Minunile Sfantului Nicolae

[Un_trecator]

În prealabil postat de getasart

Sfintul Nectarie m-a ajuta si pe mine;dupa 2 hemipareze dreapta,am ramas cu uramri ci dupa timp,mina dr.incepea iar sa nu ma mai ajute; am citi acatistul sfintului,am lucrat icoana si pr,de la Iasi,din biserica unde sunt si sf.Moaste,a fost tare bun,a sfinti icoana,si a atins-o de sf.Moaste; de atunci,de cite ori imi este rau,pun kina pe mina sfintului si-l rog sa ma ajute; si sper sa nu rideti de mine,dar chiar simt o caldura si o liniste in tot corpul;atunci,stiu ca sfintul m-a asultat si este linga mine;


Am terminat si icoana lui Sf.Nicolae si Sf.Mina si a maicii Domnului-grabnic ajutatoare;


Mare ajutor am de la toti;
Doamne ajuta!
Geta

Foarte frumoase creatiile tale!!!

Ma bucur mult ca am reinnoit acest topic cu Sfantul Nicolae! E bine sa ne facem fiecare din noi cunoscute povestile:)

[vasilik]

Vreau sa scriu si eu aici despre ajutorul primit de la Sfantul Nicolaie. Cineva de aici de pe forum m-a sfatuit sa ma rog si Sfantului Neculaie pentru a putea reusi la un examen. Si chiar asa a si fost!!!!! Am trecut de un examen foarte dificil, de care mi-era foarte frica si din cauza caruia anul trecut nu am putut sustine examenul de licenta. Perioada de stres nu a trecut, mai am de dat un examen la acelasi obiect pentru a sustine licenta insa, ce a fost mai greu a trecut, si sunt sigura de faptul ca daca ma voi ruga in continuare voi trece cu brio si celalalt examen, inclusiv examenul de licenta. Desi sunt o mare pacatoasa si nu merit Sfantul Nicolaie impreuna cu Sfanta Paraschiva, Sfantul Nectarie, Sfantul Mina, Maica Domnului si Domnul nostru Iisus Hristos S-au milostivit asupra mea si m-au ajutat. Multumesc Tie Doamne si tuturor sfintilor impreuna cu Maica Domnului pentru ajutorul dat!!!! Sfatuiesc pe toti cei care au de dat examene, sau trec printr-o perioada mai grea a vietii, sau pe cei aflati in nevoi sa citeasca cu incredere Acatistul Sfintei Parascheva (este grabnica ajutatoare celor aflati in nevoi, ajutatoarea elevilor si a studentilor si mai ales a celor care isi cauta un loc de munca), Acatistul Sfantului Nicolaie si a Sfantului Nectarie si mai ales Al Doilea Paraclis al Maicii Domnului si vor simti ajutor si liniste sufleteasca negresit.

[Mosh-Neagu]

La Schitul Ivirului, Bătrânul Nicolae din obstea Marchianilor mi-a povestit despre un părinte, care avea si el simplitate copilărească, că odată, când a secat fântâna lor, a coborât icoana Sfântului Nicolae în fântâna seacă legată cu o funie spunând:
- Sfinte Nicolae, să urci împreună cu apa, dacă vrei să-ti aprind candela, căci poti face asta. Vezi, vin atâtia oameni, si nu avem putină apă rece să le dăm. Si, minune!, apa urca încet - încet, iar icoana Sfântului plutea deasupra, până când a luat-o cu mâinile sale, a sărutat-o cu evlavie si a dus-o în Biserică. (Aceasta s-a petrecut mai înainte cam cu cincizeci de ani).

Fragment din Paisie Aghioritul - Flori din Gradina Maicii Domnului

[Mosh-Neagu]

