Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 07.08.2010, 15:29:58
mariamargareta mariamargareta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.12.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.366
Implicit Este ingaduit crestinilor „sa minta pentru Dumnezeu”?

Este îngăduit creștinilor „să mintă pentru Dumnezeu”?

Ortodoxia originală a Bisericii „Noul Ierusalim” de la Pucioasa este caracterizată printr-o serie de inovații menite să netezească drumul creștinilor spre „înhristosire” și „șfințire”. Printre alte inovații năstrușnice, „Biblia” Pucioșilor (pe care ei o intitulează pompos „Cuvântul lui Dumnezeu”), promovează o ciudată permisivitate pentru minciună, pretinzând că „pentru Dumnezeu, creștinilor le-ar fi îngăduit să mintă”. Colac peste pupăză, ca și când îngăduința n-ar fi o concesie mai mult decât discutabilă, ideologia pucioasă chiar îi îndeamnă fățiș pe creștini la minciună. Vorbind în anul 1991 din partea Virginiei Tudorache ( și pretinzând că de fapt, duhul ei vorbește), liderii pucioși îi îndemnau deschis pe supușii lor să „mintă pentru Dumnezeu”, pe motiv că în acest caz, cu totul și cu totul particular, minciuna este o „taină acoperită”:

“Biruiți lumea, chiar de va trebui să mințiți pentru Dumnezeu și pentru calea Lui cea dreaptă și cea adevărată. [...]
Nicușor Zidaru, [...] De ar fi să minți pentru Dumnezeu, minte, mămică, și fă voia Lui, de acum, și învață ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)

Desigur că aici este vorba de „Dumnezeul” pucioșilor, pe care ei îl numesc tot „Hristos”, un „Iisus Hristos” (contra)făcut și nu născut, care din Fecioara (Virginia) s-a făcut, mai înainte de toți vecii care urmează veacului XX (mai precis, începând cu anul 1955); și în pântecele ei a fost purtat (vreme de 25 de ani: 1955-1980†) și de aici au ieșit izvoare de apă vie și de Cuvânt Pucios, și călare, și pe jos (călare pe calul alb al Apocalipsei):

"O, popor venit la izvor, dacă ți-e sete, vino și bea, tată, dar nu numai să bei, ci să și crezi dacă vrei să vezi minunea Duhului Sfânt. Fii ochi și urechi la ce-ți spun Eu, căci cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui, și acesta este semnul celor ce cred în Mine, și ei nu mai umblă în întuneric, ci au lumina vieții." (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 7 iunie 2009)

“Gătesc acum masă de cuvânt între Mine și tine, poporul Meu. [...] și este scrisă în Scripturi taina aceasta când cerul se deschide, iar Eu pe cal alb sunt numit Credincios și Adevărat, judecând întru dreptate și având nume scris, pe care nimeni nu-l știe decât numai Eu, și se cheamă numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu, [...] și nimeni nu știe decât numai Eu taina cuvântului Meu când el se face pe masa Mea cu tine, poporul Meu.”
(Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 7 iulie 2010)

Or, această doctrină creează o neobișnuită dilemă, deoarece Biblia spune limpede că “diavolul este tatăl minciunii”:

“Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii.” (Ioan, 8,44)

Tot Biblia vine și cu exemple concrete: cum se poate ajunge la abuz din interpretarea greșită a evlaviei către Dumnezeu. Iudeii ajunseseră să nesocotească chiar unele dintre cele zece porunci, dintr-o părută evlavie, ca să fie ei cu orice preț „de folos lui Dumnezeu”:

Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească".
Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
Nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.
Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. (Marcu 7, 10-13)

Istoria Bisericii Universale consemnează o sumedenie de abuzuri făcute „în numele lui Dumnezeu” și „pentru Dumnezeu”, unele ajungând chiar la crime. Să ne reamintim doar de anii negri ai Inchiziției, când mii de nevinovați au fost arși pe rug pe baza unor vinovății închipuite sau pre-fabricate.

Pucioșii acutizează așadar prin doctrina lor această întrebare: avem voie „să mințim pentru Dumnezeu”?

Și de aici, nedumeririle subsecvente: „este oare posibil să fie nevoie să mințim pentru Dumnezeu”? „Are nevoie Dumnezeu să mințim pentru El”?

Desigur că vor fi tentante răspunsuri de genul... „Da, dacă în felul acesta se salvează viața unui om... poate că merită chiar să minți! Așa a făcut, de exemplu, călugărița integră din „Mizerabilii” lui Hugo: a mințit (pentru prima dată în viața ei) ca să prevină situația ingrată ca Fantine să ajungă la mâna nemilosului Javert”.
La un asemenea raționament, exemplificat cu pasaje alese din literatura universală, replica este simplă: Nu Dumnezeu, ci omul (Fantine) a fost beneficiarul minciunii omului (călugărița). Nu s-a mințit pentru Dumnezeu, ci pentru om!

Un lucru este cert: pucioșii au luat în serios acest îndemn. De aceea, nu puține au fost cazurile când ei au fost prinși că mint fără să clipească, fiind convinși că, în acele situații fără ieșire în care se aflau, numai mințind puteau salva aparențele, și că astfel ei I-au adus prin minciună "servicii" lui Dumnezeu.

Așadar, să mințim, sau nu, pentru numele lui Dumnezeu?!!

Last edited by mariamargareta; 28.11.2010 at 16:11:36.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 07.08.2010, 16:04:41
ingerul_pazitor ingerul_pazitor is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.08.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 156
Implicit

nu este ingaduit sa minti ptr nimic in lume, fie si dzeu, parerea mea, are grija Bunul Dzeu sa salveze o viata fara sa fie nev sa minta cineva.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 09.08.2010, 10:32:08
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Cruciatilor li se spunea ca au voie sa ucida pentru Dumnezeu.
Inchizitorii ucideau pentru Dumnezeu.
Multe pacate s-au facut in numele lui Dumnezeu.
Oare Dumnezeu, daca exista, asa ne vrea?
Asa vrea El sa aduca noi membrii in turma Sa? Prin minciuna? Nu cred ...
Reply With Quote
  #4  
Vechi 09.08.2010, 12:04:03
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.065
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Dumitru73 Vezi mesajul
Cruciatilor li se spunea ca au voie sa ucida pentru Dumnezeu.
Inchizitorii ucideau pentru Dumnezeu.
Multe pacate s-au facut in numele lui Dumnezeu.
Oare Dumnezeu, daca exista, asa ne vrea?
Asa vrea El sa aduca noi membrii in turma Sa? Prin minciuna? Nu cred ...
Asta nu intelegem noi, ca Dumnezeu de bunavoie S-a limitat pe Sine atunci cand a inzestrat persoana cu libertate. Prin libertate se pacatuieste si tot prin libertate, nu prin predestinare, se ajunge la mantuire.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 09.08.2010, 12:10:16
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Cel care traieste in Adevar nu mai minte. Acest tip de persoana nu mai cauta sa placa omului, ci lui Dumnezeu, de aceea va ajunge sa spuna numai adevarul, chiar si cu riscul de a fi batjocorit pentru marturisirea lui.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 09.08.2010, 12:39:46
Crestin_Simona
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Cel care traieste in Adevar nu mai minte. Acest tip de persoana nu mai cauta sa placa omului, ci lui Dumnezeu, de aceea va ajunge sa spuna numai adevarul, chiar si cu riscul de a fi batjocorit pentru marturisirea lui.
Dumnezeu sa-ti ajute!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 30.09.2010, 15:27:00
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit despre sectari ARSENIE BOCA



De la Părintele Arsenie cetire...

DESPRE ÎNGUSTIMI ȘI SECTARISM

E bine să punem la punct acel „spirit sectar”, spirit îngust, spirit habotnic, zelotismul fără socoteală, sau mai bine zis prostia, care încununează fruntea multor suficienți de sine.
Nu s-a crezut că se găsesc sectari și altundeva decât unde de obicei îi știm. Observând oamenii mai cu atenție, am aflat că spirite sectare se găsesc oriunde, în toate activitățile omenești. Se găsesc (cârcotași) pe marginea oricărei gândiri omenești, nu numai în religie. Se găsesc spirite sectare răzând chiar la temelia ierarhiei. E clar că spiritele sectare, mentalitățile de orice fel, sunt spirite anarhice, sortite la fărâmițarea lor până la absurd. Sectarismul se explică prin sine, dar nu și-l poate explica cel ce pătimește de el. Adică cel căzut în asemenea îngustimi susține cu toată tăria că așa este Adevărul, cum îl înțelege el, și nu admite o altă părere a Sfinților, a Bisericii și a obștii în general.
Dacă prostul s-ar recunoaște prost, ar înceta de a mai fi ca atare și s-ar schimba în înțelept.
Orișice spirit sectar aduce minții și sufletului o neliniște, o tulburare, o barieră care stingherește libertatea sufletului, seninătatea superioară, suveranitatea Credinței în conducerea preaînțeleaptă a Providenței, atât în directivele mari ale lumii, cât și-n amănuntele vieții noastre. Că ori de câte ori nu ții pas cu Providența, ba din neștiință, ba din fixarea pe câteva idei omenești, totdeauna am putea fi striviți, fără a avea un merit altul decât acela de a fi victimă a îngustimii noastre. Cine-i îngust la minte, n-are leac nicăieri. Mulți sunt mai betegi la minte decât de alte boli fizice.
Sunt oameni care reprezintă Providența, oameni providențiali, dar după oarecare vreme se sectarizează, se limitează la îngustimi, la câteva principii fixe, și vor cădea victimile acestor îngustimi. Și întâi trebuie să se spargă capul prost, ca să vie cel cu minte.
Să luăm un exemplu și un model de îngustime a oamenilor providențaili din anii 1556-1598. În această perioadă de vreme pe tronul Spaniei a urcat regele Filip al II-lea, care din fire era un rege ipocrit și veșnic posomorât; se spune că n-a râs în viața lui niciodată. A zâmbit numai o singură dată, când a auzit de măcelul din noaptea Sfântului Bartolomeu. A moștenit cel mai mare imperiu care exista pe atunci. Spania cu America Centrală, America de Sud, Neapolul, Sicilia și Sardinia, și Milanul și Țările de Jos; iar după ce a cucerit Portugalia, la anul 1580, se făcu stăpân și peste imperiul colonial [al acesteia]: Brazilia, posesiunile din Africa și Indiile. Căsătorindu-se cu Maria Tudor a Angliei, dispunea acum și de aceasta [de Anglia]. Această întindere imensă [îl] făcea pe Filip să se creadă în sine așa de tare încât afirma, umflat de mândrie, că în împărăția sa soarele niciodată nu apune, iar lumea zicea că atunci când se mișcă Spania, se cutremură pământul.
Filip ar fi putut fi un rege mare, dacă ar fi înțeles vremea în care trăia. Chiar de la suirea sa pe tron își propusese ca toată viața lui să lupte pentru stârpirea protestantismului. Fanatismul său, întreținut și de iezuiți, era așa de mare încât spunea adesea: „Mai bine n-aș mai fi rege, decât să domnesc peste eretici!”. Într-adevăr, el se purta cu atâta cruzime contra reformaților încât aceștia îl numiră „demonul de la miazăzi”.
În luptele sale, ce le-a avut cu flamanzii, a căutat să-i aducă pe aceștia cu de-a sila la catolicism, fiindcă, din îngăduința lui Carol Quintul, primiseră calvinismul. Măsurile regelui siliră pe acești locuitori să facă o confederație, pentru ca să-și apere cu armele libertatea religioasă și politică.
Filip, afumat de fumul fanatic catolic, însărcină pe generalul său, Ducele de Alba, să se ducă să supună țările răsculate. Acesta a fost cel mai crud om al vremii de acum și purtarea lui fu înspăimântătoare. Dărâmând toate fortărețele răsculaților, 18.000 de oameni au fost arși de vii, [la] 30.000 li s-au luat averile, rămânând pieritori de foame, [iar] 100.000 fură nevoiți să părăsească țara.
Filip povățuit de iezuiți, se hotărî să curețe Spania de necredincioși. El dădu un decret prin care ordona ca „toți cei care nu sunt catolici să se boteze sau să părăsească țara”. Cei mai bogați și-au vândut averile și au trecut în alte țări, iar sărăcimea a rămas pe mâna iezuiților și închinătorilor și au fost arși de vii. În urma acestor măsuri, Spania de miazăzi ajunse o paragină. Sfârșitul vieții lui Filip a fost același ca al lui Irod, ucigătorul pruncilor: „păduche sub piele”, iar după dânsul Spania a decăzut mereu și nu s-a mai ridicat niciodată.
Iată un argument destul de bun al suficienței de sine, al bigotismului fanatic, plin de nenumărate crime și sânge, manifestat prin ura ucigătoare de oameni, bazat pe mijloace de teroare, ca să se impună un creștinism forțat.
Întrebăm Apusul: oare așa ne-a învățat Hristos? Unde este răbdarea care trebuie s-o avem, până la jertfă, pentru frații noștri mai slabi? Iată unde a dus pe Filip îngustimea fanatică a suficienței de sine! De aici reiese că acel care este căzut în aceste extreme ale sectarismului nu-și dă seama de această orbire și, ascultând de o vrajă vrăjmașă, împinge lucrurile, în îngustimea sa, până la absurd, prăbușindu-se în abisul fărădelegilor și căzând din creștinism prin călcarea iubirii de oameni.
Oricine care este afumat de o vrajă vrăjmașă sectară luptă pentru ca să-și facă prozelitism cât mai mare, ca prin aderenții ce și-i câștigă să poată, azi sau mâine, să producă „anarhie”, prin răzbunare și ferocitate.
Sectarismul este o vrajă vrăjmașă care luptă împotriva păcii lui Hristos, împotriva dragostei Lui, împotriva unității Lui, care a legat pe toți creștinii de veacuri, până la sfârșitul veacului acestuia.
Spiritul anarhic sectar este izvor al răutății, care ia pacea de pe pământ și pustiește inima de iubirea lui Hristos. Prin îngustimile lui, credința se pustiește, ateismul se generalizează, drepții se desăvârșesc și… „judecata cea de pe urmă” se grăbește.
Ateismul este ultima fază a sectarismului. Acesta tinde să cotropescă tot pământul, iar când va reuși ca toți supraviețuitorii acestei lumi, cu voie și fără voie, să afirme negația lui Dumnezeu, negația nemuririi, negația Învierii și a Împărăției lui Dumnezeu, după o vreme foarte scurtă se vor izbi de apariția cea înfricoșată a lui Iisus Hristos, ca Judecător al lumii și Împărat al creștinilor. Atunci fiecare își va primi plata ostenelilor sale, pentru o veșnicie fără de sfârșit.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 30.09.2010, 15:59:03
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Sunt situatii cand poti minti cu un scop bun, cum a facut acest calugar din Pateric:

