credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

[fallen]

Scuze pt inffintarea unui nou subiect idiot, dar sunt putin izolata social in aceasta perioada si nu reusesc sa mai cer pareri oamenilor si pe alta cale.
Acesta este un subiect pe care ne certam eu si viitorul sot de cativa ani. El crede ca o garsoniera mare e mai buna decat 2 camere mici, ca poti face camera copilului in bucatarie (cand nu mai poate dormi cu noi). Eu nu prea sunt de acord, pt ca nu o sa aiba deloc intimitate, mai ales cand se face mai mare, plus ca il deranjezi, sa faci mancare peste el, cand are de invatat, sau vrea sa se odihneasca, sau vin colegii pe la el/ea. Nu poti nici sa amani gatitul in fctie de treaba copilului/adolescentului, ca tr sa i dai si sa manance.
Oricum, poate e mai bine asa, decat sa nu-l faci deloc...
Problema e ca viitorul sot, daca vine cu o idee si nu esti de acord cu entuziasm, eventual, renunta la ea, eventual cu resentimentele de rigoare, cum ca tu esti de vina ca nu l-ai lasat.
Mai are si ideea preconceputa ca daca baga toti banii in casa, nu stie cum o sa ne mai descurcam dupa aia; mai bine investeste intr-o afacere, si daca merge bine, peste 1 an, mai facem una, samd (spre disperarea mea, care vad cum se apropie menopauza); dar bineinteles ca nu putem face nici asta, ca doar nici o afacere nu prezinta garantii...
Iarasi nu este de acord ca eu sa mai cer si alte pareri, de la alte persoane inafara de el, daca s-ar putea sa-mi fie el si duhovnic, ar fi minunat...
Cred ca nici unul dintre noi nu are suficienta incredere in el si in propriile convingeri pentru a putea sa-l convinga si pe celalalt. El incearca sa ma impresoare pe mine, dar eu bag seama ca am tendinta sa fug, sa imi caut refugii inafara relatiei, si cred ca asta nu e bine.
Astept parerile dvs privind cresterea copilului intr-o bucatarie.

[glykys]

Eu de mica am fost singura in camera, in camera dorm, citesc, scriu, ma joc pe calculator.. Este esential pentru dezvoltarea unui copil sa aiba conditii bune de viata, printre care si spatiu. Una e sa aveti o garsoniera si sa nu va permiteti mai mult si, deh, ce sa faceti, va descurcati asa, si alta e sa aveti bani si sa nu vreti sa investiti intr-un apartament, care este, dupa parerea mea, unul dintre cele mai utile lucruri pamantesti. Am foarte multi colegi care stau cu chirie sau in camine si se plang ca nu au casa lor, ca nu se pot concentra, ca nu pot invata. casa nu e doar un acoperis sub care dormi noaptea, sa nu te ploua si, in astfel de investitii, trebuie gandit pe termen lung si foarte lung, apartamentul putand ramane mostenire mai departe. Mai stiu eu pe unul care a crescut intr-o garsoniera si, ajuns la varsta adolescentei, o dadea din casa afara pe maica-sa pentru cateva ore: mama, pleca, sa imi pot aduce si eu o fata in casa!

Pe de alta parte, are si "viitorul sot" dreptate, banii sunt ai lui, face ce vrea cu ei; atata timp cat nu sunteti uniti in fata legii, daca garsoniera e pe numele lui, a lui ramane, chiar daca vei fi contribuit si tu cu ceva, caci nu poti demonstra. El gandeste ca un burlac, tu ca o gospodina / viitoare mama de familie. Intr-o casnicie adevarata, nu mai exista banii / lucrurile / casa mea sau a ta, ci toate sunt ale noastre si, in aceasta privinta, mereu am sustinut ca partenerii ar trebui sa aiba un nivel economic si cultural apropiat, pentru a nu exista discutii pe tema asta.

Parerea mea este sa te gandesti bine ce pasi faci in viata si mare grija sa nu faci, Doamne fereste, un copil in afara unei casatorii binecuvantate de Dumnezeu. Voi ar trebui sa faceti planuri de nunta, nu de crescut copii in bucatarie!

[Noesisaa]

În prealabil postat de glykys

Eu de mica am fost singura in camera, in camera dorm, citesc, scriu, ma joc pe calculator.. Este esential pentru dezvoltarea unui copil sa aiba conditii bune de viata, printre care si spatiu.

Singurica la parinti, nu?

Fallen: cred ca nu este bine sa pui caruta inaintea boilor. Ininte de a va gandi la casa, copii, etc, trebuie sa va gandititi la casatorie. Puteti sa triti crestineste pana la sfarsitul vietii? Asta trebuie sa fie intrebarea majora. Daca raspunsul este da, atunci va ganditi si la casa si la copii.

Si apoi de unde stii ca ai sa ai doar un copil. Ce va faceti daca vine al doilea, il inghesuiti si pe el in bucatarie? Printre oale, abur, farfurii, etc....Si daca mai vine si al treilea???

[fallen]

În prealabil postat de Noesisaa

Singurica la parinti, nu?

Fallen: cred ca nu este bine sa pui caruta inaintea boilor. Ininte de a va gandi la casa, copii, etc, trebuie sa va gandititi la casatorie. Puteti sa triti crestineste pana la sfarsitul vietii? Asta trebuie sa fie intrebarea majora. Daca raspunsul este da, atunci va ganditi si la casa si la copii.

Si apoi de unde stii ca ai sa ai doar un copil. Ce va faceti daca vine al doilea, il inghesuiti si pe el in bucatarie? Printre oale, abur, farfurii, etc....Si daca mai vine si al treilea???

