In jurul vostru sunt oameni credinciosi?

[anisoara]

Foarte frumos .Doamne ajuta sa avem mai multa credinta !

[-radu-]

În cazul meu, atunci când mi-am descoperit vocația religioasă, sentimentul a fost destul de asemănător cu al tău, părându-mi-se că nu mai am cu cine să discut despre lucrurile care mă frământau pe mine. Până la urmă lucrurile s-au rezolvat ca de la sine. Poate că oamenii de care ai nevoie sunt deja în jurul tău, mai trebuie doar să-i observi şi tu. Aşa s-a întâmplat în cazul meu, pornind de la nişte detalii pe care anterior nu le-aş fi observat (cum ar fi, de ex., faptul că o colegă mănâncă legume în zi de post), am descoperit printre colegii mei de serviciu oameni credincioși, şi nu puțini. Dacă ai posibilitatea, mergi într-un pelerinaj cu un grup organizat, pentru mine prima experiență de acest gen a fost foarte plăcută, deşi nu cunoșteam pe nimeni din grup. Apoi, cărţile pot fi o mare mângâiere.
Însă cel mai important mi se pare faptul că Dumnezeu te poate auzi oriunde ai fi, îţi poate răspunde, te poate ajuta, te cunoaşte ... eu am ajuns la concluzia că nu suntem niciodată singuri.

Doamne ajută!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

"Lumea este la fel peste tot: asa cum o vedem noi!"
Acum sa nu-mi fie luata in nume de rau pilda aceasta. Poate ca nu se potriveste chiar intocmai cu cazul de fata, dar poate fi un... inceput.

Asa o fi. Sunt necredincioasa si de aia nu vad credinta in jurul meu. Ce mai caut oare aici atunci, pe un site crestin-ortodox? In fine, intrebarea e retorica.

Doamne ajuta!

[Patrie si Credinta]

surprinzator de multi. pe la facultate am, iar in familie multi sunt bisericosi. e bine, nu am ce zice.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Asa o fi. Sunt necredincioasa si de aia nu vad credinta in jurul meu. Ce mai caut oare aici atunci, pe un site crestin-ortodox? In fine, intrebarea e retorica.

Doamne ajuta!

Nu te supăra!
Mie mi-a plăcut povestea asta, a mai fost postată pe aici... Avem tendinţa să vedem în jur ceea ce avem de fapt în interiorul nostru.
Acum, ce să zic, colegii mei nu sunt deloc "bisericoşi" şi au un fel personal de a crede... dar sunt simpatici şi mă simt bine printre ei, deşi avem mai puţine discuţii comune.
În rest, familia şi anumiţi prieteni ar intra la categoria "credincioşi" pentru că merg la biserică, se spovedesc, se împărtăşesc şi încearcă să respecte învăţăturile ortodoxe. Totuşi există diferenţe între noi, cumva fiecare avem alte percepţii sau măsuri... Bine că ne judecă Dumnezeu pe toţi, ca să scăpăm noi de grija asta :-)

Intrebarea era daca in jurul nostru oamenii sunt credinciosi. Acum nici sa nu cadem in extrema de a lua noi locul lui Dumnezeu si sa-i judecam, dar nici sa fim indiferenti la modul cum gandeste si cum se comporta aproapele nostru. E nevoie de putin discernamant, altminteri ne vom trezi ca imitam multe fapte si vorbe neplacute lui Dumnezeu.

E nevoie de o selectie a prietenilor copiilor, a prietenilor nostri. Rudele nu le putem alege, dar, daca au alte repere morale si religioase, apoi nu stam tot timpul la taclale cu ele. Ne mai ducem si in camera noastra si vorbim cu Dumnezeu, ne rugam, citim o carte duhovniceasca, o uitam apoi pe birou... Incercam, asadar sa ne intarim duhovniceste noi insine, pentru ca apoi sa-i ajutam si pe altii. Nu invers!

Dupa cum spunea Sfantul Lavrentie de Cernigov, daca stam langa un butoi cu motorina, ne patam un pic si noi, iar hainele vor mirosi a ... motorina! Daca nu facem o selectie, riscam sa facem compromisuri cautand mereu sa fim pe placul lumii.

E important sa ne punem aceasta intrebare pentru a sti cum sa ne raportam la ei, pentru a cere la timp sfaturi de la duhovnic daca ni se pare ceva dubios. Prin patimile celor din jur Dumnezeu ne poate da o lectie, ne poate pune rabdarea la incercare intr-un anumit scop placut Lui. Bine e sa intrebam duhovnicul daca trebuie sa avem rabdare sau daca ne e de mai mult folos sa ne indepartam de ei.

