Eu

[grgsc_mrs]

Buna, din nou. In ultima vreme mi-am propus sa ma schimb, sa devin un alt om si sincer, imi place. vreau sa citesc mai mult, veau sa fiu mai destept, mai sociabil, mai dezghetat etc.
M-am saturat sa fiu omul acela care sta toata ziua la calculator si pierde vremea in loc sa ma intalnesc cu prietenii si sa fac alte lucruri folositoare.
Si acum sa ajungem la subiectul pe care as vrea sa il deschid...
Inca nu sunt decis ce facultate vreau sa urmez dupa ce termin liceul(am 16 ani) dar am in minte niste planuri de a pleca in strainatate. M-am saturat de tara in care traim. Tot mai multi oameni sunt concediati, salariile tot scad, tot mai multi rromi de ataca pe strada. Eu nu mai suport aceste lucruri. Pacatuiesc prin acest gand de a trai intr-o alta tara pentru a avea un viitor mai sigur? Daca nu e pacat, Dumnezeu ma va ajuta sa imi indeplinesc visul acesta de a trai intr-o alta tara, daca ma voi ruga la el mult? Nu va cer raspunsuri fixe, doar pareri. Va multumesc

[andreicozia]

Gindeste-te la Sf Pavel care a parasit Iudeea( Izraelul) pentru a propavadui crestinismul. Daca nu ar fi "emigrat" si ar fi considerat parasirea "poporului ales" un pacat este foarte posibil ca noi sa nu ne mai fi bucurat de religia ortodoxa.

[grgsc_mrs]

aveti dreptate, dar eu de aia am pus intrebarea, pentru ca planul meu de a pleca nu are niciun motiv religios.

[sergiu]

În prealabil postat de grgsc_mrs

aveti dreptate, dar eu de aia am pus intrebarea, pentru ca planul meu de a pleca nu are niciun motiv religios.

Apropo de tiganii care te ataca pe strada: in Londra moare cineva saptamanal injunghiat pe strada. Daca simti tu ca e mai bine, probabil poti sa mergi sa vezi cum e pe la altii. Doar sa tii minte sa iei de la ei doar ce e bun si sa dai de la tine doar ce stii ca e bun.

[grgsc_mrs]

Eu sunt o persoana mai slaba fizic si pur si simplu deja mi-e frica sa ies pe strada singur deoarece deja de 4 ori m-au oprit tigani pe strada si asta m-a speriat. Dar va rog sa imi raspundeti la intrebare. Eu as dori sa merg in SUA. Motivele vi le-am spus mai sus.

[andreicozia]

În prealabil postat de sergiu

Apropo de tiganii care te ataca pe strada: in Londra moare cineva saptamanal injunghiat pe strada. .

La cita lume( probabil jumatate din populatia Romaniei) tranziteaza zilnic Londra o injunghiere ocazionala este un procent chiar foarte rezonabil.

[adrian010155]

În prealabil postat de grgsc_mrs

Buna, din nou. In ultima vreme mi-am propus sa ma schimb, sa devin un alt om si sincer, imi place. vreau sa citesc mai mult, veau sa fiu mai destept, mai sociabil, mai dezghetat etc.
M-am saturat sa fiu omul acela care sta toata ziua la calculator si pierde vremea in loc sa ma intalnesc cu prietenii si sa fac alte lucruri folositoare.
Si acum sa ajungem la subiectul pe care as vrea sa il deschid...
Inca nu sunt decis ce facultate vreau sa urmez dupa ce termin liceul(am 16 ani) dar am in minte niste planuri de a pleca in strainatate. M-am saturat de tara in care traim. Tot mai multi oameni sunt concediati, salariile tot scad, tot mai multi rromi de ataca pe strada. Eu nu mai suport aceste lucruri. Pacatuiesc prin acest gand de a trai intr-o alta tara pentru a avea un viitor mai sigur? Daca nu e pacat, Dumnezeu ma va ajuta sa imi indeplinesc visul acesta de a trai intr-o alta tara, daca ma voi ruga la el mult? Nu va cer raspunsuri fixe, doar pareri. Va multumesc

In ce priveste renuntarea la calculator, te felicit! Despre partea emigrarii, te sfatuiesc, in modul cel mai calduros posibil, sa te mai gandesti! In alta tara, oricat de "civilizata" ti s-ar parea tie acum, lucrurile nu stau deloc asa cum iti imaginezi. Sper sa nu ei decizia de a pleca, iar daca o vei lua, sper sa-ti aduci aminte de ce ti-am spus. Dumnezeu sa te lumineze!

