Cunoasteti preoti de mir deosebiti?

[caminaris]

"Cu emoţie şi bucurie am păşit pragul micuţei biserici Sfântul Nicolae. Era încă devreme, cam o jumătate de oră peste ceasul al şaselea, dar în biserică se afla multă lume. Am aflat mai târziu că de Paşti uşile bisericii nu se închid nici ziua, nici noaptea. Poporul rămâne în biserică toată noaptea, timp în care în biserică se citeşte Psaltirea. La miezul nopţii, părintele săvârşeşte miezonoptica şi apoi citeşte în genunchi acatistul. Vinerea citeşte Acatistul Patimilor Mântuitorului, sâmbăta Acatistul Maicii Domnului, iar Duminica Acatistul Preasfintei Treimi. Slujba ţine două ceasuri. Apoi părintele împarte mulţimii aflate în biserică bucăţele de pâine. Săracii se hrănesc numai cu această pâine binecuvântată, iar resturile le păstrează ca pe un lucru sfânt, scumpă binecuvântare de la părintele. Când am păşit pragul bisericii m-a acoperit ceva sfânt, ceva ceresc. M-am simţit ca şi cum aş fi fost în mijlocul creştinilor din vechime care se strângeau noaptea la rugăciune în catacombe şi în bisericile de sub pământ. Când părintele Iona a ieşit din altar, a început să se închine la icoane cu plecăciune adâncă. Pe piept purta o cruce mare, lată. După ce s-a închinat la sfintele icoane, în timp ce la strană se citeau rugăciunile dimineţii, părintele a început să săvârşească proscomidia. A fost o binecuvântare pentru mine să îl privesc. Nu puteam să îmi iau ochii de la faţa lui blândă, pe care se vedeau semnele oboselii. O pace şi o linişte cerească, o putere neobişnuită şi o forţă sufletească se puteau vedea în fiecare trăsătură a feţei lui.
După ce strana a sfârşit rugăciunile dimineţii, părintele Iona a ieşit la amvon şi a început să citească Acatistul Preasfintei Treimi, pe care îl citeşte în fiecare Duminică. În aceste rugăciuni mişcătoare simţeai înduioşare, nădejde, credinţă şi o adâncă binecuvântare. Părintele Iona citea rugăciunile ca şi cum s-ar fi sfătuit, ca şi cum ar fi vorbit cu Sfânta Treime şi cu Maica Domnului, ca şi cum le-ar fi avut în faţa ochilor, într-un loc de neajuns pentru noi din pricina înălţimii sale, deasupra pământului, în lumea de dincolo de nori. Cu o voce liniştită şi aproape în şoaptă părintele rostea adânca rugăciune dreptmăritoare. Se aduna cu mintea asupra celor citite. La strană, cântăreţii au cântat irmoasele canonului cu însufleţire. Nu voi uita niciodată starea de rugăciune care m-a cuprins. Cântăreţii au ieşit din strană, au venit în mijlocul bisericii şi au început să cânte: Cuvine-se cu adevărat să Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Cuvântul...
În această slujbă minunată şi solemnă simţeai frică de Dumnezeu şi biruinţă asupra păcatului. Împreună cu strana a cântat şi părintele Iona, şi mulţi dintre cei care se aflau în biserică. Parcă toţi s-au contopit şi cu o singură gură Îl lăudau pe Dumnezeu. Eu vroiam să aud minunata slavoslovie la nesfârşit. Când cântarea s-a terminat, cântăreţii şi părintele au îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului şi au cântat: O, Maică prealăudată…"

Ati asistat la o astfel de slujba, adica o slujba care sa va ofere astfel de sentimente de evlavie? La ce parinte?

[sophia]

Ce frumos!
Despre care biserica Sf. Nicolae este vorba, din ce oras?
Eu l-am cunoscut pe parintele Galeriu si mi-a placut mult si ca om si ca preot. Era atat de bun!

[elenavioletacocos]

Bisericutza Maica Precista m-a impresionat mult ! si un om care m-a impresionat mult si a venit trimis de D-zeu intr-un moment in care durerea ma acaparase este : parintele Stefan Musat ! un preot deosebit care stie cum sa vorbeasca cu oamenii...

Părintele Bădiţă Mihai Bîrnea de la Biserica Sfântul Ioan Piaţă (Bucureşti) este părintele meu duhovnic. El este cel care mi-a schimbat viaţa în bine, m-a schimbat pe mine ca om.. m-a ajutat şi mă ajută foarte mult. Este numai suflet...

[George.m]

Pot spune ca un duhovnic deosebit, echilibrat, foarte cald, iubitor de oameni este Parintele Gheorghe Holbea. Poseda o cultura teologica vasta, fiind in acelasi timp un traitor al lui Hristos, un adevarat ucenic al Sau. Slujeste la Biserica Precupetii Noi din Bucuresti.

[costel]

Parintele Tudor Peiu de la biserica Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara 30-32, sector 1.

[Ivanacristescu]

În prealabil postat de George.m

Pot spune ca un duhovnic deosebit, echilibrat, foarte cald, iubitor de oameni este Parintele Gheorghe Holbea. Poseda o cultura teologica vasta, fiind in acelasi timp un traitor al lui Hristos, un adevarat ucenic al Sau. Slujeste la Biserica Precupetii Noi din Bucuresti.