Putem sa ne cream un sistem de valori asumandu-ne riscul de a nu fi pe placul tuturor. Sfantul Arsenie cel Mare a auzit un glas care i-a spus ,,Arsenie, fugi de oameni si te mantuieste!"

E adevarat ca, daca-L gasim pe Dumnezeu in inima noastra, toata lumea ni se pare mai buna. Si totusi, parca e mai de folos sa vorbim cu Dumnezeu despre oameni sa-i ajute cumva si sa ne ajute sa le fim exemplu, decat sa pierdem timpul in discutii fara rost cu unii care au alte repere morale si religioase. Sfantul Ioan Gura de Aur ne recomanda sa folosim cu chibzuinta timpul.

Nu lumea ne va mantui, ci Dumnezeu! Lui trebuie sa-I acordam atentie maxima, oriunde am fi. Fiind foarte atenti la relatia noastra cu Dumnezeu, de dragul Lui, ii vom ierta pe cei din jurul nostru care ne gresec noua, ca sa fim iertati, ne vom ruga pentru ei pentru a implini legea iubirii, Il vom marturisi pe Dumnezeu cu vorba si cu fapta.

In urma cu cativa ani, o colega care acum s-a pensionat imi impartasea multe aspecte importante ale vietii duhovnicesti. Era frumos. O vreme nu prea am mai avut cu cine sa discut pe teme religioase la serviciu. Discutam cu cine se putea, in timpul liber. Acum au venit din nou colege cu care pot schimba impresii.

[Solveig]

În prealabil postat de iustin10

E greu de definit un om credincios. Oare lui i-ar conveni sa fie considerat vastfel? Nu ar considera-o o lauda nejustificata ? Si cum sa ii definim?
Prin invataurile care ei ni le spun ,propui tu . Un criteriu bun
Dar eu nu am intalnit inca un astfel de om in viata de zi cu zi,chiar si preot de ar fi.Poate doar asa,sa aminteasca din cand in cand cate ceva.
Atunci? Ca stim ca ei merg la slujba sau ca tin post? Dar cu ce ne ajuta pe noi , mantuirea lor ?
Singurul criteriu care mai ramine , sunt faptele,care prin acestea sa se vada credinta.
Faptele acestora ne afecteaza direct, ne inalta sau ne coboara,ne aduc multumire sau mahnire.
Oamnei despre care stim ca sunt credinciosi,si sunt si atenti la modul de comportare cu ceilalti ,si au pt fiecare ceva de daruit,am intalnit
Acesti oameni sunt ca niste faclii ,care ii bucura pe ceilalti,.Credinta lor se vede din caracterul lor, si nu din numarul de slujbe la care au participat. Ei aduc bucurie tuturor ,si sunt o binecuvantare pt toti.
Slavit fie Dumnezeu, ca a insemnat cu uleiul bucuriei,si a trimis in lume,printre noi,astfel de oameni.
Dar si cei considerati necredinciosi,despre care nu avem date ca ar fi credinciosi(desi poate ei sunt,cine stie) dar se comporta in acelasi fel cald,si plin de atentie pt fiecare ,si acestia ne aduc la fel de aproape de Dumnezeu.
Credinta se masoara prin fapte ,iar pt a ajunge la fapte ,trebuie credinta.

Eu sunt un pic mai practica :) Am incercat pe cat posibil sa imi gasesc prieteni credinciosi,dar am si avut ocazia, asa ca nu m-am straduit foarte mult.
Cum definim un credincios? Pentru mine a participa macar la Liturghia de duminica, a tine post, a te impartasi regulat si a avea o conceptie de viata crestina (vorba Parintelui Arsenie Boca) - sunt suficiente criterii. Si am descoperit cata bucurie au acesti oameni, incat de multe ori ma minunez. Cred ca conteaza foarte mult numarul de slujbe la care participa cineva; imposibil sa nu te schimbe Tainele Bisericii.
Si invers, daca vad ca un om e inversunat impotriva credintei, a preotilor, a Bisericii, nu ma voi apropia de el, pentru ca nu pot, nu vorbim aceeasi limba.
Putem, desigur sa discutam si sa zicem ca de fapt credincios e numai sfantul etc. Dar si noi, care tinem de Biserica, suntem credinciosi in oarecare masura, pentru ca altfel nu ne-ar duce inima intr-acolo.

