Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #401  
Vechi 08.03.2015, 23:49:28
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Ah, ce lucru grozav este un om care a gustat o dată din dulceața mântuirii sufletești și pe urmă s-a întors iarăși la patimi!
Când un om se hotărăște la o viață nouă cu Domnul, când un om îl primește pe Domnul și pe Duhul Domnului în inima sa, diavolul umblă neîncetat să se poată iarăși întoarce în „casa de unde a ieșit”, cum zice Mântuitorul.
Cu fel de fel de șoapte și ispite viclene bate iarăși vrăjmașul la ușa inimii celui întors la Dumnezeu și încearcă să deschidă ușa. De cazi ici și colea în această luptă, ridică-te repede și pleacă înainte.
Nu dispera! Încă mai poți scăpa, dacă-L primești îndată și fără întârziere pe Iisus Mântuitorul și Biruitorul!
Preot Iosif Trifa
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #402  
Vechi 09.03.2015, 21:39:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up

De ce oare sfinții se rugau neîncetat; de ce oare creștinului i se poruncește să se roage neîncetat? Pentru a fi mereu împreună cu Dumnezeu și nici un minut și nici o secundă să nu dăm loc păcatului care caută neîncetat să ne prindă în cursă și să ne ațină calea spre Împărăția de Sus. Rugați-vă neîncetat (1 Tes 5,17), spune Apostolul. Așa cum e neapărat necesar să respiri, tot atât de necesar este să te rogi; rugăciunea e respirația sufletului, puterea și lumina lui; hrană, băutură, desfătare, pace, bucurie, spațiu, mărire!
Sfântul Ioan de Kronstadt
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #403  
Vechi 12.03.2015, 23:16:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Apoftegme ale Părintelui Paisie Aghioritul
Unii monahi care plecaseră au venit iarăși în pocăință în Sfântul Munte și și-au sfârșit viața în pace, aceștia au avut o bună dispoziție a inimii când au venit prima dată la mănăstire, dar nu au fost ajutați. Așa au pățit mulți. Vin cu intenții bune, dar nu află pe cineva care să-i călăuzească și să-i întărească. De aceea au sfârșit cum au sfârșit. Dar pentru aceștia toți Dumnezeu folosește uneori un mod smintitor ca să-i aducă înapoi în Sfântul Munte și mor cu pace. Ar fi o nedreptate a dumnezeieștii purtări de grijă, dacă Dumnezeu nu i-ar întoarce pe acești oameni lângă El. Fiindcă au avut bună dispoziție a inimii când au început și Dumnezeu nu uită acest lucru.
Cea mai mare încercare a altora este cel mai bun leac pentru noi. Eu, orice aș avea, când mă gândesc cum suferă acești oameni spun „slavă lui Dumnezeu”. Aș putea fi și eu un paralizat și să nu mă pot mișca deloc, ce-aș face atunci? Slavă lui Dumnezeu, acum sunt ca un împărat.
Viața noastră monahicească trebuie să fie o continuă doxologie către Dumnezeu.
Când Dumnezeu spune de mai înainte, prevestește, trebuie și omul să ia aminte. Fiindcă dacă omul este nepăsător și se schimbă și Dumnezeu se schimbă. Rezultatul pe care îl prevestește Dumnezeu depinde și de om.
Să trăiești durerea ta ca și cum n-ar exista.
Astăzi vin mulți monahi, dar nu mai există frământătură. Ne-am depărtat de tradiție. Nu mai încercăm să semănăm cu sfinții. Trebuie să ne comparăm pe noi cu sfinții. Nu trebuie să-i privim pe ei că aveau patimi mici sau mari și să ne comparăm în acestea cu ei.
