Plagiatul infractiune si pacat.

[DragosP]

Păi le amesteci pentru că eu n-am negat dreptul dânsei asuprra poeziei, nici nu l-am minimizat. Am făcut doar o remarcă relativ la evlavia fară de un (viitor) sfânt.
Nici măcar n-am pomenit vreun nume.

Poftim, era o remarcă offtopic.

Acu' înţelegi?

În prealabil postat de DragosP

Păi le amesteci pentru că eu n-am negat dreptul dânsei asuprra poeziei, nici nu l-am minimizat. Am făcut doar o remarcă relativ la evlavia fară de un (viitor) sfânt.
Nici măcar n-am pomenit vreun nume.

Poftim, era o remarcă offtopic.

Acu' înţelegi?

Ok, bun. Scuze.

[DragosP]

"Mai mă" gândesc de le accept.






Ok. bine.

Sa vedem ce ne va aduce noua serie pe care ne-o pregateste Linus, dupa ce se incheie 3.

[laurastifter]

Doamna Sophia,
nu este vorba de căutarea faimei sau a banilor!
Mă îndoiesc că iniţiatoarea topic-ului s-ar fi îmbogăţit în urma publicării unei singure poezii.
Problema are o natură mult mai profundă, chiar spirituală.
Furtul intelectual este un păcat mai grav decât furtul de bunuri materiale, pentru că atenteazăla una dintre expresiile sufletului autorului.
Dacă un hoţ de buzunare îmi şterpeleşte banii, situaţia este cât se poate de neplăcută... dar atât.
În schimb, o creaţie intelectuală (fie şi un mic text, o poezioară sau un eseu, de pildă... sau o pagină de jurnal) reflectă ceva din mine... din personalitatea mea... din trăirile mele interioare.
Am creat şi, totodată, am fost creată, modelată, schimbată, formată de propria-mi creaţie, mai ales dacă acea creaţie a fost de o reală valoare spirituală.
Acea creaţie (poezie, pictură, eseu, lucrare ştiinţifică sau orice alt gen de creaţie intelectuală la care ne-am putea gândi) e parte din mine, expresie a trăirilor mele celor mai profunde, este oglindă a unicităţii personalităţii mele şi nimeni nu are dreptul să-şi însuşească ceva ce-mi aparţine nu doar juridic, ci, în primul rând, ca "bun" asupra căruia am o paternitate intelectual-spirituală.
Aţi publicat vreodată o lucrare ştiinţifică, dar din pasiune, o lucrare căreia să-i fi consacrat luni şi ani din viaţă, lucrând zi şi noapte, luni sau chiar ani în şir, cu nopţi albe, consum de timp, energie, emoţii şi resurse financiare?... Dacă da, atunci veţi înţelege.
Eu nu am publicat, până acum, o astfel de lucrare.
Singura lucrare ştiinţifică pe care am scris-o până acum a fost... teza mea de licenţă. :)
Totuşi,
dac-aş afla că cineva mi-a copiat acea mică lucrare, pe care-am scris-o cu atâta drag, pasiune şi emoţii, tare m-aş întrista.
Da, ştiinţa se face pentru ceilalţi, arta se creează pentru ceilalţi şi, totodată, pentru sine, pentru constituirea sinelui, de vreme ce "suntem ceea ce facem" şi ceea ce creăm.
Da, scriem pentru ceilalţi...
dar
cele scrise sunt într-o atât de mare măsură parte din noi înşine, am revărsat în ele atât de mult din gândurile, convingerile şi valorile în care credem, încât n-am mai putea concepe ca acele creaţii să ne fie-nstrăinate.
Acum înţelegeţi?
Sunt probleme de natură filosofică în primul rând şi, abia apoi, consideraţii de ordin financiar (doar în anumite cazuri).
Plagiatul este păcat şi infracţiune, este blamabil din motive teologico-filosofice şi juridice, este furt şi atentare la unicitatea persoanei şi gândurilor celuilalt.
Şi sunt convinsă că părintele Arsenie, de acolo de unde este, nu s-a bucurat deloc de acel gest al editorilor plagiatori.
Dacă aş fi în situaţia doamnei care a iniţiat topic-ul, i-aş ierta, din motive creştine. O poezie religioasă, scrisă de dragul şi cu ajutorul lui Hristos, nu poate fi disputată în instanţă.
În schimb, aş avea grijă să-i ameninţ grozav pe acei editori, cum că, dacă se mai întâmplă vreodată... etc etc.
N-aş pune niciodată în practică ameninţările, dar i-aş speria astfel pentru că, dacă îşi neglijează valorile propriilor conştiinţe, măcar, de teama autorităţilor omeneşti, să nu mai fure altă dată.
Doamne ajută!

