Maica Alexandra). Eram pentru prima oară într-o biserică ortodoxă și am simțit dintr-o dată plinătatea păcii și a gravității care domneau aici. Din acel moment am căpătat un mare respect pentru Biserica Ortodoxă și am constatat, deși încă neclară în mintea mea, o mare diferență între aceasta și Biserica Catolică. Încetul cu încetul, în decursul a 2-3 ani, m-am îndrăgostit pur și simplu de slujbele bisericești ortodoxe și am simțit o dorință puternică să experimentez cât de puțin viața monahală, pe de o parte pentru că nu eram prea copt în acel moment și, pe de altă parte, din cauză că toți apropiații mei erau protestanți ori catolici, în timp ce eu mă simțeam în firea mea ortodox. Fiind foarte mișcat de viața monahală, am mers în Athos, sperând să-mi adâncesc viața duhovnicească și, în acest demers, am fost încurajat de către monahii athoniți să primesc botezul. Fusesem botezat în tinerețea mea ca protestant, dar când am devenit ortodox în America, mi s-a spus, cu îngăduință, să primesc doar Mirungerea. A fost o cumpănă pentru mine, dar în cele din urmă am hotărât că mă voi boteza. Am locuit la mănăstirea Cutlumuș, unde am stat ca dokimos (încercat și acceptat), iar părinții m-au botezat în mare în locul numit Kaliagra, care înseamnă “loc bun de pescuit“. Ce pot să spun? Părinții sunt cu adevărat oameni sfinți. Am fost foarte întristat să-i părăsesc, dar în același timp nu m-am simțit în stare să devin un monah athonit. Acum nădăjduiesc și mă rog ca, atunci când va veni timpul să părăsesc această lume, Tatăl, Fiul și Duhul Sfănt să aibă milă de mine și să-mi mai îngăduie să gust din acel har și din acea pace. Vă mărturisesc că, o săptămână după ce am primit botezul la Athos, am fost în cer. Vă rog să vă rugați pentru mine, deoarece acum sunt departe cu trăirea de acel har.
Ce ne puteți spune despre convertirea dumneavoastră?
— Eu cred într-o convertire continuă. Aceasta durează toată viața. Este un proces de trecere de la moarte la viață. Din nou simt că aș putea să merg la nesfârșit. Atâtea și atâtea lucruri au conlucrat cu harul lui Dumnezeu să mă aducă la hotărârea de a deveni ortodox! Dar am devenit eu cu adevărat ortodox? Când îmi privesc viața mea, nu cred că aș putea să mă numesc pe mine creștin. Cred toate, dar numai cu mintea mea. Inima mea este foarte departe de Dumnezeu. Este ortodox cineva a cărui inimă este rece și lipsită de lumina harului? Mă rog să mă convertesc deplin înainte de moarte. Ca să fiu puțin mai concret, când am început să înțeleg rugăciunea și să mă rog mai mult, am realizat că tradiția ortodoxă a păstrat și a trăit cea mai adâncă experiență cu putință a rugăciunii. Ea singură în afara tuturor celorlalte Biserici, proclamă că Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu. Doar ea mărturisește că teolog este acela care se roagă cu adevărat. Numai ea ne învață că trebuie să ne eliberăm pe noi înșine de propriile preconcepții despre Dumnezeu pentru a ne apropia de El. Numai Biserica Ortodoxă ne învață că mintea are nevoie să fie unită cu inima. Toate aceste lucruri sunt clar bazate pe Sf. Scriptură și, din punct de vedere istoric, numai Biserica Ortodoxă le păstrează fără greșeală.
Întâlnirea dumneavostră cu mănăstirea Maicii Alexandra credeți că v-a dat un imbold spre a cunoaște mai mult ortodoxia românească? Cum ați ajuns în România?
— Aceasta este O altă întrebare grea și mi-ar trebui mult timp ca să răspund. Însă voi fi scurt și la obiect.
Am întâlnit câțiva români pe când eram în Grecia, și am simțit dorința să vizitez România, ori chiar să merg să studiez teologia aici. Am rămas impresionat de ceea ce suferise Biserica sub comunism și doream să mă apropii de sfinți adevărați. Auzisem despre Părintele Cleopa și Părintele Sofian, precum și despre N. Steinhardt — creștini adevărați.
Cum vedeți acum lucrurile în România?
— Am fost bine primit la Facultatea de Teologie. În primul an am stat la cămin, iar colegii mei au fost la înălțime. Nu am mai cunoscut alți români cu care să mănânc atâția cartofi prăjiți… oamenii au fost foarte ajutători și m-au încurajat. Pentru mine a fost o emoție de nedescris să am profesori ai căror părinți spirituali au fost în pușcării pentru dragostea lor față de Hristos. Am fost uluit pur și simplu. L-am văzut pe Părintele Sofian, am stat puțin de vorbă și cu Părintele Iustin Pârvu. Am profesori care i-au avut duhovnici pe Părintele Stăniloae și pe Părintele Sofian. Uneori sunt supărat, nu pot să pricep cum mulți nu înțeleg ce mare cinste este să ai astfel de oameni în mijlocul tău! Părinții Galeriu, Stăniloae, Sofian, Cleopa, Ilie Lăcătușu, Arsenie Boca nu au murit — ei sunt cu Dumnezeu! Nu mă bucur că ei sunt români, ci mă bucur că ei sunt Sfinți.
Se poate face o comparație între societatea americană creștină și lumea ortodoxă românească?
— Nu vreau să accentuez diferențele, oamenii sunt oameni peste tot în lume, dar cred că nu-i așa de greu să spunem că, spiritual vorbind, România este bogată, în timp ce America este săracă. Materialismul este foarte avansat acolo. În școlile publice nu se poate vorbi despre Iisus Hristos. Dacă cineva ar dori să-L întâlnească pe Iisus Hristos, în America, are mii de posibilități să se rătăcească și să ajungă aiurea. Succesul financiar este extrem de tentant, însă lumea afacerilor din America este foarte necredincioasă. Asta ca o ironie. Este o foarte mare putere, o rea gândire care a pătruns America, și ea poate să fie mai rea decât comunismul. În ateismul comunist se spunea: “Dumnezeu nu există, n-ar trebui să credeți în El“. În America se spune: “Nu este o problemă dacă Dumnezeu există ori dacă El nu există, toate religiile sunt la fel, ceea ce este important este dragostea – dacă gândiți că religia dumneavoastră este cea adevărată, probabil că sunteți un fanatic. În comunism, creștinii au fost crunt persecutați, ceea ce demonstrează că liderii țărilor comuniste au realizat puterea religiei. În America, religiei nu i s-a permis să facă diferențe. Guvernul spune că este “neutru“. Românii se întorc acum către Dumnezeu pentru că nu au altceva, dar iată că ei au lucrul cel mai important! Un adevărat test pentru Romănia va fi atunci când, după intrarea în UE, își va mai putea păstra credința ortodoxă?
Attached Images
File Type: jpg parintele-john-bogdan-stamatin-53_1.jpg (26,0 KB, 8 views)
Reply With Quote
  #17  
Vechi 10.03.2012, 10:05:37
nutucutu nutucutu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.08.2010
Religia: Catolic
Mesaje: 1.138
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ucenic Vezi mesajul
IDaca are cineva a ma judeca, poate sa o faca, insa va rog, numai cu Biblia in mana...
In primul rind nu va judeca nimeni, doar ne dam cu parerea. In al doi-lea rind, daca totusi am vrea sa o facem, de ce ne impuneti conditiile in care putem face aceasta judecata? "Numai cu biblia in mina...". Sfintul apostol Pavel ne spune ca litera ucide iar duhul da viata.