Cu cât te ostenești mai mult cu atât mai multă bucurie și har vei lua de la Dumnezeu.
Când Dumnezeu va da dragostea Lui unui suflet acesta nu poate suporta, cade jos. Atunci nu mai caută nimic altceva. Vrea să lase toate și să se închidă într-o peșteră.
Trebuie să știm că atacul care vine din lucrarea demonică este oarecum un dar al lui Dumnezeu pentru păcătos, ca să se pocăiască, să se smerească și să se mântuiască. Când totuși este desăvârșită împietrire și nepocăință, atunci nu este atacat de demon, fiindcă vede Dumnezeu totala lui împietrire.
Mai demult ziceam rugăciunea, dormeam și rugăciunea continua. Mă trezeam și rugăciunea nu se oprea. Acum trăiesc problemele lumii.
Astăzi vin mulți tineri cu interes. Nu sunt curioși, ei caută să afle un exemplu și noi trebuie să fim cum ne vrea Dumnezeu, ca să se folosească alții care se apropie de noi, fiindcă altminteri vom da socoteală și pentru aceștia care se apropie de noi și se vatămă sau nu se folosesc.
În funcție de starea în care se află omul, ispita îi aduce și gândurile.
Ca să înceteze atelierul nostru (adică mintea noastră) să producă gânduri rele, trebuie lipsească răutatea. Atunci omul are sănătate duhovnicească.
Drumul cel mai ușor și cel mai scurt este ascultarea. În ascultare harul călăuzește.
Desăvârșirea continuă și în cealaltă viață.
În multe cazuri există încercări de la Dumnezeu, dar intră și diavolul și le face pe toate mai negre. Acela este cel mai greu lucru.
Există demoni care nu îl lasă pe cineva să vorbească și alții care nu îl lasă să asculte sfaturile pe care i le spun oamenii duhovnicești.
*** Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte, 2011
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #404  
Vechi 14.03.2015, 23:32:06
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Săvârșind cu conștiință bună această lucrare a demascării de sine, vei recunoaște din inimă toate păcatele tale; vei recunoaște că ești vinovat și în cutare privință, și în alta, și în cealaltă – că întru toate ești vinovat; te vei îmbrăca, parcă, în păcatele tale și vei simți că ele zac asupra ta cu toată greutatea lor; îți vei da seama că ești fără răspuns și vei striga: „Ticălos om sunt eu!” Iar după ce se va petrece asta în inima ta, grăbește-te să stârnești ori să scoți din inimă, care a fost deja predispusă la asta, simțămintele îndurerate ce alcătuiesc cuprinsul adevăratei pocăințe – și anume: întristarea că L-ai jignit pe Dumnezeu; rușinea că ai ajuns atât de neisprăvit; părerea de rău că puteai să te înfrânezi și nu te-ai înfrânat și supărarea pe voia ta cea păcătoasă, care n-a luat aminte la nici o insuflare a rațiunii și conștiinței. Aceste simțăminte sunt gata să se nască în inimă de la sine după conștientizarea păcatelor și vinovăției proprii; însă și tu să le ajuți să se dezvolte și să le stârnești din ce în ce mai puternic. Sufletul să ardă în ele ca un foc: cu cât va arde mai mult și cu cât va fi mai puternică arderea, cu atât va fi mai mântuitoare.
Limita până la care trebuie dusă această îndurare pentru păcate este ura față de păcate și dezgustul față de ele. În acest dezgust se află temeiul hotărârii de a nu mai păcătui și nădejdea îndreptării de sine.