[stoicadorina]

Multumesc Laura, ai inteles perfect rostul postarii mele. Voi copia postarea (cu aprobarea ta) si voi publica pe blogul meu.
Sofiei ii voi raspunde mai tarziu. Eu nu scriu pentru bani, cartile le-am daruit prin scoli, centre de plasdament, spitale, biserici si manastirile unde am ajuns in pelerinajele mele, pentru a bucura suflete sau pentru a fi licitate la actiuni organizate in scopuri umanitare.
Cheltuelile de tiparire le-am suportat eu din pensia mea fiind uneori ajutata de persoane cu suflet frumos cunoscute aici pe crestin ortodox.ro. Am scris si publicat cu binecuvantarea duhovnicului.
Ma doare faptul ca editorul Cristian Serban se vrea un editor de carte crestina ce are drept scop educarea copiilor in spiritul credintei. Sunt tulburata ca nu stiu ce trebuie sa fac in aeasta situatie ca o persoana ce ma raportez la cuvantul Scriprurii si nu la legile omenesti. Pana una alta ma voi ruga!

[sophia]

Imi pare rau ca s-a inteles asa.
Am cam amestecat eu lucrurile in mesajul anterior.
Vorbeam acolo de doua lucruri: de problema personala a Dorinei si pe urma de
publicatii in general.
Sunt oameni care castiga imens de mult totusi.

Legat de problema Dorinei eu am scris acolo si repet. Eu m-as simti onorata in cazul acesta. Sigur ca n-a fost corect ce s-a intamplat.
Dar cred ca si editorul a incurcat autorii, nu a stiut. In fond ce ar fi avut de castigat el punand lucrarea ta in cartea lui Arsenie Boca? Acesta oricum avea mare cautare.
Cred ca a fost o greseala. Ce ar fi gandit Boca? Nu cred ca s-ar fi suparat. Poate ca ar fi incercat sa indrepte macar moral greseala.

Am spus in mesajul meu ca in general nu sunt de acord cu plagiatul, cu copiatul din lucrarile altuia.
Ma deranjeaza lipsa de acces la lucrari din cauza ca unii vor sa-si faca faima si bani pe ele. Ori autorii, ori altii din bransa.

Sunt unii, mai ales autori de carti religioase, care nu-si fac probleme, ba dimpotriva se bucura ca lucrarile lor sa fie citite de cat mai multi.

@Laura - nu am publicat nici eu nimic.
In schimb stiu ce inseamna saracia, stiu ce inseamna sa iti doresti sa afli, sa citesti, sa lucrezi (cu diverse programe) si sa nu ai banii necesari.
Totul este cu bani.

In plus visul meu este sa traduc macar o carte frumoasa si s-o daruiesc oamenilor sa se bucure de ea. Dar sunt asa probleme cu drepturile de autor si editurile, incat n-am nici o sansa.

De aia spun: cine doreste cu adevrat sa scrie pentru oameni, sa fie mai bun, mai deschis. Cine nu, sa-si tina lucrarile pentru el. E mai sigur.

Plagiatul nu este solutia eleganta, este adevarat. Solutia ar fi bunatatea omului, altruismul. Sa dam si altora care nu au posibilitati si isi doresc.

[catalin2]

Putem sa ne gandim cum a procedat acea editura si persoana care a editat cartea. E posibil si sa fi gasit poezia copiata de altcineva si spunand ca e a Parintelui. Iar editorul a luat acea informatie de la altcineva, nu vine de la el. De asemenea, daca cineva publica mai intai pe net e mai greu sa controleze dreptul de autor. De exemplu cineva nu va publica o inventie pana nu va avea brevetul de inventie, ca sa nu o revendice altcineva.

În prealabil postat de catalin2

Putem sa ne gandim cum a procedat acea editura si persoana care a editat cartea. E posibil si sa fi gasit poezia copiata de altcineva si spunand ca e a Parintelui. Iar editorul a luat acea informatie de la altcineva, nu vine de la el. De asemenea, daca cineva publica mai intai pe net e mai greu sa controleze dreptul de autor. De exemplu cineva nu va publica o inventie pana nu va avea brevetul de inventie, ca sa nu o revendice altcineva.

Catalin, daca imi permiti o mica observatie: nu mai scrie, te rog, "Parintele" cu P mare. Asa se cuvine doar lui Dumnezeu, El este Parintele a orice si al tuturor. Nimeni nu este decit un parinte sau episcop, sau mirean, ieromonah, pastor, papa, patriarh, etc.

[stoicadorina]

În prealabil postat de catalin2

Putem sa ne gandim cum a procedat acea editura si persoana care a editat cartea. E posibil si sa fi gasit poezia copiata de altcineva si spunand ca e a Parintelui. Iar editorul a luat acea informatie de la altcineva, nu vine de la el. De asemenea, daca cineva publica mai intai pe net e mai greu sa controleze dreptul de autor. De exemplu cineva nu va publica o inventie pana nu va avea brevetul de inventie, ca sa nu o revendice altcineva.

Daca esti interesat de subiect intra te rog pe linkul de la adresa mea si vei citi ca poezia a fost publicata de mine in carte cu ISBN-ul ce-i confera protectia dreptului de autor in anul 2010 in timp ce cartea domnului Cristian Serban a aparut in 2013 iunie!.