Postul negru

În prealabil postat de sophia

... să ne împuţinăm eventual mâncarea pe care o mâncăm, dar nu să renunţăm total sau pentru ştiu eu câte zile. Nu e corect şi nici nu e bine să te împuţinezi cu puterile, să te istoveşti şi nici la rugăciune să nu mai fii cum trebuie, să ţi se ia şi glasul. Aţi văzut că alaltăieri nu mai puteam nici să vorbesc cum se cade. De ce? Mi s-a luat puterea. Uite, din mâncare e puterea, acum nu mai sunt aşa, că aseară am mâncat şi acum am putere."

Iaste riscanta vorba aista...
Multi "postitori de performanta" pot invoca aici un motiv de sminteala. De fapt, ei abia asteapta un "obiect" de tip paratraznet ca sa isi elibereze tensiunile indelungatului postit!...

Hai sa le mai dau si eu un fir pentru paratraznet: un doctor, unul batran, unul evlavios caruia ... i s-a interzis inca din tinerete sa posteasca! La hrana, adica, i s-a poruncit realmente sa manance mereu cat vrea si cum pofteste. I s-a interzis, pur si simplu, de catre duhovnic sa tina post. Si omul e sub ascultare de 40 de ani.... Va ajunge, desigur, in iad pentru ca a refuzat sa posteasca, nu-i asa?