(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Pregătirea pentru Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, Editura Sophia, 2002, pp. 83-84)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #405  
Vechi 15.03.2015, 23:33:49
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Lacrimile din vremea rugăciunii sunt semnele milei lui Dumnezeu, de care s-a învrednicit sufletul pentru pocăința lui; și mai arată că primit a fost sufletul și a început să intre în câmpia curățeniei prin lacrimi. Că dacă gândurile nu se vor ridica din cele pieritoare și nu se vor lepăda de la sine nădejdea în lume, și dacă nu se vor apuca să disprețuiască lumea, și nu vor începe să-și pregătească merinde bune pentru iertarea lor, și dacă nu se vor porni în suflet gândurile la oricare (sfinți) care sunt acolo (în cer) ochii nu pot vărsa lacrimi.
Pentru că lacrimile (curg) din gândurile cele necontenit curate, din concentrare, din gândurile multe și dese, care în toată vremea răsar, și din amintirea unui oarecare lucru subtil, care vine în minte, și mâhnește inima prin amintirea lui. Acestea înmulțesc și sporesc și mai mult lacrimile.


Sfântul Isaac Sirul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #406  
Vechi 16.03.2015, 23:58:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Are nevoie oare cel care abia a descoperit Ortodoxia de sprijinul celor apropiați?
Sprijinul exterior este important. Chiar Apostolul Pavel spune că „tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (I Corinteni 15, 33). Omul care a dobândit credința tinde să comunice cu cei care sunt credincioși deja.
Pe de altă parte, acest sprijin nu-l poate duce total pe calea credinței. Dacă omul se va sprijini doar pe alții, atunci credința sa poate să dispară. Astfel s-a întâmplat cu mulți. Spre exemplu, dacă un elev dintr-o familie îmbisericită ajunge la facultate și se confruntă cu viața veselă și distractivă de student și nu are ceva mai mult decât ajutorul extern, atunci lumea sa lăuntrică se destramă.
De aceea, este foarte important ca atitudinea interioară a omului față de Dumnezeu și față de Biserică să fie una temeinică. Atitudinea sa față de Trupul lui Hristos trebuie să fie o atitudine nu ca față de un locaș sau o adunare de cunoscuți sau parohie (eu îi cunosc și ei mă cunosc). Este foarte important să existe un ritm interior al vieții bisericesti. Acesta este individual, dar anume cunoașterea faptului că faci parte din Biserică, că te spovedești și te împărtășești este foarte importantă.
Preot Maxim Kozlov
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #407  
Vechi 17.03.2015, 20:43:01
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Dumnezeu te iubeste !

Dumnezeu iubeste pe toti oamenii la fel de mult.Ne copleseste cu iubirea si bunatatea Lui.Dar peste dar.Nu pentru ca am facut noi ceva bun pe pamant sau ca meritam, ci pentru ca El este izvor de iubire.Dumnezeu nu pierde pe nimeni.Asteapta pe fiecare in ritmul sau.Delicat, sensibil, dulce.Invita si nu forteaza.

Sufletul smerit, modest atrage harul Duhului Sfant.Smerita cugetare.Omul este doar un vas prin care Dumnezeu lucreaza si nimic nu ii apartine, nimic nu este al lui.Toate sunt daruri ale lui Dumnezeu.Cu totii suntem unelte in mainile lui Dumnezeu sau prelungiri ale mainilor Lui.Sa ne lasam purtati, dansati...

Cand scurmam in cenusa trecutului mai gasim carbuni aprinsi.Se vor stinge cu timpul, cu lacrimi, cu suspine sau de la sine.E nevoie de rabdare.Sa iubim si sa iertam pe aproapele nostru.Iertam pentru viitor, nu pentru trcut.Daca nu reusim sa iertam, nu vom avea pace nici in rai, darmite pe pamant.Rugaciune fierbinte pentru toate durerile de pe lume care gem dupa dorul de Dumnezeu.Doar prin iubire cerul se coboara pe pamant si se umple de har.Cu recunostinta pentru toate examenele vietii sufletul se purifica.In multumire, nu in razvratire.Orice ai fi, Eu te iubesc, zice Domnul.Iar si iar.Si te iert.De saptezeci de ori cate sapte.Sa nu ma parasesti!Nu deznadajdui.Ridica-te si mergi mai departe.Iubirea nu este niciodata muta.In Hristos iubirea nu are sfarsit.