Eu cred ca ati gresit renuntind la ortodoxie dintr-un motiv simplu: dumneavoastra considerati ca ortodocsii care duc o viata conforma cu invataturile Domnului, urmind traditia si invataturile bisericii ortodoxe, se mintuiesc. Si atunci, de ce ar schimba cineva drumul batatorit si sigur spre viata vesnica cu mersul pe o cararuie necunoscuta? Asta ati facut dumneavoastra, iar pentru mine asta e lipsa de intelpciune.

PS Logica de mai sus a fost spusa de Ioan Bosco in predicile si scrierile sale impotriva protestantilor.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 10.03.2012, 13:23:47
ucenic ucenic is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.05.2010
Locație: Ploiesti
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 634
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru ucenic
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Te rog sa primesti o intrebare: oare e voia Domnului in acest fel? (m-a frapat "mai apoi"...)
Fratele Ioan Cezar se refera la expresia mea: "sa Il vedem si sa Il iubim pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem si sa ne iubim unii pe altii" pe care vreau sa o explicitez in cele ce urmeaza.

Exprimarea "mai apoi" este aici cu sensul de "mai intai de toate", "mai presus de" asa cum deriva din porunca domnului Iisus, din Sf.Evanghelie. Chiar acum cand scriu aceste randuri constat ca termenul folosit de mine este cel mai nepotrivit din toate. Obiectiunea fratelui meu este corecta si avenita, iar postarea lui ulterioara defineste mai bine acest lucru.

"Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?
Iisus i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." (Matei22:36-39)
Reply With Quote
  #19  
Vechi 10.03.2012, 14:00:18
ucenic ucenic is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.05.2010
Locație: Ploiesti
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 634
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru ucenic
Implicit

Citat:
În prealabil postat de nutucutu Vezi mesajul
de ce ne impuneti conditiile in care putem face aceasta judecata? "Numai cu biblia in mina...". Sfintul apostol Pavel ne spune ca litera ucide iar duhul da viata.
Aveti dreptate. Argumentul meu "cu Biblia in mana" este incomplet. Mai trebuie adaugat ceva "Duhul Sfant". O formulare completa ar suna asa. Daca vrea sa ma judece cineva sa o faca, dar "cu Biblia in mana si in Duhul". Cum vine una ca asta? Sa privim mai departe in Biblie.

"Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan.14:26)

Ce invatam de aici? Ca noua, Domnul Iisus nu ne-a adus numai mantuirea in dar ci ne-a dat si invataturi pentru ca, urmandu-le, sa umblam in curatirea data de acest Cuvant al Sau.
"Acum voi sunteti curati, din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus." (Ioan.15:3)

Noi stim ca de pacatele cele vechi ne-a curatit Domnul Iisus Hristos prin insusi Sangele Sau, cand am venit cu pocainta si le-am marturisit cu frangere de inima si adanca parere de rau. Dar pentru ca suntem oameni si cadem adesea, avem nevoie de curatirea murdariei adusa de praful lumii acesteia. Aici vine Cuvantul in care, daca ramanem, avem certitudinea curatirii. Adica daca respectam tot ceea ce El nea poruncit, avem siguranta, pacea si linistea data de curatirea facuta de Cuvantul Sau.

Acest "Mangaietor", Duhul Sfant, pe langa rolul de a ne mangaia in umblarea noastra prin lume, mai are si alt rol, acela de a ne invata, de a ne calauzi prin aducerea aminte a Cuvintului scris. "Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!" (Ps.119:11) Si anume, daca am Cuvantul Sau, porunca Sa revelata in Sf.Scriptura in inima Mea, Duhul Sfant, imi raporteaza constiinta la acest etalon: Sf.Scriptura. Atunci am confirmarea ca sunt in voia Lui sau nu.

Mentiunea "litera ucide, dar Duhul da viata" este foarte potrivita aici. Fara Duhul Sfant si avand doar texte biblice devenim usor legalisti, dogmatici, seci, partinitori. Insa fiind duhovnicesti, adica "in Duhul" ni se intareste confirmarea ca suntem in voia Lui.
"Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." (Rom.8:9)

Concluzie. Nu numai la aceasta marturie a mea, dar in orice clipa din viata mea accept judecata fratilor daca este facuta in "spiritul si litera legii", altfel spus in "Duhul si litera Legii, a Cuvantului din Sf.Scriptura".

De cand L-am cunoscut pe Hristos, si mi-am daruit toata fiinta mea Lui, cu trup, suflet si duh, si toata viata mea am pus-o la picioarele Rascumparatorului meu, ma conduc dupa acest etalon: Sf.Scriptura in Duhul Sfant. Impreuna sunt un singur etalon.
De aceea zic pot fi judecat oricand dupa ceea ce am ca etalon.

Last edited by ucenic; 10.03.2012 at 14:07:18.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 10.03.2012, 15:22:04
nutucutu nutucutu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.08.2010
Religia: Catolic
Mesaje: 1.138
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ucenic Vezi mesajul
Concluzie. 1.Nu numai la aceasta marturie a mea, dar in orice clipa din viata mea accept judecata fratilor daca este facuta in "spiritul si litera legii", altfel spus in "Duhul si litera Legii, a Cuvantului din Sf.Scriptura".
Concluzie: asta nu-mi place mie la protestanti: la orice lucru ei au un "numai daca...". Asta nu denota o libertate a spiritului. Arata ca traiti intre niste sabloane, in timp ce condamnati dogmele.

PS Domnul nostru a acceptat judecata chiar daca nu a fost facuta in litera si spiritul legii. Si la fel ne invata si sfintii nostri sa facem.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
convertiri la ortodoxie Timis1 Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 22 03.09.2017 17:43:21
ortodoxie ocultista padrevicentiu Generalitati 5 02.07.2010 21:03:08
Patriotism & Ortodoxie eodor nastasa Generalitati 31 07.04.2010 13:20:20
Calea spre ortodoxie are un inceput naiewn Biserica Ortodoxa Romana 7 16.05.2009 06:11:44