Aceasta intamplare a avut loc intr-o simpla familie sovietica, in orasul Kuibasev, acum Samara, la inceputul anilor 50. Mama si fiica se pregateau sa intampine anul nou. Fiica Zoia si-a invitat prietenele si prietenii la o petrecere cu dansuri. Era postul Craciunului, iar mama fetei, credincioasa, a rugat-o sa nu faca petreceri. Fiica n-a vrut s-o asculte, iar mama, vazand asta s-a dus la biserica sa se roage.
S-au adunat oaspetii, iar prietenul Zoei, pe nume Nicolai, inca nu venise. Au inceput dansurile fara ca sa-l astepte. Toti dansau, numai Zoia a ramas singura si de necaz, a luat icoana Sfantului Nicolae si a zis: "Iata o sa-l iau pe acest Nicolae si-o sa dansez cu el", neascultandu-si prietenele si zicand ca daca este Dumnezeu, ma va pedepsi. Au inceput din nou sa danseze, un dans, doua si s-a ridicat o galagie de neinchipuit si s-au aprins niste lumini orbitoare. De frica au fugit toti din camera. Numai Zoia a ramas sa stea, cu icoana la piept, impietrita si rece ca marmora. Toate incercarile doctorilor sositi de a o readuce la o stare normala au fost zadarnice. Seringile se indoiau si se rupeau, ca si cum ar fi dat de piatra. Au vrut s-o ia la spital, dar n-au reusit s-o urneasca din loc, picioarele ii erau parca lipite de podea. Dar Zoia traia, desi din acel moment nu putea nici manca, nici bea.
Cand s-a intors mama acasa si a vazut cele intamplate, si-a pierdut constiinta si a fost dusa la spital, de unde s-a intors doar dupa cateva zile - credinta in Dumnezeu si rugaciunile pentru iertarea fiicei i-au restabilit puterile. In primele zile casa era inconjurata de o multime de oameni: credincioi, medici, duhovnici si pur si simplu curiosi. Dar peste un timp, locuinta a fost inchisa pentru public si pazita ziua-mprejur de cate 2 politisti. Unii dintre politisti au incaruntit auzind-o pe Zoia strigand strasnic la miezul noptii. Noptile la rand, mama se ruga langa ea. In a treia saptamana din postul mare a venit un staret si a rugat pe politisti sa-l lase s-o viziteze pe Zoia dar a fost refuzat. Staretul a venit si in ziua urmatoare, dar a fost refuzat din nou. A treia oara, de ziua Buneivestiri, staretului i-a fost permis sa intre. Politistii au auzit cum el a intrebat-o pe Zoia: "Ei ce, ai obosit sa tot stai?" Dupa un timp oarecare, politistii au vrut sa-l lase pe staret sa iasa de acolo, dar nu mai era. Toti sunt convinsi ca a fost chiar Sfantul Nicolae. Asa a stat Zoia 4 luni(128 de zile) pana la Paste. Dupa Pasti Zoia si-a revenit, muschii i-au redevenit vii. Au pus-o in pat, dar ea continua sa le spuna la toti sa se roage. Toate cele intamplate atat de mult i-au impresionat pe cei din oras si din imprejurimi, ca multime de oameni, vazand minunile, s-au intors catre credinta. Se grabeau la biserica, la pocainta. Cei nebotezati se botezau. Cei ce nu purtau cruce au inceput sa poarte. Erau atat de multi oameni ca nu ajungeau cruci pentru cumparatori. In a treia zi a Pastelui Zoia a trecut la cele vesnice, dupa un drum greu de 128 de zile de rugaciuni inaintea lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor. Duhul Sfant i-a intretinut viata tot timpul acela, scotand-o din pacatele de moarte, pentru ca in ziua Invierii sa invieze si ea spre viata vesnica.

[Mosh-Neagu]

O credincioasa a bisericii noastre, Ecaterina, povesteste despre un caz ce i s-a intamplat in 1991. Plimbandu-se odata pe malul lacului, s-a asezat pe o banca, sa se mai hodineasca. Pe aceiasi banca statea o batranica si, au inceput sa vorbeasca despre viata. Batranica a povestit ca fiul ei n-o iubeste, iar nora o obijduieste si ca n-are viata acolo. Ecaterina, femeie credincioasa, i-a spus ca la Dumnezeu trebuie de cautat ajutor. Batranica a zis ca niciodata n-a fost la biserica si ca nu stie rugaciuni. Iar Ecaterina, dimineata, nu se stie de ce, a pus in geanta o carte de rugaciuni. Si-a amintit, a scos cartea din genta si i-a dat-o batranei. Aceasta s-a uitat uimita si a zis: "Nu esti cumva un inger a lui Dumnezeu? N-o sa dispari acuma?" Ecaterina a rugat-o sa-i explice de ce zice asa. Si batranica a inceput sa-i povesteasca ce i s-a intamplat acu o saptamana. In casa fiului in care traia s-a creat asa o atmosfera in care se simtea in plus si a hotarat sa se sinucida. A venit la lac si s-a asezat pe o banca, inainte sa se arunce in apa. Langa ea s-a asezat un batranel, cu parul carunt si cu o fata foarte buna si a intrebat-o: "Incotro te-ai pornit? Vrei sa te inneci? Nu stii cat de ingrozitor e acolo unde te-ai pornit! E de o mie de ori mai greu decat viata ta de acum." Dupa o scurta pauza a intrebat-o din nou: "Dar pacate, i-i fi avand?" Ea raspunde: "Ce fel de pacate? Nu am pacate cine stie ce mari." Si batranul, a inceput sa-i enumere pacatele, lucrurile rele, i le-a amintit chiar si pe acelea despre care uitase, despre care putea sti doar ea. Nu putea decat sa se uimeasca si sa se inspaimanteze. A intrebat de batran cum sa se roage, daca nu stie nici o rugaciune? Batranul i-a zis sa vina aici peste o saptamana si-o sa aiba rugaciuni. Batranica la intrebat cum i-l cheama? "Aici la voi mi se spune Nicolae". In acel moment batranica si-a intors privirea, iar cand a revenit batranul nu mai era.

[lore86]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

O credincioasa a bisericii noastre, Ecaterina, povesteste despre un caz ce i s-a intamplat in 1991. Plimbandu-se odata pe malul lacului, s-a asezat pe o banca, sa se mai hodineasca. Pe aceiasi banca statea o batranica si, au inceput sa vorbeasca despre viata. Batranica a povestit ca fiul ei n-o iubeste, iar nora o obijduieste si ca n-are viata acolo. Ecaterina, femeie credincioasa, i-a spus ca la Dumnezeu trebuie de cautat ajutor. Batranica a zis ca niciodata n-a fost la biserica si ca nu stie rugaciuni. Iar Ecaterina, dimineata, nu se stie de ce, a pus in geanta o carte de rugaciuni. Si-a amintit, a scos cartea din genta si i-a dat-o batranei. Aceasta s-a uitat uimita si a zis: "Nu esti cumva un inger a lui Dumnezeu? N-o sa dispari acuma?" Ecaterina a rugat-o sa-i explice de ce zice asa. Si batranica a inceput sa-i povesteasca ce i s-a intamplat acu o saptamana. In casa fiului in care traia s-a creat asa o atmosfera in care se simtea in plus si a hotarat sa se sinucida. A venit la lac si s-a asezat pe o banca, inainte sa se arunce in apa. Langa ea s-a asezat un batranel, cu parul carunt si cu o fata foarte buna si a intrebat-o: "Incotro te-ai pornit? Vrei sa te inneci? Nu stii cat de ingrozitor e acolo unde te-ai pornit! E de o mie de ori mai greu decat viata ta de acum." Dupa o scurta pauza a intrebat-o din nou: "Dar pacate, i-i fi avand?" Ea raspunde: "Ce fel de pacate? Nu am pacate cine stie ce mari." Si batranul, a inceput sa-i enumere pacatele, lucrurile rele, i le-a amintit chiar si pe acelea despre care uitase, despre care putea sti doar ea. Nu putea decat sa se uimeasca si sa se inspaimanteze. A intrebat de batran cum sa se roage, daca nu stie nici o rugaciune? Batranul i-a zis sa vina aici peste o saptamana si-o sa aiba rugaciuni. Batranica la intrebat cum i-l cheama? "Aici la voi mi se spune Nicolae". In acel moment batranica si-a intors privirea, iar cand a revenit batranul nu mai era.

ce minunat exemplu!
Cu adevarat, minunat e Dumnezeu intre sfintii Lui!

[Mosh-Neagu]

