Daruiti iubire prin sfatul vostru

[E_my]

Da, am luat decizia de a renunta la viata sexuala la 8 luni de la inceperea ei. In urma unui eveniment nefericit m-am intors inspre Dumnezeu si am vazut ca traiam ca un ateu, nu ca un credincios.

Atunci am considerat ca oricand este loc pentru a primi iertare de la Dumnezeu si am luat si decizia asta. Inca de atunci am avut impresia ca nu avansam impreuna in acest urcus dificil..de asta imi e cu atat mai greu :rolleyes:

Din experienta stiu ca atunci cand te indrepti inspre Dumnezeu ai multe incercari, diavolul te razboieste mai mult ca inainte pt ca nu mai faci voia lui, deci nu cred ca nu exista probleme sau caderi intr-o familie credincioasa, ci din contra:) (poate chiar acum trec printr-o incercare de-a diavolului iar eu nu dau dovada de iubire si rabdare)

Important este sa Il iubim pe Hristos, caci iubindu-L pe El, ii iubim si pe cei de langa noi si incercam sa urmam exemplul dat de Cel care Insusi S-a sacrificat pentru noi pacatosii.

Va multumesc mult pentru timpul si rabdarea investita pentru a imi raspunde :)

[E_my]

Din raspunsurile voastre mintea mea sucita extrage ideea ca nu este important in alegerea partenerului de viata criteriul credintei sale.

Este suficient sa il iubesc asa cum este si sa am rabdare. Nu trebuie sa fie compatibilitate si din acest punct de vedere? Mie mi se pare ca este cel mai important deoarece restul deriva din acesta. Daca il ai pe Hristos stii sa ierti, sa rabzi, sa te sacrifici.
Imi este mereu teama sa nu intru iar in jocul vietii fara Dumnezeu, sa nu ma scald iar in aceeasi mocirla a pacatelor ca si pana acum.
Daca as fi avut o credinta mai puternica, poate as fi reusit sa rezist atacurilor repetate , dar nu am si cad usor. Iar de aici la "viata de dinainte" e un pas infim: e usor sa pasesti pe calea cea larga a pacatelor, toate din jurul nostru sustin aceasta cale, pana si cei ce ne conduc ne ajuta sa pacatuim: avortul, alcoolul,traiul plin de desfatare.

E tare usor sa spui : "ai rabdare", dar pt mine in spatele acestor cuvinte se ascunde: "fii tare, rezista pacatelor si pornirilor lui, nu cadea iar in mocirla", iar eu stiu ca nu am puterea sa rezist, pt ca sunt om, pt ca am cunoscut pacatul si placerea, pt ca pacatul trupului devenise parte din viata noastra si il faceam inconstient iar acum diavolul ne lupta mereu, chiar si in somn.

Ce este mai usor, sa lupti cu ispita sau sa o indepartezi?

[7th_Brigade_TzHL]

Din propria mea experienta, eu neavand relatii intime inainte de casatorie, iti spun ca am avut la un moment dat o prietena care dupa cateva luni de prietenie, am simtit ca ma va trage daca ma voi casatori cu ea spre niste fantezii nepotrivite, de care eu ma lepadasem in calea mea cu Hristos.

Pur si simplu simtind ca ma va trage spre acele fantezii daca ne vom casatori, asta a atarnat greu in balanta si stiind ca in general voi fi tras in jos, am renuntat la acea relatie si nu am regretat. Dupa ce am renuntat la acea relatie, ea si-a dat si mai bine pe fata adevarata arama si acum ma felicit pentru decizia luata.

[color=brown]Daca simti ca te trage in jos in hotararile care le-ai luat pentru Hristos, renunta la el[/color], si nu vei regreta mai tarziu!!

[E_my]

Cred ca asta voiam sa aud .. pe cineva care nu ma indeamna la casatorie (mai ales ca deocamdata nu sunt pregatita spiritual sa fac acest enorm pas care schimba relatia dintre 2 persoane si viata lor(copii, griji, etc) foarte mult -> ma refer si la implicatiile si datoriile fata de Dumnezeu a unui cuplu casatorit).

deocamdata aud un glas care imi spune sa am rabdare si ca nu imi va parea rau.

Maine merg sa ma marturisesc si voi discuta ,ca de obicei, acest subiect cu parintele.

Doamne ajuta!

Emi

[diana_s]

În prealabil postat de E_my

Lucian, ma bucur ca te "amesteci ", , in sensul ca de asta am nevoie, de opinii ale unor persoane trecute prin experiente similare , sau mai sporite duhovniceste decat mine, care sub iluminarea Sfantului Duh sa imi dea un sfat crestin.