[FiulRisipitor]

Dragule, tine minte un lucru: raiul nu e pe pamant! Peste tot unde traiesc oameni e la fel! Am umblat in ultimii 10 ani ceva prin lume si pot sa-ti spun ca nu depinde neaparat de tara in care esti, mai ales daca te referi la chesii care se intampla pe strada (sa zicem ca lumea a III-a Africa, ceva tari Arabe si ceva tari din Asia au un risc mai ridicat). In ce priveste serviciul... vezi unde este munca ta apreciata mai bine. Eu am plecat din RO nu pentru ca nu-mi place Romania, ci pentru ca la momentul respectiv oferta a fost mai buna in altaparte. Daca voi ramane fara servici voi face la fel: depun CV-uri peste tot in lume (inclusiv Romania) in tarile unde m-as putea descurca cu limba, si unde oferta este mai buna acolo ma duc.
Cat priveste credinta, depinde de tine cat si cum o tii.

Pentru un baiat de 16 ani, mi se pare ca esti... genial. Dumnezeu sa-ti dea mintea de pe urma!

O sa-ti spun varianta mea, iar tu esti liber sa intelegi cum doresti, libertatea de a emigra.
Am fost 9 ani in Londra. Mirajul strainatatii e greu de stavilit. E foarte adevarat cu injunghierile (numai pe strada mea erau in medie o crima, doua pe an) dar englezii nu fac mare valva pe aceasta tema si n-o sa vezi asa ceva la stiri, ci in cel mai fericit caz, in unele emisiuni-dezbatere. Totusi, crimele respective erau cazuri speciale, polite platite intre cei implicati in traficul de droguri sau arme. In rest, daca-ti vezi de treaba si nu ratacesti noptile prin cluburi deochiate, sau pe strazi unde negri isi fac propria lor lege, nu mi s-a parut ca a trai in Londra este foarte periculos. Mai periculos mi se pare in Romania, din punctul acesta de vedere.
Pentru scurt timp am avut si copiii cu mine, iar perspectiva pentru tinerii care doresc sa invete, practic este nelimitata. Ai mei n-au stat decat un an si jumatate, in conditiile in care, cand au pus piciorul in Londra nu stiau o iota in engleza, in timp ce, la sfarsitul celui de-al doilea an scolar, fiul cel mare ajunsese la nivelul maxim pe care-l putea acumula un elev de varta lui, urmand ca in anul urmator sa faca doi ani intr-unul. Nu mai vorbim de recompense si excursii si tabere gratuite interne sau in alte tari (Franta, Scotia, chiar in China, cate 2 saptamani). Impresia mi-am spus-o de cum m-am dumirit: "Dragi copii, eu nu neg ca sunteti buni, dar ati nimerit sa fiti intr-o scoala unde marea majoritatea sunt prosti!!!"
E adevarat, nu stiam ce-i stresul si fiecare zi de lucru era parca trasa la indigo: serviciu, acasa, mancat, televizor (internet)...
De ce-am plecat? Nu stiu daca pot numi in primul rand, fiindca tanjeam dupa pamantul romanesc. Nu e obligatoriu ca acest sentiment sa fie la fiecare dintre noi. Pana la urma "acasa" este acolo unde te simti bine! Dar am plecat fiindca "o voce interioara" imi spunea ca trebuie sa fug si sa ma pregatesc pentru alte vremuri, fiindca nu e bine sa ma prinda pe acolo. In tot acel timp, am surprins aproape tot ce poate fi surprins intr-o astfel de lume, mai putin starea de panica. Am fost prins in trafic in plin centru Londrei sau in afara ei, si am stat ore in sir sa se deblocheze. Niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Poate ca nu intamplator, tara asta a fost stoarsa de vlaga dintotdeauna, mai intai de straini, iar acum de ai nostri care o vand pe nimic strainilor. Nu stiu daca merita sa ne luam dupa profetiile unora sau a altora, privitoare la Romania, dar ceva se va intampla in viitorul apropiat la nivel planetar. Daca Dumnezeu are sau nu vreun plan special cu Romania, stie numai El, dar nu se poate ca atatea sute de ani de suferinta sa nu aiba si un revers si nu e obligatoriu ca cei care au huzurit in tot acest timp, sa ramana pe acelasi plan de "fericire". Eu unul, pe acest aspect mi-am hotarat plecarea si ma rog la Dumnezeu sa nu mai fiu niciodata tentat sa emigrez in vreo "tara a fagaduintei"!
Cine vrea, nu are decat sa plece, dar e bine sa priveasca si aceasta eventualitate, inainte de a lua decizia finala!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de grgsc_mrs

