Ingerul pazitor in timpul Sfintei Liturghii

[giovaninnaa]

oare in timpul Sfintei Liturghii, cand si noi suntem in biserica, ingerasul nostru pazitor mai sta alaturi de noi, sau orele acelea sta in Altar?

[LapetiteMoc]

Cred ca sta langa noi si ne ajuta sa fim prezenti!

[margareta]

În prealabil postat de giovaninnaa

oare in timpul Sfintei Liturghii, cand si noi suntem in biserica, ingerasul nostru pazitor mai sta alaturi de noi, sau orele acelea sta in Altar?

Are vreo importanta UNDE sta ingerul pazitor sau...CE FACE EL PT NOI in general?

[dianadi]

intradevar nu are importanta unde sta si ce face dar uneori ne prind bine povestioare despre ingerul pazitor. de exemplu cand eram mica si mergeam la biserica voiam sa mananc dimineata dar bunica imi spunea ca ingerul meu pazitor o sa fie suparat din cauza ca dc eu mananc el nu o sa mai poata sa se impartaseasca...si astfel unica ma convins sa fac 2 lucruri bune: sa nu mananc pt a ma putea impartasi si in al 2a rand stateam cuminte in biserica si nu ieseam afara din cauza ca stiam d ela bunica ca ingerul ma urmeaza peste tot si nu voiam sa piarda ceva important....cumva aveam grija eu de ingerul meu pazitor

[vestala]

În prealabil postat de giovaninnaa

oare in timpul Sfintei Liturghii, cand si noi suntem in biserica, ingerasul nostru pazitor mai sta alaturi de noi, sau orele acelea sta in Altar?

Ingerul pazitor ne este dat inca de la botez tocmai pentru a fi langa noi pana la moarte. Deci,indiferent unde te afli ,el este langa tine chiar si la biserica. De aceea se spune ca atunci cand murim ,toate faptele noastre bune sant scrise de catre inger iar cele rele de asemenea doar ca cele rele se sterg printr-o spovedanie curata si raman numai cele care le facem din acel moment.are importanta pentru ingerul nostru pazitor - viata pe care o ducem pe pamant si in functie de faptele noastre, ingerul se bucura sau se intristeaza, sta mai aproape sau se indeparteaza.Deci, atentie!

[giovaninnaa]

Da, lucrurile acestea le stiam, si mai stiam asa: ca daca noi lipsim la Sfanta Liturghie, stam acasa fara inger pazitor, caci el se duce la Slujba. De stiut STIU ce face ingerul pazitor pentru noi, stiu si ca este mereu in dreapta noastra, eu una de multe ori vorbesc cu el considerandu=l aievea. Stiu insa ca la Sfanta Liturghie, Liturghia Ingereasca, ingerii stau in altar. Intrebarea mea nu are vreo relevanta profunda, ci pur si simplu ma intrebam eu asa, copilareste, sa-mi fie cu iertare, daca ingerasul in timpul Sfintei Liturghii mi-e pe umar si ma priveste din Sfinta Sfintelor.

[caminaris]

Intr-o după-amiază mă dusesem în curtea din spate a bătrânului, si am simtit în aer o mireasmă deosebită.

- Părinte, ai ars tămâie? l-am întrebat. Mi-am rotit privirile în stânga si în dreapta, încercând să localizez sursa miresmei. Nu era nimic. Mă aflam într-un spatiu deschis.

- Miroase frumos? m-a întrebat linistit bătrânul.

- Da, părinte, minunat! am răspuns în timp ce mă asezam lângă el.

Mă obisnuisem deja cu aceste întâmplări neobisnuite, inexplicabile, care se petreceau în jurul chiliei si persoanei bătrânului, asa încât am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si întrebări. Mi-am amintit de sfatul pe care mi-1 dăduse în trecut:

„Nu trebuie să dai importantă acestor întâmplări, nici să te preocupi mult de ele, căci există primejdia să te amăgească Diavolul. Dacă o întâmplare este de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovnicească, atunci Bunul Dumnezeu va găsi o modalitate mai evidentă pentru a-ti vorbi“.

Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu părintele Paisie.

Intr-un sfârsit, m-am ridicat să plec. M-am aplecat să-i sărut mâna, nădăjduind să-mi dea vreo scatoalcă „duhovnicească“ si astfel să-mi umple de bucurie si pace mintea si inima. într-adevăr, asa s-a întâmplat.