Nu, am fost chiar 3. Si am stat si noi o vreme inghesuiti, 5 in 2 camere.
Copii nu am de gand sa fac mai multi, decat daca vin 2 deodata. Bine, nu ca nu as vrea eu, dar...macar sa mai apuc sa fac unul.
Si eu m-am gandit ca mai bine stam noi sau unul dintre noi in buc.,decat copilul/copiii.
M-am gandit si la var. cu mutat buc. in living, dar totusi preferabil ar fi un apart., ca m-am saturat de gatit in camera in care stau (acum). Doar ca momentan nu ne putem permite.
Si sincer nu m-ar deranja sa am un copil inafara casatoriei, as sta bucuroasa la mama acasa cu el.
Multumesc pt sugestii!

[Noesisaa]

În prealabil postat de fallen

Nu, am fost chiar 3. Si am stat si noi o vreme inghesuiti, 5 in 2 camere.

Ma refeream la glykis care spunea de cum doarme, citeste, invata in camera ei...:D

[glykys]

În prealabil postat de Noesisaa

Ma refeream la glykis care spunea de cum doarme, citeste, invata in camera ei...:D

Da, asa este. Mi-ar fi placut sa am un frate mai mare.
Dar nu as vrea sa am un singur copil, dar voi dori sa le ofer tot ce voi putea, asa cum am primit si eu.

Fallen, sa nu fie cu suparare, dar acum cateva saptamani spuneai ca nu te descurci cu banii, ca depinzi de viitorul tau sot, ce vei face cand vei fi singura, cu un copil in brate; ca sa nu punem in discutie doar aspectul material? Duhovnicul ce spune de acest "act temerar"?!

În prealabil postat de fallen

Si sincer nu m-ar deranja sa am un copil inafara casatoriei, as sta bucuroasa la mama acasa cu el.
Multumesc pt sugestii!

Cred ca orice femeie isi doreste copii.

Cu fostul meu prieten, una din intamplarile care a umplut paharul este legata de copii. Am avut un mic "accident" si era posibil sa fi ramas insarcinata... am facut un test de sarcina si nu a aratat nici un rezultat, a ramas betzisorul ala fara nici o dunga, alb. Probabil era defect, dar m-a ingrijorat si m-am gandit ca chiar as putea fi insarcinata.Eram asa fericita, si abia asteptam sa-i zic ca e posibil sa fiu insarcinata, credeam ca sigur o sa se bucure si o sa-mi zica sa ne cununam, sa traim si noi cum trebuie daca vine un copil, etc.
Da' de unde?! A facut o tragedie din toata vestea, mi-a zis ca nu putem avea copii pana nu ne facem casa, ca nu se poate asa ceva, ca-i distrug viata, etc. Si l-am intrebat - bine dar daca sunt insarcinata totusi, ce fac cu copilul asta? Daca exista, iti asumi responsabilitatea pt el? ... si mi-a zis scurt ca daca sunt gravida sa fac un avort si gata, ca el nu e gata sa il tzina pe loc un copil si sa-i distruga viata si libertatea.
Din fericire am mai facut inca un test a doua zi si a iesit negativ... dar intamplarea aia mi-a ramas in creier. Eu am 22 de ani, el 26... ce era atat de gresit sa avem un copil?... El nu era pregatit pt responsabilitatile unei relatii... vroia toate privilegiile vietii de cuplu in acelasi timp cu libertatile vietii de burlac. Nu era suficient de matur sa-si asume responsabilitati, ca iubirea asta inseamna de fapt... asumarea unor responsabilitati.

Trist. Cu asa barbati "umbland liberi pe strazi", 90% din fete ar trebui sa nu mai piarda timpul cautand degeaba si sa se duca la manastire :) Trist... f trist.

[EmaSimona]

Oricât de rău ar fi soțul tău, nu căuta refugiu în alte relații, dacă ții la demnitatea ta și la mântuirea ta. Indiferent de circumstanțe, adulterul rămâne tot o faptă rușinoasă, mai sunt și alte mijloace, impune-te sau divorțează!

[fallen]

În prealabil postat de EmaSimona

Oricât de rău ar fi soțul tău, nu căuta refugiu în alte relații, dacă ții la demnitatea ta și la mântuirea ta. Indiferent de circumstanțe, adulterul rămâne tot o faptă rușinoasă, mai sunt și alte mijloace, impune-te sau divorțează!

Nu-mi amintesc sa fii vorbit despre asta, dar sa stii ca am fost la un colt. Noroc ca omul acela a fost cinstit (o raritate!) si mi-a zis din capul locului ca nu-mi poate oferi ce vreau eu. Multa vreme m-am mai gandit la el. La inceput am fost buni prieteni, dar dupa asta relatia s-a racit si in final ne-am certat rau. Acum as vrea sa ma mai impac cu el, macar asa, de bun simt. Al meu cred ca a "simtit " ceva si incearca sa ma descurajeze sa mai am vreo legatura cu acel barbat, care-i e oarecum opus din unele pct de vedere. Nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez.

[glykys]

Dilema e una falsa, ba chiar inchipuita, sa-mi fie cu iertare: avort vs. bucatarie. Mi se pare ca e ca in povestea aia cu drobul de sare, nu mergem la cauze, ci la niste efecte inchipuite ale unor lucruri la fel de inchipuite, care iti sta in putere sa nu se intample, daca ai inlatura drobul de sare, recte, trairea in pacat.

Eu am spus demult ce aveam pe acest subiect. Solutia e ascultarea de duhovnic, in ciuda depenedentei emotionale.