[Solveig]

În prealabil postat de antoniap

Intrebarea era daca in jurul nostru oamenii sunt credinciosi. Acum nici sa nu cadem in extrema de a lua noi locul lui Dumnezeu si sa-i judecam, dar nici sa fim indiferenti la modul cum gandeste si cum se comporta aproapele nostru. E nevoie de putin discernamant, altminteri ne vom trezi ca imitam multe fapte si vorbe neplacute lui Dumnezeu.

E nevoie de o selectie a prietenilor copiilor, a prietenilor nostri. Rudele nu le putem alege, dar, daca au alte repere morale si religioase, apoi nu stam tot timpul la taclale cu ele. Ne mai ducem si in camera noastra si vorbim cu Dumnezeu, ne rugam, citim o carte duhovniceasca, o uitam apoi pe birou... Incercam, asadar sa ne intarim duhovniceste noi insine, pentru ca apoi sa-i ajutam si pe altii. Nu invers!

Dupa cum spunea Sfantul Lavrentie de Cernigov, daca stam langa un butoi cu motorina, ne patam un pic si noi, iar hainele vor mirosi a ... motorina! Daca nu facem o selectie, riscam sa facem compromisuri cautand mereu sa fim pe placul lumii.

E important sa ne punem aceasta intrebare pentru a sti cum sa ne raportam la ei, pentru a cere la timp sfaturi de la duhovnic daca ni se pare ceva dubios. Prin patimile celor din jur Dumnezeu ne poate da o lectie, ne poate pune rabdarea la incercare intr-un anumit scop placut Lui. Bine e sa intrebam duhovnicul daca trebuie sa avem rabdare sau daca ne e de mai mult folos sa ne indepartam de ei.

Putem sa ne cream un sistem de valori asumandu-ne riscul de a nu fi pe placul tuturor. Sfantul Arsenie cel Mare a auzit un glas care i-a spus ,,Arsenie, fugi de oameni si te mantuieste!"

E adevarat ca, daca-L gasim pe Dumnezeu in inima noastra, toata lumea ni se pare mai buna. Si totusi, parca e mai de folos sa vorbim cu Dumnezeu despre oameni sa-i ajute cumva si sa ne ajute sa le fim exemplu, decat sa pierdem timpul in discutii fara rost cu unii care au alte repere morale si religioase. Sfantul Ioan Gura de Aur ne recomanda sa folosim cu chibzuinta timpul.

Nu lumea ne va mantui, ci Dumnezeu! Lui trebuie sa-I acordam atentie maxima, oriunde am fi. Fiind foarte atenti la relatia noastra cu Dumnezeu, de dragul Lui, ii vom ierta pe cei din jurul nostru care ne gresec noua, ca sa fim iertati, ne vom ruga pentru ei pentru a implini legea iubirii, Il vom marturisi pe Dumnezeu cu vorba si cu fapta.

In urma cu cativa ani, o colega care acum s-a pensionat imi impartasea multe aspecte importante ale vietii duhovnicesti. Era frumos. O vreme nu prea am mai avut cu cine sa discut pe teme religioase la serviciu. Discutam cu cine se putea, in timpul liber. Acum au venit din nou colege cu care pot schimba impresii.

Da, subscriu acestui punct de vedere.

[Tomita]

Prietenele mele (3 mai exact) sunt credincioase. Doua s-au maritat si ne-am cam indepartat.
La servici am si persoane credincioase si persoane atee...ma inteleg mai bine cu cele credincioase si nu pentru ca vorbim pe teme specific religioase.
Am avut si eu la alt servici un colectiv unde nimeni nu era credincios (numai ca datorita stresului n-am rezistat decat 3 luni..poate asta nu are nicio legatura cu credinta)...si (poate) nu peste tot este asa.

[Yasmina]

Mie imi pare putin dubios acest subiect,deoarece din aceasta perspectiva cel care isi pune intrebarea,poate cadea in mandrie"nu sunt deloc credinciosi prin preajma mea,eu sunt singurul credincios...wow!"
Si pare si lipsit de realism,deoarece este practic imposibil ca ceilalti credinciosi sa dispara chiar asa subit.
Sunt multi credinciosi in jurul nostru,cred eu -insa tocmai cei mai multi dintre ei aleg sa nu faca parada ieftina in jurul lor,sa nu epateze.
Nu trebuie sa ne necajim,inca mai sunt destui credinciosi printre noi(mai ales in Romania).