Pace si bucurie sfanta in cetatea sufletului.(Ieromonah Hrisostom Filipescu)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #408  
Vechi 18.03.2015, 23:54:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Apoftegme ale Părintelui Paisie Aghioritul
Pentru cei care nu sunt sporiți duhovnicește neorânduiala exterioară o arată pe cea lăuntrică.
Dacă nu există cuget bărbătesc nu există progres. Bărbăție este atunci când te predai în întregime cu toată încrederea lui Dumnezeu. Cel ce are bărbăție are și dragoste și Dumnezeu îi pune la socoteală asta.
Am auzit că zilele acestea s-a mișcat candela Preacuratei la Mănăstirea Iviron. Preacurata încearcă să ne trezească ca să ne pocăim, dar oamenii de astăzi nu se mișcă, oricât de mult s-ar mișca toate candelele.
Ajută mult când se roagă cineva în munți și nu prin văgăuni sau spații închise. Și Hristos S-a dus în munți să Se roage. Astfel se deschid mintea și simțirile. De aceea oamenii de la munte au o oarecare bărbăție.
Când cineva este nervos, este mai bine să nu îi vorbești deloc, fie și într-un mod blând. Fiindcă acela se aseamănă cu un rănit care nu primește nici mângâierea, fiindcă aceasta le-ar stârni și mai mult rănile.
Sufletul și duhul la care se referă uneori Sfânta Scriptură nu sunt două lucruri diferite, cum spunea Makrakis. De exemplu: „Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu”.
Pizma este o gelozie cu răutate și zavistie. Trebuie ca rivalitatea dintre noi să fie una bună, fără răutate. Aceasta o putem înțelege mai bine atunci când îl vedem pe cineva pe care îl (admirăm) invidiem și care a pătimit ceva rău. Dacă ne bucurăm, atunci gelozia noastră este rea.
Binecuvântarea și rugăciunea se prind, când sunt din inimă. De aceea Isaac i-a spus lui Isav să îi aducă să mănânce, ca să se bucure inima lui și să-l binecuvinteze.
Trebuie să ne nevoim să dezrădăcinăm patimile mari, fiindcă dezrădăcinând o patimă mare, se dezrădăcinează și multe altele mai mici.
Smerenia și dragostea, iată, acestea sunt totul.
Diavolul a căzut din mândria lui.Vai, vai, înfricoșător lucru! Cel dintâi înger a devenit vrăjmaș și lui Dumnezeu, și oamenilor. Nu trebuie să simtă cineva ură, ci compătimire, milă pentru starea lui.
A venit odată la Coliba părintelui Tihon un diacon foarte gras și i-am spus să postească des până la ceasul al nouălea. După câtva timp, l-am întâlnit în Dafni și nu l-am recunoscut, fiindcă slăbise foarte tare. Când cineva nu mănâncă mult, dar mănâncă des, atunci organismul își ia din ceea ce mănâncă. Când însă postește până la ceasul al nouălea, atunci organismul își ia vitaminele din frigider (adică din depozitele pe care și le face organismul). Hrana bună și îndestulată și viața sedentară îi face pe copiii mici grași și uneori ajung, bieții de ei, paralizați.
Trebuie fiecare să-și sfințească înclinația lui, ceea ce poate el să facă. Să zicem acum că eu mă duc să devin psalt la Protatos, să-i iau locul lui Firfiri. Pot face acest lucru? Nu pot. Voi căuta la ceea ce pot face eu, ca să-mi sfințesc înclinația mea, precum acel salahor din Pireu care l-a înviat pe socrul său. Acesta cu viața lui sfântă a sfințit întregul port și mulți și-au schimbat viața din pricina lui. Și totuși nu zicea „de ce să nu mă fac călugăr?” Dacă era pentru călugărie, nu s-ar fi căsătorit.
Smerenia, bunătatea și simplitatea sunt lucruri fundamentale. Bunătatea este să se gândească cineva mai întâi la ceea ce îl odihnește pe celălalt, iar nu la ceea ce îi convine lui. Și Dumnezeu nu este nedrept. Apoi, El va plini ceea ce noi am pierdut încercând să-l ajutăm pe fratele nostru.
Toți cei care au entuziasm și mult egoism trebuie să fie în ascultare, ca să-și taie voia lor.
Răul a sporit mult și, în ultimii ani, s-au petrecut mari schimbări. Există însă o frământătură bună pentru care Dumnezeu Se milostivește și asupra restului lumii. Să nu se strice și aceasta, pentru că atunci va fi vai și amar de noi!
Rugăciunea pentru cei adormiți ajută mult. De câte ori sunt obosit sau nu am timp să mă rog pentru cei adormiți, în aceeași noapte îi văd în somn pe părinții mei pentru care nu m-am rugat atunci.
Părinții evlavioși care vor ca fiii lor să devină călugări să nu le spună să devină călugări, ci să trăiască ei înșiși ca niște călugări, fiindcă dacă fiul lor nu are nici o înclinație pentru asta, atunci se va chinui întreaga lui viață. În acest caz, să le citească Episcopul o rugăciune și să nu se facă monahi.
Trebuie cu smerenie să ne spunem gândul nostru celor mai mari, poate astfel îi ajutăm și pe ei să se gândească cu mai multă pricepere.
Să lucreze cineva în acord cu starea lui duhovnicească. Să facă adică lucrurile care corespund stării duhovnicești în care se află. (Să nu-și depășească măsurile lui duhovnicești).
În timpul zilei să faci ce făcea Marele Antonie. Puțin lucru de mână, puțină rugăciune. Noaptea puțină meditație și studiu și rugăciune. Puțină și intensă meditație ajută mult.
Trebuie să se gândească omul pe de o parte la binefacerile lui Dumnezeu, și pe de alta, la cât de nemulțumitor este el și să caute mila lui Dumnezeu. Din orice să caute cineva prilej să-I mulțumească și să-L slăvească pe Dumnezeu.
Astăzi a venit timpul să se împlinească profeția Marelui Antonie: Va veni o vreme când oamenii vor înnebuni și dacă cineva este rațional, ceilalți îl vor numi nebun, pentru că nu este ca ei.
Dacă vrei să te bucuri întreaga ta viață, să te faci călugăr.
Oamenii păcătoși în cealaltă viață vor suferi din pricina poftelor lor.
De multe ori noi, monahii, devenim aspri din pricina faptului că nu trăim, fiindcă nu o vedem, durerea celorlalți. În timp ce mirenii săracii sunt milostivi, fiindcă trăiesc în apropierea oamenilor îndurerați. De aceea trebuie ca durerea celorlalți să o facem durerea noastră și să ne rugăm pentru toți.



Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #409  
Vechi 21.03.2015, 16:27:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Avansând de la o virtute la alta, omul înaintează de la o formă de înțelegere la alta. De la cea dintâi virtute, credința, până la cea din urmă, care este dragostea față de toți, se întinde o cărare neclintită: nevoința. Pe această cale lungă, omul se formează, se transformă și se transfigurează prin harul nevoințelor sale ascetice. În acest mod, el își vindecă ființa de boala păcatului și a necunoașterii, restabilind integritatea persoanei sale, unificându-și și întregindu-și sufletul. Vindecat și redevenit întreg prin forța morală și religioasă a virtuților, omul dă expresie curăției și integrității persoanei sale, mai ales prin curăția și integritatea cunoașterii sale.
Părintele Iustin Popovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #410  
Vechi 22.03.2015, 23:01:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Dacă există bunăvoință, orice relație poate fi îmbunătățită

Profilaxia bolilor este chezășia vieții sănătoase. Toată lumea știe lucrul acesta, însă, din păcate, oamenii au uneori o atitudine foarte neglijentă și față de sănătatea trupească, și față de sănătatea duhovnicească a familiei lor.
Adeseori amânăm consultul medical până când nu mai avem putere să răbdăm suferința. Până în acel moment ni se pare că boala o să treacă singură. Și în viața de familie oamenii încep să se gândească la faptul că viața lor de cuplu are nevoie de tratament numai atunci când se află în pragul divorțului. Se duc la preot, se duc la psiholog să ceară sfat atunci când este deja greu să mai fie ajutați.
Ranchiunele, reproșurile, ostilitatea se acumulează ani la rând ca un bulgăre imens de zăpadă, și soții înșiși nu prea mai cred că pot reface relația pe care o aveau la începutul căsniciei deși eu sunt convins că, dacă oamenii vor cu sinceritate să se ajute pe ei înșiși și să-și ajute familia în vederea îmbunătățirii relațiilor din sânul ei, nu există situații fară speranță. Chiar și atunci când deocamdată una singură dintre părți caută pacea și dragostea există toate șansele ca situația să fie îmbunătățită, numai să vrea asta și soții. Cum se spune, „Dumnezeu îi dă omului, dar nu îi bagă în traistă”.
Pr. Pavel Gumerov
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare