Mi-e frica!

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Suflete, Domnul ne iubeşte şi ne lasă o libertate atât de mare încât noi putem inclusiv să facem mari nebunii, cum am văzut de mii de ori şi la mine.
Am trecut şi eu prin stări asemănătoare cu tine. Uneori mai trec şi acum, în ultima vreme. Dar mă bat pe mine însumi cu nădejdea în Mila Domnului.
Mult m-aş bucura să aflu că harul Domnului a lucrat în inima ta şi că ai bătut ispita grea. Mergi degrabă, cu nădejde în nemăsurată milă a Domnului nostru iubit, Care S-a jertfit tocmai ca noi să avem mereu deschisă Uşa Milostivirii. Aleargă cu braţele deschise, cum fuge copilul în braţele mamei sau în cele ale tatălui, plîngând, şi spune-i Domnului ce ţi-au făcut ţie câinii răutăţii duhurilor care vor să te sfâşie. Nu pe tine te va bate Domnul, ci pe ei, gonindu-i din jurul tău, aşa încât să fii iar copilul care se bucură, ziua şi noaptea, de dulcea iubire a adevăraţilor noştri Părinţi.
Aleargă la Domnul, soră, aleargă! O, cum ne aşteaptă El ca să ne aline rănile şi să ne dea puteri noi pentru a ne bucura de viaţă!
Mă rog şi eu pentru tine, împreună cu toţi ceilalţi care ţi-au aflat necazul.

Frumos răspunsul tău, cezar_ioan!

[Mariatwix]

Dragii mei, vreau sa va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, gandurile bune si rugaciunile voastre. M-au ajutat tare mult, mi-ati facut un mare bine netrecand peste problema mea si rupandu-va din timpul vostru pentru a-mi raspunde si a ma incuraja.

Vreau sa va spun ca Dumnezeu si Sfanta Fecioara asculta rugaciunile pacatosilor. M-am rugat zi de zi sa imi dea putere sa-mi depasesc frica si sa-mi arate calea spre Biserica. V-am scris la inceput ca ezitam intre Biserici, intre preoti, nu stiam ce sa fac. M-am rugat si mi-a venit raspunsul atunci cand l-am cerut: intr-o zi m-am intalnit cu parintele intr-un loc unde nu-l mai vazusem pana atunci, in partea mea de sat, am vorbit, a vorbit cu baietelul meu, ne-a invitat la joaca la fetita lui... Atunci am inteles ca era semnul pe care l-am cerut si i-am spus ca as vrea sa ma primeasca la Spovedanie. M-a chemat, m-a primit cu bunatate si intelegere, am descoperit exact preotul pe care-l cautam, bland dar nu superficial, intelegator si diplomat. Nu mi-a dat Sfanta Impartasanie, nici nu ma asteptam, m-a mai chemat in postul acesta la Biserica, mi-a dat un canon, m-a sfatuit, mi-a daruit o carte de rugaciuni... Am simtit ceea ce am cautat ani de zile si n-am gasit. Ma simt linistita, pentru ca simt ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Ii multumesc Sfintei Fecioare pentru ajutorul pe care mi l-a dat, pentru ca nu ma indoiesc ca a fost mult mai mult decat o intamplare ca am ajuns la acest preot. Si va multumesc si voua, din nou, pentru incurajari si pentru ca am invatat foarte multe de la voi in aceste doua saptamani cat am citit forumul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

[Mariatwix]

În prealabil postat de Demetrius

Frumos răspunsul tău, cezar_ioan!

Da, foarte frumos, m-a impresionat enorm, nici n-am gasit cuvintele sa raspund. Nici acum nu le gasesc, pot sa spun doar ca m-a "atins" exact unde aveam nevoie si ii multumesc.