"7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si
daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si
indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea,
aflandu-l pe el fratele, i-a zis: sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis: eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant,
s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?
El a oftat si i-a spus, zicand: eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de
mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu
tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea
dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si
Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers
la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea
lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu
dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand
Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat
pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si
l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a
gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este
dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea
fratelui sau.
"
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 30.09.2010, 16:27:24
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Sunt situatii cand poti minti cu un scop bun, cum a facut acest calugar din Pateric:
Si Sfantul Ioan Gura de Aur in lucrarea "Despre preotie" dedica un intreg capitol minciunii si viclesugului. Poate spre surprinderea noastra, el arata insa aici ca acestea in mana celui intelept si iubitor de semeni (nu de sine) si folosite cu masura - devin arme in slujba binelui. Desigur, Sfantul Ioan stia ca diavolul este tatal minciunii si stia, de asemenea, ca Mantuitorul ne-a spus ca ce este da sa fie da, iar ce este nu sa ramana nu.

Totusi, el vorbeste despre miciuna nu la modul general, ci face distinctia intre miciuna pentru binele propriu si cea pentru binele altcuiva, in functie de context.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 30.09.2010, 16:36:14
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Marius22 Vezi mesajul
el arata insa aici ca acestea in mana celui intelept si iubitor de semeni (nu de sine) si folosite cu masura - devin arme in slujba binelui.
Sunt taine. Un raspuns de incepator ar fi acela ca daca avem cazuri de persoane imbunatatite care au mintit, ele au facut acest lucru pentru ca se invrednicisera sa cunoasca finalitatea lucrului prin Dumnezeu. Adica stiau ca si asa fac un bine. Noi nu ne-am ridicat la masura desavarsirii lor si de aceea nu e bine sa mintim. Pentru noi minciuna e ca fructul din pomul cunostintei binelui si raului, adica duce la pacat, in vreme ce pentru ei, minciuna a devenit ca si moartea - o trecere spre mai multa viata.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
„Cu pace să ieșim”,„Întru numele Domnului” VladCat Sfanta Liturghie 4 07.01.2013 19:54:33
„Marșul pentru Viață” - 2012! Laura19 Generalitati 0 19.03.2012 11:04:25
„Motto-ul” de zi cu zi Delalucaci Generalitati 3 20.01.2012 21:25:48
„Particula” lui Dumnezeu Paisie Aghioritul Teologie si Stiinta 109 04.05.2010 12:22:19
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” cozia Biserica Ortodoxa si Massmedia 0 13.01.2008 06:33:55