Ajungând la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorintă bruscă, i-am luat mâna si i-am sărutat-o. Bătrânul râdea. Era bucuros. Eu mă aflam deja în acea „betie cumpătată“.

A închis. El era pe dinăuntru, eu afară, ceva mai jos. îmi spunea glume despre „cofetăria“ lui Dumnezeu. Eu mă bucuram, si în acelasi timp mă sfiiam mult. Nu voiam să plec, să mă dezlipesc de lângă el. Unde să mă duc? Mi-era atât de bine în apropierea lui!

Si-a pus amândouă mâinile pe capul meu si si-a ridicat o clipă ochii spre cer. Un râu duhovnicesc s-a revărsat atunci înlăuntrul meu. Rămăsesem fără grai. Eram atât de plin de viată! Câtă pace! Câtă lumină! Câtă bucurie! - iar acestea sunt cuvinte foarte sărace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobră. Si-a întins mâna si a rupt o crengută din tufa alăturată. Mă lovea alintător peste cap. Valuri-valuri se revărsa peste mine harul. Asa îl simteam, ca pe un râu dezlăntuit. Desi eram eu însumi, deplin constient de ceea ce mă înconjura, în acelasi timp mă „îmbătasem“ de Duh.
.
.
.
Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa bătrânului. îmi aduc aminte însă că am urcat într-un suflet cărarea către Sfânta Mănăstire Kutlumusi. Pe drum îmi scosesem puloverul, astfel încât am intrat în mănăstire numai într-o flanelută. Monahii erau rigurosi în ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni însă nu mi-a spus nimic.

Mă priveau cu întelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se întâmpla.

Părintele A. a suspinat si mi-a zis: „Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvântări!“. Am râs, bucuros de gluma sa plină de bunătate.

Acest har a rămas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat această stare vreme de aproximativ o lună. Aveam în adânc pace si liniste, bucurie si satisfactie. Mi se transfiguraseră până si trăsăturile fetei, miscările, cuvintele. După zece zile m-am dus la altă mănăstire. îndată ce m-a văzut, un ieromonah a exclamat: „Iată un vizitator plin de har!".
.
.
.
ÎNGERUL PĂZITOR

După mult timp mi-am amintit un alt eveniment, pe care îl uitasem de îndată ce se consumase. Mi se întâmplase în chiar ziua aceea în care am plecat de la usa bătrânului, în locul unde cărarea trece printre chiparosi, aproape de curte.

Imi amintesc că m-am aflat deodată în fata unui tânăr frumos de 16-17 ani, îmbrăcat într-un vesmânt de pret, asemănător cu cel de diacon. Stăteam la o distantă de un metru unul fată de celălalt. Era foarte frumos. De o frumusete imaculată. Ca o floare de câmp. Fără nimic trupesc, provocator - asa cum de multe ori se arată a fi frumusetea oamenilor.

Nu mai tin minte nici cât timp, nici despre ce am vorbit, însă pe tot parcursul conversatiei am stiut în sufletul meu cu claritate că era înger. îngerul meu păzitor, îndată după aceea am uitat cu desăvârsire întâmplarea.

Mai târziu, când mi-am amintit, am mers la părintele Paisie si i-am povestit. A râs! „Pe atunci erai încă prunc duhovnicesc, dar acum, că te-ai copt nitel, a îngăduit Dumnezeu să ti-o amintesti“, mi-a spus el.

Din nefericire însă, mă purtam tare necugetat. Aceste bogate daruri îmi erau repede furate. Aveam buzunarele găurite... De câte ori ieseam în lume, mă lăsam târât în multe păcate, risipind uriasele daruri si ajungând chiar mai sărac decât la început.

Bătrânul nu s-a indignat din pricina mea, si nici nu s-a descurajat. De fiecare dată când mă întorceam cu căintă, mă apuca, mă ridica, mă curăta, mă tămăduia, mă „îmbrăca“ iarăsi boiereste în pietre scumpe (v. Luca 15, 22), si astfel mă trimitea înapoi în lume.

De câte ori nu s-a întâmplat aceeasi tristă istorie? De câte ori! Mă purtam atât de des ca un lipsit de minte si nemultumitor... Dar niciodată bătrânul nu si-a împutinat sau mărginit darurile duhovnicesti... Aceasta era dărnicia sa!