[stoicadorina]

În prealabil postat de Mariatwix

Dragii mei, vreau sa va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, gandurile bune si rugaciunile voastre. M-au ajutat tare mult, mi-ati facut un mare bine netrecand peste problema mea si rupandu-va din timpul vostru pentru a-mi raspunde si a ma incuraja.

Vreau sa va spun ca Dumnezeu si Sfanta Fecioara asculta rugaciunile pacatosilor. M-am rugat zi de zi sa imi dea putere sa-mi depasesc frica si sa-mi arate calea spre Biserica. V-am scris la inceput ca ezitam intre Biserici, intre preoti, nu stiam ce sa fac. M-am rugat si mi-a venit raspunsul atunci cand l-am cerut: intr-o zi m-am intalnit cu parintele intr-un loc unde nu-l mai vazusem pana atunci, in partea mea de sat, am vorbit, a vorbit cu baietelul meu, ne-a invitat la joaca la fetita lui... Atunci am inteles ca era semnul pe care l-am cerut si i-am spus ca as vrea sa ma primeasca la Spovedanie. M-a chemat, m-a primit cu bunatate si intelegere, am descoperit exact preotul pe care-l cautam, bland dar nu superficial, intelegator si diplomat. Nu mi-a dat Sfanta Impartasanie, nici nu ma asteptam, m-a mai chemat in postul acesta la Biserica, mi-a dat un canon, m-a sfatuit, mi-a daruit o carte de rugaciuni... Am simtit ceea ce am cautat ani de zile si n-am gasit. Ma simt linistita, pentru ca simt ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Ii multumesc Sfintei Fecioare pentru ajutorul pe care mi l-a dat, pentru ca nu ma indoiesc ca a fost mult mai mult decat o intamplare ca am ajuns la acest preot. Si va multumesc si voua, din nou, pentru incurajari si pentru ca am invatat foarte multe de la voi in aceste doua saptamani cat am citit forumul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Ma bucur nespus pentru tine. Intr-adevar, nu lasa Dumnezeu nici un suflet nemiluit si ne asculta intodeauna rugaciunile. Noi cautam preot deosebit prin locuri indepartate dar de cele mai multe ori el este foarte aproape de noi. Pe fiecare data Ingerul pazitor ne aduce la credinta intr-un anumit fel. Undeva, cineva s-a rugat pentru tine! Si aici pe forum sunt persoane deosebite care in taina se roaga pentru cei aflati in nevoi trupesti si lipsuri duhovnicesti.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mariatwix

Dragii mei, vreau sa va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, gandurile bune si rugaciunile voastre. M-au ajutat tare mult, mi-ati facut un mare bine netrecand peste problema mea si rupandu-va din timpul vostru pentru a-mi raspunde si a ma incuraja.

Vreau sa va spun ca Dumnezeu si Sfanta Fecioara asculta rugaciunile pacatosilor. M-am rugat zi de zi sa imi dea putere sa-mi depasesc frica si sa-mi arate calea spre Biserica. V-am scris la inceput ca ezitam intre Biserici, intre preoti, nu stiam ce sa fac. M-am rugat si mi-a venit raspunsul atunci cand l-am cerut: intr-o zi m-am intalnit cu parintele intr-un loc unde nu-l mai vazusem pana atunci, in partea mea de sat, am vorbit, a vorbit cu baietelul meu, ne-a invitat la joaca la fetita lui... Atunci am inteles ca era semnul pe care l-am cerut si i-am spus ca as vrea sa ma primeasca la Spovedanie. M-a chemat, m-a primit cu bunatate si intelegere, am descoperit exact preotul pe care-l cautam, bland dar nu superficial, intelegator si diplomat. Nu mi-a dat Sfanta Impartasanie, nici nu ma asteptam, m-a mai chemat in postul acesta la Biserica, mi-a dat un canon, m-a sfatuit, mi-a daruit o carte de rugaciuni... Am simtit ceea ce am cautat ani de zile si n-am gasit. Ma simt linistita, pentru ca simt ca Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Ii multumesc Sfintei Fecioare pentru ajutorul pe care mi l-a dat, pentru ca nu ma indoiesc ca a fost mult mai mult decat o intamplare ca am ajuns la acest preot. Si va multumesc si voua, din nou, pentru incurajari si pentru ca am invatat foarte multe de la voi in aceste doua saptamani cat am citit forumul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Bucurie!!!
Bravo, soră!
Slavă lui Dumnezeu pentru necuprinsa Lui Iubire şi Înţelepciune!

[mateimatei]

Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:17-18)
Hristos e dragoste, Sacrificiul Sau a impartit timpul in doua si Legea cea veche a apus odata cu moartea pe cruce. Legea talionului s-a stins intr-o piata prin Palestina unde Domnul a oprit o lapidare. Pietrele acelea s-au rostogolit pe jos si n-au mai ucis pe nimeni.
Frica? Pentru ce? Sa te duci in fata Tatalui tau si sa recunosti c-ai gresit din nou? Crezi ca el nu stie?! Nu astepta! Asa cum tu-ti privesti copilul asteptand sa vezi daca recunoaste ca iar s-a jucat cu mingea prin bucatarie (lucru evident, doar e plin de cioburi pe jos!) tot asa asteapta si El.
Mergi la biserica si vorbeste-I, cauta un preot ca sa-ti spuna cum sa-ti rascumperi gresala si doreste-ti cu adevarat sa nu mai cazi in pacat. Vorbeste cu orice preot, pentru ca de fapt, nu vorbesti cu el, ci cu Dumnezeu, functia preotului este similara cu cea a unei oglinzi in care te vezi asa cum esti de fapt.
Mai este un lucru, sunt putini cei care nu au trecut prin senzatia aceea de nod in stomac cand au intrat la spovedanie, numele lor sunt de gasit prin calendar, pentru ca i-am canonizat, dar acel sentiment nu cred ca este frica, ci mandrie. Acesta e semnalul ca mai avem de lucrat cu noi insine, trupul se supune, dar mintea inca nu.
Incet, cu vointa, cu ajutorul Bisericii (ca de-asta a fost lasata pe pamant) si in special cu Dragostea Lui Hristos, o sa invingem.

[AndIov]

La inceputul lunii octombrie am avut prima criza de nervi. Fumam pe atunci, dar tigarile n-au avut nici cel mai mic efect calmant. Acea criza a tinut pana a doua zi, cand am luat un calmant si am mers la psihiatru. De atunci am tot mers, dar degeaba. Crizele apareau aleatoriu. Cand mi-a zis medicul ca vrea sa ma bage pe pastile, n-am mai mers.

Intre timp, m-am certat ca la usa cortului cu o vecina din camin pentru o noptiera din fumoar. Ala a fost imboldul sa ma las de tigari. M-am lasat treptat, am o luna de cand n-am mai fumat. Crizele tot au aparut. De obicei, cand ma lua, plecam la sala de lectura sa invat. Pentru mine, invatatul are rol de calmant. Treptat, am observat ca acele crize apareau daca stateam cateva zile acasa. Colega de camera era foarte bisericoasa, dar foarte tracasanta. Avea ticuri muulte, ma intrerupea cu cele mai stupide intrebari, inclusiv venea dupa mine la sala de lectura pe motiv ca si-a uitat cheile acasa.

Am facut legatura intre crizele mele si persoana ei. Am dat-o afara si m-am apucat de box, ca sa nu o bat. In perioada in care o terorizam sa plece, o alta vecina mi-a spus sa incerc, strict ca experienta (eram atee pe atunci), sa ascult acatiste de pe youtube, ca sa ma calmez. Ii povestisem ca mereu facea cineva cate o obsesie pentru mine si mi-a spus ca ce am eu e boala sufleteasca si ca intoarcerea la credinta e solutia.

Am incercat intai melodii pentru meditatie, dar n-au functionat cine stie ce. Apoi am incercat un acatist, in zece minute am adormit. De atunci, cand am stat in Bucuresti, numai cu acatiste am dormit.

Intre timp s-a mutat colega si eu am plecat la ai mei, in vacanta. Aici nu-mi ajunge netul pana langa pat, deci n-am mai ascultat acatiste. In prima zi am facut o criza de nervi, ca ma durea burta. Apoi am fost calma pana aseara, cand m-a luat iar. Am zis ca sunt obosita. In seara asta, iar. Nu prea vroiam, dar mi-am calcat pe orgoliu si am pus iar un acatist si m-am calmat. E clar ca vecina avea dreptate.

Am intrat pe forum ca sa intreb cum sa ma intorc la credinta, ca simt ca e o cale lunga si grea. Din ce-am citit pe acest topic, am inteles ca primul pas e spovedania. Stiu ca se face si in afara postului, dar stiu de la religie, din scoala, ca se face doar in cazuri grave (crime, de exemplu). E adevarat? Daca nu, cum se procedeaza?

Mentionez ca n-am mai fost de cel putin 10 ani la biserica. Stiu doar cum arata cladirea si preotul, nu cunosc denumirile specifice, oricare ar fi ele.

Va multumesc anticipat pentru sfaturi :)

[Ioan_Cezar]

Care va să zică mereu e cineva obsedat de tine, hait?.... Şi faci crize (ce fel de crize, în ce constau?). Şi nici nu iei pastile recomandate de medic.
Păi în acest caz ......eşti taaaare, bre! Nici n-am auzit de una mai tare ca tine.
*
Sufleţelule, dacă tu zici că vrei să te întorci la credinţă şi regreţi că nu ai mai fost de 10 ani la vreo biserică,
păi cum nu realizezi că te-ai întors deja?
Uite, deja te-a năpădit dorul după Dumnezeu, fericitul nostru dor,
într-o formă poate camuflată sub aparenţa crizelor şi a cuiva care se ţine mereu după tine. O fi îngerul care îţi dă semne prin oameni, ştiu şi eu?...

*
Acuma dacă îmi permiţi o oarece sugestie, pe care n-aş vrea s-o urmezi deîndată ci s-o dezbaţi mai întâi cu un om cucernic (preotul duhovnic, de pildă): pune un strop de rânduială în viaţa ta, uşor-uşurel, cătinel-cătinel.
Nu ţi-e dor să citeşti din Biblie? Câteva minute zilnic, la aceeaşi oră... Adapă-te ca o căprioară însetată de la fântâna cu apă vie - slova Scripturii.
Nu ţi-e dor să şezi pitită într-un colţ al bisericii, neştiută de nimeni şi să plângi pentru unele întâmplări la care, poate, nu ai fi vrut să participi? Sau să plângi de bucurie, sub mângâierea vreunui psalm rostit ori cântat la slujbă, aducînd aşa recunoştinţă Domnului, Fecioarei, vreunui sfânt sau altei puteri cereşti.
Dă-te şi tu pe lângă preotul locului, în sensul de a-i cere să îţi dea ceva de făcut, un lucru cât de mic (cum ar fi să mături prin curtea bisericii, te asigur că e tare frumos şi liniştitor). Nu te lua după cei ce vin la biserică precum vin la un muzeu cu fosile "interesante". Ăştia nu sunt creştini, sunt măscărici şi turişti. Tu caută să vii la Domnul prin ceva activ, prin participare, făcînd ceva pentru semeni, iar nu aşteptînd miloaga şi apoi tulind-o frumuşel la ale tale. Biserica e o comuniune, un fel de stup în care fiecare face ceva, iar de nu face e bondar nevrednic şi e măturat frumuşel pe la urdiniş, afară între furnicile urât înţepătoare. Pocăinţa ta să fie, aşadar, lucrătoare. Adică să fie frumoasă, cum, pesemne, dacă nu mă înşel aşa eşti şi tu.....:)
Doamne ajută!

