Spovedania si Impartasania!

[stefan77]

Am nevoie de un ajutor pe care ma rugamintea sa mi-l dea numai cei in cunostinta de cauza! Deci de cativa ani de zile,vreo 2,ma spovedesc la un parinte dintr-o manastire,insa pana in acest moment nu m-am impartasit ptr. ca nu am primit dezlegare de la parintele meu duhovnic.Intrebarea mea este: cum sa procedez pentru ca parintele pleaca in misiune in alta tara si mi-a spus sa merg la un alt parinte dar cum sa fac,sa o iau de la inceput cu toate marturisirile din copilarie,sa il intreb pe parinte daca ma pot impartasi,nu stiu cum sa procedez? Mentionez ca nu m-am impartasit pana acum deoarece sunt supus greselilor in care cad continuu,eu un pacatos care sunt numai cu numele Crestin Ortodox,nu si un orthopraxist! Parintele meu este un om deosebit si cu mult har,insa exigent cu starea spirituala a oilor pastorite de Sfintia sa!Va multumesc!Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,Miluieste-ne pe noi pacatosii cei din urma!

[Ostasul]

Cere sfatul lui!

[glykys]

Daca mai poti face asta, roaga-l pe parintele tau duhohvnic sa iti recomande un alt preot la care sa te poti spovedi. Daca nu, cauta sa iti alegi un duhovnic tot de manastire, daca doresti sa ramai la aceleasi standarde. Rugaciunea este cea mai buna, in aceste situatii.

Rugaciune pentru cautarea unui duhovnic

Doamne, Tu care nu voiești moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă și să fie viu, Tu care Te-ai pogorât pe pământ tocmai spre a învia pe cei ce suspină și care sunt morți prin păcat și spre a-i face vrednici să Te vadă pe Tine, Lumina cea adevarată, pe cât este cu putință omului, trimite-mi un om care să Te cunoască, pentru ca slujindu-l și supunându-mă lui din toate puterile mele, ca și Ție, și făcând voia Ta în a lui, să-Ți plac Ție, singurului Dumnezeu, și să mă învrednicesc și eu, pacatosul, de Împărăția Ta. Amin.

Doamne ajuta!

[stefan77]

Multumesc pentru povata si in mod special pentru sfanta rugaciune!

[ionutpopa]

Cum sa-ti alegi mai bine duhovnicul? Eu unul nu cred ca conteaza unde te spovedesti si impartasesti, atata vreme cat le faci. Personal, ma spovedesc si impartasesc pe unde apuc, de cele mai multe ori nici nu cunosc numele preotilor si nici nu ma intereseaza.

Totusi, am observat ca atunci cand nu ma spovedesc si impartasesc, ma apuca tot felul de ispite, dat fiind faptul ca tin si asceza. Asadar, obisnuit fiind pana acum cu sex, din belsug, aunci cand duc lipsa de el, devin extrem de agitat, violent si nervos si chiar cred ca se agraveaza din ce in ce mai tare acest lucru.

Problema este ca nu sunt genul care sa belesc ochii toata ziua la filme porno si nu-mi place nici sa ma masturbez, mai ales ca la mine este simplu: ma gadesc si am orgasm, nu trebuie sa fac chiar nimica, de exemplu se poate intampla si in timp ce vorbesc cu o persoana;

M-am gandit ca cea mai buna solutie ar fi sa ma casatoresc, insa daca o fac trebuie sa am tot timpul ceea ce imi trebuie altfel devin agresiv verbal si fizic, posibil sa fiu si putin (mai mult) dus cu pluta, insa, in ziua de azi cine nu e?

Totusi, ce ma sfatuiti in legatura cu duhovnicul? Trebuie neaparat sa am unul sau e ok daca merg la mai multi preoti si nu conteaza?

Va multumesc si iertaciune, fratilor!
In zilele acestea e tare greu sa te mantuiesti ...

[I.Calin]

IONUTPOPA

Cred că ți-ai răspuns singur la întrebări. Dacă la începutul postării, vorbeai de faptul că nu contează unde și la cine te spovedești și împărtășești („Personal, ma spovedesc si impartasesc pe unde apuc, de cele mai multe ori nici nu cunosc numele preotilor si nici nu ma intereseaza.”), în final, pui (îți pui) întrebarea „Trebuie neaparat sa am unul sau e ok daca merg la mai multi preoti si nu conteaza?” Ceea ce-mi spune că deja ai o anumită nesiguranță în săvârșirea celor două taine ale bisericii. Și răspunsul meu ar fi că trebuie să ai un singur duhovnic care să te îndrume.

De bun augur faptul că „nu sunt genul care sa belesc ochii toata ziua la filme porno si nu-mi place nici sa ma masturbez,” dar nu alternativa: „mai ales ca la mine este simplu: ma gadesc si am orgasm, nu trebuie sa fac chiar nimica, de exemplu se poate intampla si in timp ce vorbesc cu o persoana”. Pentru cea din urmă alternativă, o părere: adu-ți aminte de perioadele de asceză pe care spui că le ai.

Ar fi o soluție să te căsătorești, căsătoria săvârșindu-se din dragoste nu pentru vindecarea de păcate. Păcatele anterioare căsătoriei tind de cele mai multe ori să revină, să se agraveze, să genereze alte păcate, arareori se întâmplă să și dispară (vorbesc doar din observațiile mele, e o părere, nu o teorie). Păcatele se spală prin pocăință, spovedanie, împărtășanie. La un singur duhovnic.

[cristiboss56]

http://logos.md/2007/12/26/invatatur...-impartasanii/

[Daniel777]

În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde turturele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.