Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Impartasania (Taina Euharistiei)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 25.10.2010, 23:57:26
ionion ionion is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.10.2010
Locație: Cu mintea-n nori si cu picioarele pe pamant !
Religia: Ortodox
Mesaje: 26
Exclamation Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte ! Sfintele Sfintilor !

Sa vedem o parere calificata, argumentata si intemeiata pe Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti, mari duhovnici contemporani adormiti sau in viata. Originalitatea, ineditul, parerile personale, inovatiile sunt semnul plictiselii, impietririi, nesimtirii, neevlaviei si parerii de sine.
Mai jos articol preluat de pe www.parintelecalistrat.blogspot.com:

Sfânta Împărtășanie, evlavie și credință

În ultima vreme s-a manifestat și în rândul credincioșilor Bisericii noastre Ortodoxe Române o dorință din ce în ce mai mare de împărtășire cât mai deasă cu Sfintele Taine, Sfânta Euharistie. Cu rădăcini ajungând până la învățătura Sfinților Părinți athoniți Neofit și Maxim Kavsokalivitul, curentul acesta al desei împărtășiri se face astăzi tot mai simțit și în țara noastră. Forme ale lui se iviseră încă din anii ’50-’60 în sânul câtorva obști monahale (cazul mănăstirii Vladimirești fiind cel mai notoriu), numai că acestea au primit un răspuns viguros din partea unui nucleu de părinți duhovnici și slujitori din Mănăstirea Sihăstria, care includea nume ca Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc și Antonie Plămădeală. Conform acestui răspuns, credincioșii erau sfătuiți să păstreze cu evlavie rânduiala tradițională de primire a Sfintelor Taine o dată la patruzeci de zile; celor mai râvnitori (și cu viața, nu doar cu dorința) li se recomanda împărtășirea o dată pe lună, iar în cazul credincioșilor grav bolnavi (cu afecțiuni majore) se propunea împărtășirea la trei săptămâni-sau chiar la două, în cazul bolilor de cancer sau chiar și a celor mai grave decât acestea (din păcate sau poate din lipsă de evlavie ori din insuficienta credință, aceste diagnostice dezastruoase s-au înmulțit în cea de a doua jumătate a veacului trecut și până astăzi într-o proporție înfricoșătoare, asemeni unor plăgi aduse asupra oamenilor pentru răutățile și învârtoșarea inimilor lor).
Nu de puține ori întâlnim chiar și în vremea noastră mentalitatea (am putea-o numi de-a dreptul hulitoare) răspândită în popor confrom căreia dacă te împărtășești sau te duci să participi la Slujba Sfântului Maslu - urmează fie să ai cine știe ce necazuri mari și grele, fie chiar să mori. După căderea regimului comunist ateu, tot mai mulți oameni (până atunci doar simpli cetățeni cuminți ai patriei) au început să-L caute pentru a-L afla pe Dumnezeu. Pe fondul acestei căutări generale și-au făcut apariția (fie din lumea elenă, fie din cea slavă - dar în principal sub înrâurire athonită) și unele păreri teologice sau îndemnuri pastorale cu râvnă misionară potrivit cărora și creștinilor obișnuiți, căsătoriți, ducând viață de familie (mai mult sau mai puțin ordonată) li se cade să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului cât mai des, de trei-patru ori pe săptămână sau chiar zilnic, neglijându-se faptul incontestabil și de neocolit al diferențelor majore dintre rânduielile vieții monahale și cele ale vieții conjugale. Sub pretextul (aparent binecuvântat și inspirat) al sporirii duhovnicești prin întărirea evlaviei și a credincioșiei personale a creștinilor, s-a alunecat către un simplu formalism, caracterizat tocmai de neevlavia orgolioasei îndrăzniri și a deloc smeritei cutezanțe, împărtășirea din Sfântul Potir devenind o simplă obișnuință ca oricare alta, motivată insuficient prin tot felul de probleme sau problemuțe, una mai măruntă și mai meschină ca alta, și fără nici o pregătire prealabilă - sau chiar trecându-se peste cuvântul părintește îndrumător al duhovnicului. Să ne amintim ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu cel ce se împărtășește rar sau des este de apreciat, ci cel care primește Sfintele Lui Hristos Taine cu vrednicie, cu evlavie și cu credință.” De altfel, chemarea Sfintei Liturghii însăși este suficient de fermă: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați !”.Iar Sfântul Apostol Pavel ne arată că: „Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului” (Icorinteni 11, 27-29). În același context, Apostolul neamurilor ne previne: „Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit”. (I Corinteni 11, 27-30).
Este foarte adevărat că scopul și menirea Dumnezeieștii Liturghii însăși îl reprezintă unirea omului cu Domnul prin împărtășirea din Trupul și Sângele Lui; să nu uităm însă invocarea finală, cu aspect de rostire ultimativă, prin care se procedează implicit la o selectare (filtrată prin propria conștiință a fiecărui credincios participant la săvârșirea Tainei): „Sfintele-sfinților!”. Toate aceste argumente, alături de multe altele asemenea lor, arată limpede că apropierea de Sfântul Potir necesită evlavie, frică sfântă, credință vie, fapte curate, dragoste de Dumnezeu și o pregătire bine ancorată în smerenie și necontenită rugăciune. Puterea Sfintelor Taine este de netăgăduit și cu neputință de tâlcuit în cuvinte omenești, - însă și abuzul îndrăznirii la Potir poate fi blasfemierea bunătății și îndelung-răbdării Lui Dumnezeu. Nu se poate îngădui ca cei care perseverează în fumatul tutunului sau al ierburilor halucinogene, în beție, necurăție, desfrâu, ură, răutate, clevetire, ținerea de minte a răului - să se împărtășească din Potir. Cel dintâi semn al cuviincioasei pregătiri și al evlaviei nefățarnice este postirea (de trei, patru sau chiar cinci zile-fără untdelemn), citirea rugăciunilor cuprinse în Rânduiala Sfintei Împărtășiri, întocmirea (scrisă sau nu) listei cu păcatele săvârșite, curățirea vieții personale de năravurile pătimașe, de obișnuințele păcătoase și de apucăturile rele, precum și îndreptarea atitudinilor neortodoxe. E de la sine înțeles că, precum slujitorii sfințiți ai Dumnezeieștii Liturghii trebuie să se pregătească în chip potrivit pentru săvârșirea Tainei, tot așa cei care se vor împărtăși din harul ei trebuie să o facă urmând cuviincioasa rânduială. Și aceasta pentru că nu este o obligație, nu este o datorie, nu este un obicei - ci este o taină...Taina Tainelor ! Este taina restaurării omului în Iisus Hristos Mântuitorul, taina îndumnezeirii noastre prin harul Duhului Sfânt Mângâietorul: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.”(Ioan 6, 56). În altă parte a Sfintei Scripturi ni se arată caracterul mântuitor al Sfintelor Taine: ”Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 54). Sfântul Petru Damaschin spune: „Dacă apa mării ar fi cerneală și cerurile pergamente - și tot nu am putea scrie totul despre Sfânta Liturghie !”. Iisus Hristos: „Eu sunt Pâinea Cea vie, care S-a pogorât din cer - cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci !” (Ioan 6, 51).Instituirea Tainei Sfintei Euharistii în Legea harului are ca scop suprem unirea divinului cu umanul: „Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26) Prin toate acestea Mântuitorul Hristos îi vestește pe toți cei care se avântă spre Sfântul Potir pentru a se împărtăși, pretinzând că sunt adevărați ucenici ai Săi, care-L iubesc pe Dânsul, că: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14, 21)
Acestea fiind spuse, bine este nouă a lua aminte că Dumnezeiescul Foc arde păcatele când ne împărtășim,- dar îi arde și pe păcătoșii care beau sau mănâncă cu nevrednicie din Sfântul Trup și Scumpul Sânge ale Domnului. De n-ar fi așa, nici cărțile sfinte, patericele, aghiografiile și apologiile n-ar fi pline de pildele celor ce se vor lipsi de mila și de dragostea Lui Dumnezeu datorită nenumăratelor necuviințe în iconomisirea Sfintelor Taine în viața duhovnicească a credincioșilor: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.” (Marcu 14, 38)
Părintele Calistrat
Mănăstirea Vlădiceni,Iași.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare? antoniap Generalitati 8 29.04.2013 16:06:38
Sa luam aminte! Legionarul Generalitati 0 08.01.2011 00:30:43
de ce stam in genunchi la rugaciune?? miez Rugaciuni 15 21.11.2008 09:04:18
cum trebuie sa stam la rugaciune?program de rugac urzicuta Generalitati 0 09.08.2007 17:48:07
Aducere-aminte... silverstar Generalitati 0 11.09.2006 09:54:03