Undeva intr-un orasel traia un tanar care, satul de hoinareala, a hotarat sa-si gaseasca o fata cuminte cu care sa insoare. A incetat orice aventura trecatoare si cauta, doar-doar o va descoperi pe aceea care-i va fi sotie. Intr-o asemenea zi, intalni chiar in preajma casei lui o tanara frumoasa si visatoare. Sau poate ca nu era asa de frumoasa, dar lui i se parea cu adevarat deosebita. Ceva in sufletul lui ii spunea ca aceea era fata pe care o cauta, iar el a ramas in loc privind-o lung cum se indeparteaza. Nu o cunostea si nu stia cum se va intampla sa fie impreuna. Totusi, in scurt timp, iprejurarile au facut sa se cunoasca intr-un mod destul de ciudat. Si-au dat intalnire si cu fiecare zi care trecea el era cu atat mai indragostit de ea. O sorbea din priviri si nu-si dorea s-o piarda cu nici un chip. Dar ea ii aluneca mereu printre degete, in ciuda faptului ca el nu era lipsit de experienta. Era derutat, nici nu mai stia daca el merita o asemenea fata, fiindca nu fusese prea cuminte la viata lui. Isi inchipuia ca Dumnezeu doreste numai sa i-o arate, apoi s-o ia de langa el fiindca nu era demn s-o aiba ca sotie. In tacerea serilor tarzii, avand astfel de ganduri in minte, tanarul aprindea candela si se ruga Sfantului Nicolaie sa-i fie mijlocitor. Nu dorea sa se amageasca, iar in rugaciunile lui adauga mereu acelasi lucru: daca Dumnezeu considera ca ei nu se potrivesc si nu se merita unul pe celalalt, oricat ar fi durerea de mare, drumurile lor sa se desparta. Daca dimpotriva, sunt facuti unul pentru altul, atunci sa se intample ceva.
Tanara locuia intr-o comuna apropiata oraselului si in fiecare dupa-amiaza trebuia sa ia autobuzul catre casa. Uneori mai trecea pe la el, doar sa-l vada o jumatate de ora, apoi se grabea spre casa. Intr-o asemenea dupa-amiaza au stat pana tarziu, ea amanandu-si plecarea cu ultimul autobuz. Catre autogara au plecat cu destul timp inainte, sa nu-l piarda. Si totusi, in acea seara acel autobuz nu avea sa mai plece datorita unei defectiuni tehnice.
Ceea ce ea evitase pana atunci cu toata fiinta ei, acum era de neevitat. Trebuia sa ramana la el peste noapte. Probabil se temea. Si nu atat de el cat de ea, de slabiciunea ei pe care nu dorea sa si-o tradeze. Acasa, cand ea a intrebat: "Cum dormim?" el i-a raspuns ca ar putea sa doarma in paturi separate, dar asta ar insemna ca de a doua zi ea sa nu-l mai caute niciodata. In acea noapte nu s-a intamplat nimic. Nimic mai mult decat ceea ce trebuia sa se intample. Ea cu capul pe umarul lui i-a marturisit intreaga dragoste pe care i-o poarta dar de care parca n-ar fi dorit ca el sa afle atat de curand. Iar din acea noapte, ea n-a mai plecat niciodata. Acea noapte nu era una oarecare, ci chiar noaptea de 5 spre 6 decembrie. Mos Nicolaie hotarase sa le faca un dar comun celor doi tineri.
Tanarul acela de atunci are acum fire albe la tample si este chiar autorul acestor randuri. Si are pentru tanara de atunci si sotia de astazi aceeasi dragoste ca in noaptea Sfantului Nicolaie.

[adina cristina]

E a doua oara cand citesc acatistele Sfintilor Nectarie, Nicolae si Ioan Rusul. De fiecare data, in Saptamana Mare am primit raspunsul la rugaciune. Prima data am ramas fara serviciu, cgiar la inceputurile crizei; si am gasit altul, cum doar am visat sa am. De data asta aveam probleme de sanatate care nu imi permiteau sa raman insarcinata: un chist mare, care doar cu operatia se putea indeparta. Si in plus, am fost trimisa mai intai sa imi fac un test care arata daca acest chist e de natura cancerigene; nu am facut nici testul, nici operatia. dar m-am rugat cu incredere: din 16 februarie pana acum; dupa o luna de la primul consult, chistul s-a redus la jumatate; a doua luna e acum, si e sarcina...
Va scriu pentru a va asigura, in caz ca e nevoie, de minunile care se petrec in viata noastra, daca ne rugam cu credinta.
Va doresc tuturor numai bine.

În prealabil postat de adina cristina

E a doua oara cand citesc acatistele Sfintilor Nectarie, Nicolae si Ioan Rusul. De fiecare data, in Saptamana Mare am primit raspunsul la rugaciune. Prima data am ramas fara serviciu, cgiar la inceputurile crizei; si am gasit altul, cum doar am visat sa am. De data asta aveam probleme de sanatate care nu imi permiteau sa raman insarcinata: un chist mare, care doar cu operatia se putea indeparta. Si in plus, am fost trimisa mai intai sa imi fac un test care arata daca acest chist e de natura cancerigene; nu am facut nici testul, nici operatia. dar m-am rugat cu incredere: din 16 februarie pana acum; dupa o luna de la primul consult, chistul s-a redus la jumatate; a doua luna e acum, si e sarcina...
Va scriu pentru a va asigura, in caz ca e nevoie, de minunile care se petrec in viata noastra, daca ne rugam cu credinta.
Va doresc tuturor numai bine.

Minunat dar!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Mos Nicolaie hotarase sa le faca un dar comun celor doi tineri.
Tanarul acela de atunci are acum fire albe la tample si este chiar autorul acestor randuri. Si are pentru tanara de atunci si sotia de astazi aceeasi dragoste ca in noaptea Sfantului Nicolaie.

Foarte frumos! Dumnezeu sa fie cu voi mereu!