[AndIov]

Persoanele care au facut cate o obsesie pentru mine sigur nu sunt ingerii. Ingerii nu bat si nici nu incearca sa violeze.

Primele crize le-am facut acum trei ani, cand eram cu un baiat violent. Nu ma deranja ca ma batea, dar daca eu vroiam in brate si el nu ma lua, urlam vreo doua ore fara nicio sansa de a ma opri. Cam de fiecare data se ajungea la tentative de suicid. Dupa ce m-am despartit de el, crizele au mai tinut vreo doua luni si au disparut subit. In astea doua luni, am luat niste calmante naturiste, care nu mi-au dat dependenta.

Urmatoarea a aparut anul trecut, dupa ce m-am certat cu un coleg, fara tentative de suicid, dar cu un plan clar de crima. M-am potolit la timp, colegul nici nu stie ce vroiam sa-i fac. Cu putin timp inainte de criza asta, acel baiat violent s-a sinucis. La cateva luni, a aparut un alt baiat obsedat. N-a apucat sa ma bata, dar era sa ma aleg cu un viol. Nu s-a lasat cu nicio criza.

Anul asta, cu vreo doua saptamani inainte sa se faca un an de la moartea primului, eram nervoasa incontinuu. La o zi dupa, cand am trecut pe la biserica sa-i aprind o lumanare, am facut iar o criza. Plangeam de frica sa nu ajung sa locuiesc iar cu el. Criza s-a extins pana a doua zi, cand ma infuriasem pe o colega ca nu mi-a raspuns la telefon(era la curs si eu incurcasem zilele saptamanii). Mi-am luat un calmant naturist de la farmacie si m-am dus la psihiatru. Urmatoarea zi m-a hipnotizat un amic si, oricum, calmantul ala m-a facut de mi-era greu si sa gandesc, darmite sa vorbesc. Aia a fost ultima criza din perioada in care fumam.

Dupa doua saptamani-o luna, la 3 zile dupa ce m-am lasat de tigari, iar am facut o criza, tot cu plansete si atat. Am zis ca e sevrajul si n-am luat nimic. M-am tratat cu mers la invatat si mancat bine. La urmatoarea criza, am luat un antidepresiv pe care il mai luasem acum cativa ani si stiam ca e foarte bun. De data asta si-a facut efectul intr-o ora si a tinut efectul doar o ora. L-am luat ca trebuia sa ajung la scoala, deja aveam cam multe absente.

Crizele au aparut tot mai des, dar, la sfatul vecinei, am inceput sa ascult acatiste. Momentan ele sunt calmantele. Partea urata e ca nu pot controla nici plansul, nici urletele, desi sunt constienta de ce mi se intampla.

Psihiatrul n-a apucat sa-mi recomande nimic, ca am refuzat clar ideea de a lua pastile. Dau dependenta si eram convinsa ca pur si simplu ma deranja ceva din mediu. Asa a si fost, se trantea colega pe pat, cat dormeam eu. De atunci n-am mai mers la psihiatru.

Legat de Biblie, habar n-am de unde se cumpara si cat costa. Cat despre preotul locului, nu stiu care e. Stau in Bucuresti, stiu doar biserica la care am aprins o lumanare, ca de aia au stiut colegii sa-mi spuna. Cat despre treaba in biserica, daca m-ai sfatuit sa fac asta in ideea ca am prea mult timp liber, tin sa-ti spun ca nu e asa. Am facultatea si incerc sa-mi dezvolt o afacere.

Vecina mi-a recomandat niste carti. Azi le caut si am sa le citesc. Am sa trec si pe la biserica. Cu spovedania cum sa fac? Ca a trecut postul.

[Ioan_Cezar]

Fii liniştită, Spovedania nu e condiţionată de post.
Dumnezeu ne aşteaptă în fiecare clipă, Domnul nu are orar de primit şi de îngrijit sufletele copiilor Lui.
Tu ţi-ai pune copilul venit de departe, copil rănit şi poate muribund, să aştepte îmbrăţişarea ta pe motiv că ai o treabă mai importantă de făcut? Ce treabă mai importantă poate avea un părinte iubitor decât să sară în întâmpinarea copilului iubit? Mai ales când acest copil e tare necăjit...
Domnul, Care este Iubire, nu te lasă să aştepţi! Deocamdată ridică-ţi gândul spre El. Chiar acum. Pomeneşte-i Numele - asta se numeşte rugăciune şi te ajută sufleteşte, chiar de nu conştientizezi neapărat în clipa asta. (Vei înţelege mai târziu, la momentul potrivit conştientizării multor lucruri din viaţa ta.)

Te poţi spovedi oricînd, în orice biserică. Poţi cere asta oricărui preot, dar nu te aştepta ca musai să te primească. E adevărat că ai dreptul, nevoia şi libertatea să ceri spovedanie, însă la fel de adevărat e că preoţii uneori nu spovedesc musai când vrem noi. Au motivele lor, de obicei foarte întemeiate. De pildă, să te cercetezi cu ajutorul unui ghid de spovedanie, pe care ţi-l va da părintele, sau poate să meditezi cu seriozitate la unele lucruri. Nu ştiu, vezi ce zice preotul. În orice caz, e vorba de ceva smerenie aşteptată de la tine (smerenie adică o oarece conştientizare a realităţii, a măsurii noastre de oameni simpli, dincolo de închipuirile minţii şi de fumuri luate de la alţii ori inventate de noi înşine), altfel în ciuda ritualului spovedaniei poţi să pici pe lângă Taină. Mulţi respectă tipicul, fac exact cum scrie la carte, dar căinţă şi limpezime a gândului bun nu au şi atunci Taina fie nu lucrează în sufletul omului fie se întâmplă altele...
Deci: mergi la prima biserică din jurul tău şi roagă pe părintele de acolo să te primească la spovedanie. Dacă nu te spovedeşte pe loc, fă aşa cum îţi zice (probabil îţi dă câteva zile să citeşti un material, un îndreptar legat de Taina Mărturisirii; mai sunt şi alte motive pentru o eventuală amânare, nu e bine să scriu eu aici mai mult, e vorba de o Sfântă Taină şi trebuie să mă opresc).
O să reuşeşti! (Aşa cred eu acum, să mă ierţi de proorocire.)
Eu te percep (poate însă doar îmi închipui aşa, prin dorinţă) ca fiind hotărâtă. Îmi pari un om dârz, dovadă printre altele că ai ajuns să te linişteşti studiind. Or, munca studiului nu e pentru suflete slabe ci pentru caractere dârze. Ştiu că poate îţi place să studiezi, poate te linişteşte întrucât îţi ţine mintea ocupată, poate că te bucură întrucât vezi că te pricepi şi că îţi merge mintea cu isteţime etc. (unde studiezi? În Politehnică? mai degrabă în Leul, la Electronică?...:)) Dar faptul că plugăreşti cu mintea şi voinţa rămâne fapt foarte bun. Mai târziu poate vei deprinde, pe fondul acestei obişnuinţe de a plugări cu mintea, vei deprinde aşadar şi taina plugăriei inimii cu rugăciunea statornică, neîncetată... Deie Domnul!

P.S. Îngerul poate lucra surprinzător. El desigur nu pune pe bărbaţi să te necăjească, dar statornicia cu care te necăjeşte cineva poate fi înţeleasă şi ca statornicia cu care altcineva te cheamă, lăsînd să se petreacă necazuri în viaţa ta... Lasă însă acum interpretările astea. Le vei face mai târziu, după ce te vei linişti binişor. Doamne ajută!