Inca nu sunt decis ce facultate vreau sa urmez dupa ce termin liceul(am 16 ani)

Ia-ţi tot timpul de care ai nevoie. De regulă, etapa de discernământ vocaţional este între 16 şi 18 ani. Deci, eşti încă la începutul ei, nu te grăbi.
Întreabă-L pe Dumnezeu, în rugăciune, ce planuri are cu tine. Învaţă să recunoşti cele două semne principale ale vocaţiei:
-mai întâi, o puternică dorinţă spre ceva
-mai apoi, abilităţile necesare
Când Dumnezeu aşteaptă ceva de la noi, pe de o parte ne insuflă dorinţa spre acel ceva, pe de altă parte ne înzestrează cu mijloacele necesare pentru realizarea planului.

În domeniul acesta, întreaga greutate a hotărârii îţi aparţine, singura dificultate fiind aceea de a recunoaşte dorinţa lui Dumnezeu. Părinţii nu te pot ajuta decât prea puţin, iar prietenii nici atât. Cel mult pot să îţi dea unele sfaturi, uneori bune, alteori mai puţin bune.

M-am saturat de tara in care traim.

Dacă te referi la România, ţara în care trăim este fără doar şi poate în budă. Partea proastă este că nici multe alte ţări nu se simt prea bine, în sensul că au luat-o în jos, chiar dacă gradul de desfigurare morală şi de neamprostie din ţara noastră este greu de găsit pe aiurea. Din punctul ăsta de vedere, prinzi un moment prost, dar gândeşte-te că momente proaste au mai fost.

Pacatuiesc prin acest gand de a trai intr-o alta tara pentru a avea un viitor mai sigur? Daca nu e pacat, Dumnezeu ma va ajuta sa imi indeplinesc visul acesta de a trai intr-o alta tara, daca ma voi ruga la el mult? Nu va cer raspunsuri fixe, doar pareri. Va multumesc

Era nu de mult un topic despre asta, dacă este sau nu păcat să emigrezi. Răspunsul e foarte limpede: nu este păcat. Nici acţiunea nu este păcat în sine, nici motivaţia siguranţei nu este o intenţie păcătoasă. Sfânta Familie a plecat în Egipt, adică exact ţara din care înaintaşii lor robiţi nu ştiau cum să plece mai repede, din motive de siguranţă. Puţin importă dacă te înjunghe cu sabia soldaţii lui Irod sau derbedeii de cartier.
Referitor la întrebarea dacă te va ajuta Dumnezeu să îţi îndeplineşti visul acesta dacă te rogi foarte mult, e imposibil de dat un răspuns, altul decât că în mod sigur nu greşeşti dacă te rogi Lui cu această intenţie. Acuma, ca să îţi sporeşti şansele, caută să duci o viaţă plăcută Domnului. Cât asculţi tu de El, atâta ascultă şi El de tine. Pe de altă parte, a pleca în altă ţară nu poate fi un vis. Un vis este de a face ceva pentru Cristos şi pentru oameni, iar a pleca în altă ţară este un mijloc posibil (nu singurul) şi nu un scop.