Din ce am inteles eu de la ovidiu: daca prietenul meu nu ma ajuta in urcusul meu duhovnicesc, atunci nu ma iubeste, ci imi sta in contra.
Am inteles ca aceasta Mare Taina nu este doar pentru nasterea de copii: conceperea unui copil sa fie dupa rugaciune de cerere , pentru ca Dumnezeu sa iti daruieasca un copil cuminte si care sa aiba de mic inclinatii spre Cele Sfinte, sa fie un copil binecuvantat si dorit(cam grea aceasta infranare de la placere in casatorie, banuiesc).

De aici am dedus ca decat sa faci copii de a caror educatie duhovnicesca sa fie precara(si sa ajunga in iad, sa spuna ca mai bine nu l-ar fi nascut mama lui), mai bine sa te rogi pentru a avea un copil "bun", si sa nu il faci din palcere trupeasca(eu am simtit toata viata umbra patimilor parintilor mei: desfranarea, mandria,etc m-au urmarit si acum am inteles ca le-am "mostenit". Nu este suficienta mostenirea materiala, nici genetica, trebuie si incarcatura morala, dragostea pentru Dumnezeu).

M-am gandit sa ma casatoresc si gata , ca multe femei au avut soti mai putin sporiti duhovniceste si s-au mantuit, ca au facut mucenicie cu sacrificiul lor. Dar imediat mi-am raspuns ca daca ar fi putut alege ele insele un sot (de obicei parintii lor au ales sotul necredincios) , cu siguranta ar fi fost unul cu dragoste si frica de Dumnezeu.
Ovidiu pune o problema, cea a "iubirii lumesti". Si este adevarat, daca nu ma iubeste cu sufletul si nu este capabil sa renunte la "lume " pentru mine , pentru Hristos, eu ce fac ? Asta nu este o intrebare retorica, chiar va intreb, eu ce fac?

Observ ca imi vorbiti de sacrificiu: sa ma casatoresc cu el si sa imi continui viata in Hristos, chiar si fara el alaturi(eu asa vad lucrurile acum). Atunci nu batjocoresc Taina casatoriei cu principalul ei scop?

Intr-adevar, am putea sa ne casatorim si sa ne "formam " unul pe altul.El mi-a spus deja ca va fi ca si pana acum: vom face dupa voia mea(dar eu acum nu am tarie sa rezist patimilor lui-desfranarea,iubirea de bani,etc). Imi repet cuvintele parintelui Arsenie Papacioc: daca un barbat nu este apt sa se duca pe sine spre mantuire, cum va putea el sa fie "capul familiei sale"?

Doamne ajuta!

Nu te supara ca te intreb, dar : e totul in regula cu tine ...??
Adica Bunul Dumnezeu iti da un barbat care te iubeste, tu il iubesti pe el, va intelegeti minunat, el vrea sa se casatoreasca cu tine .... iar tu... vrei sa il dai la o parte ca ti-au venit nu stiu ce idei cum ca te-ar trage in jos ??
Eu cred ca tu nu stii ce vrei ! Ai impresia ca Bunul Dumnezeu iti cere sa fii nefericita pentru El, ca sa ii dovedesti tu cat de mare credinta ai?? Ceea ce am citit la tine, numesc : schizofrenie !

D-zeu ti-a daruit un om minunat, casatoriti-va si iubiti-va mult, ajutandu-va unul pe celalalt ! Nu mai cauta probleme acolo unde nu sunt.

[AndreiM]

Rabda-l. Prin rabdare, staruinta si mai ales exemplul propriu, in timp, il vei schimba. Daca vrei sa fii aproape de Hristos atunci fii tare, nu-i ceda dar nici nu-l parasi, caci ce e mai mare decat dragostea de aproapele? Si roaga-te mult, foarte mult, la Domnul nostru Hristos so Maica Lui.

[glykys]

Postarea e veche, dar mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat cu aceasta relatie. Parerea mea e ca daca fata il iubea si voia sa se casatoreasca cu el, ii accepta cererea in casatorie. Asa era si crestineste, ori se hotara ca el e alesul ei si isi ducea crucea, ori se desparteau, daca realiza ca nu e prea bun pentru ea. Dar nu asa, sa se insele amandoi unul pe altul ca ceva ceva se va schimba.
Poate nu e iubire in mesajul meu, iubire vad in atitudinea lui de abstinenta si in incercarea lui de a se casatori cu ea, dar in atitudinea ei nu vad asa ceva.

Daca iubesti un om, il iubesti, oricum ar fi el. A, ca nu vrei sa iti legi viata de el, stiind ca e cum e, e altceva, dar nu ii dai sperante false si nu il lasi sa doarma in acelasi pat cu tine, pana gasesti unul mai credincios,de care sa iti placa.