Nu-l cunosc,dar am auzit ,si eu,de parintele Holbea.Prin natura activitatii mele,ma vad des cu studenti de la Teologie,si imi mai spun una-alta,despre greutatile vietii lor de zi cu zi,si din cele de student (poate de copil al unei familii mai necajite,care si-a trimis copilul la Facultate,iar ei,restul familiei,maminca te-miri-ce pe-acas'!!),si-mi povestesc adesea despre profesotii lor.Despre pr Holbea am auzit numai cuvinte frumoase...
...si ,personal,DA,am cunoscut,si preoti deosebiti,oameni(si PREOTI!) ai lui Dumnezeu,in CUVINT si in FAPTA! Cinste lor! Ei mai tin BISERICA lui Dumnezeu! Si pe noi,pe acolo...

[camy_d]

În prealabil postat de caminaris

"Cu emoţie şi bucurie am păşit pragul micuţei biserici Sfântul Nicolae. Era încă devreme, cam o jumătate de oră peste ceasul al şaselea, dar în biserică se afla multă lume. Am aflat mai târziu că de Paşti uşile bisericii nu se închid nici ziua, nici noaptea. Poporul rămâne în biserică toată noaptea, timp în care în biserică se citeşte Psaltirea. La miezul nopţii, părintele săvârşeşte miezonoptica şi apoi citeşte în genunchi acatistul. Vinerea citeşte Acatistul Patimilor Mântuitorului, sâmbăta Acatistul Maicii Domnului, iar Duminica Acatistul Preasfintei Treimi. Slujba ţine două ceasuri. Apoi părintele împarte mulţimii aflate în biserică bucăţele de pâine. Săracii se hrănesc numai cu această pâine binecuvântată, iar resturile le păstrează ca pe un lucru sfânt, scumpă binecuvântare de la părintele. Când am păşit pragul bisericii m-a acoperit ceva sfânt, ceva ceresc. M-am simţit ca şi cum aş fi fost în mijlocul creştinilor din vechime care se strângeau noaptea la rugăciune în catacombe şi în bisericile de sub pământ. Când părintele Iona a ieşit din altar, a început să se închine la icoane cu plecăciune adâncă. Pe piept purta o cruce mare, lată. După ce s-a închinat la sfintele icoane, în timp ce la strană se citeau rugăciunile dimineţii, părintele a început să săvârşească proscomidia. A fost o binecuvântare pentru mine să îl privesc. Nu puteam să îmi iau ochii de la faţa lui blândă, pe care se vedeau semnele oboselii. O pace şi o linişte cerească, o putere neobişnuită şi o forţă sufletească se puteau vedea în fiecare trăsătură a feţei lui.
După ce strana a sfârşit rugăciunile dimineţii, părintele Iona a ieşit la amvon şi a început să citească Acatistul Preasfintei Treimi, pe care îl citeşte în fiecare Duminică. În aceste rugăciuni mişcătoare simţeai înduioşare, nădejde, credinţă şi o adâncă binecuvântare. Părintele Iona citea rugăciunile ca şi cum s-ar fi sfătuit, ca şi cum ar fi vorbit cu Sfânta Treime şi cu Maica Domnului, ca şi cum le-ar fi avut în faţa ochilor, într-un loc de neajuns pentru noi din pricina înălţimii sale, deasupra pământului, în lumea de dincolo de nori. Cu o voce liniştită şi aproape în şoaptă părintele rostea adânca rugăciune dreptmăritoare. Se aduna cu mintea asupra celor citite. La strană, cântăreţii au cântat irmoasele canonului cu însufleţire. Nu voi uita niciodată starea de rugăciune care m-a cuprins. Cântăreţii au ieşit din strană, au venit în mijlocul bisericii şi au început să cânte: Cuvine-se cu adevărat să Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Cuvântul...
În această slujbă minunată şi solemnă simţeai frică de Dumnezeu şi biruinţă asupra păcatului. Împreună cu strana a cântat şi părintele Iona, şi mulţi dintre cei care se aflau în biserică. Parcă toţi s-au contopit şi cu o singură gură Îl lăudau pe Dumnezeu. Eu vroiam să aud minunata slavoslovie la nesfârşit. Când cântarea s-a terminat, cântăreţii şi părintele au îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului şi au cântat: O, Maică prealăudată…"

Ati asistat la o astfel de slujba, adica o slujba care sa va ofere astfel de sentimente de evlavie? La ce parinte?

M-a impresionat un pic mai mult ca alte biserici biserica Sf. Ioan. Am fost la o vecernie acolo și am mai intrat să mă închin când biserica era goală. Nu știu exact ce mă atrage acolo, dar mă atrage ceva. Totuși, în general, îndrăgesc bisericile la fel de mult, toate sunt casa lui Dumnezeu, iar la Liturghie important e să fiu într-o biserică. E o biserică care nu-mi place, Mavramol, pentru c-a vopsit-o kitschios, nici nu mai zici că-i monument istoric, ci vilă.

[Raquel]

Parintele Musat Stefan de la biserica Maica Precista din Ploiesti m-a impresionat foarte mult. Este un om deosebit. Cuvantarile tinute de dansul dupa fiecare slijba mi-au mers la suflet, iar dupa ce m-am spovedit viata mea s-a schimbat in bine.

[Raoul]

În prealabil postat de Raquel

Parintele Musat Stefan de la biserica Maica Precista din Ploiesti m-a impresionat foarte mult. Este un om deosebit. Cuvantarile tinute de dansul dupa fiecare slijba mi-au mers la suflet, iar dupa ce m-am spovedit viata mea s-a schimbat in bine.

Si eu am avut onoarea de a asculta cuvintele parintelui Musat Stefan,intr-adevar un om deosebit,daca am timp voi atasa si o poza cu sfintia sa facuta de mine. Cu adevarat un om deosebit. Tin sa precizez ca il stiu si pe fiul acestuia,care este diacon in Bucuresti. Un om la fel de bun.

Doamne-ajuta!