Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

Cu oricine greseste putem fi blanzi, dar nu si cu pacatul. Pacatul e pacat indiferent cine l-ar comite. Greu e sa ajungem la inima celui care greseste. Dumnezeu ne lasa sa gustam din roscovele porcilor daca nu suntem in stare sa alegem bucatele alese pe care ni le ofera.

,,Altii sufera spre slava lui Dumnezeu. Atunci cand isi vede pacatul si se corecteaza multi din jurul lui iau aminte si se corecteaza si ei. Eu sufar din pricina pacatelor mele.'' Asa spunea un preot ca e bine sa gandim atunci cand vedem ca unii sufera.

[fallen]

Tot raul e spre bine se pare. Am reusit sa ma loghez cu noul telefon desi e m prost ca uechiul. Multumesc pt raspunsuri . Adame, m-ai facut sa rad, cu luatul gainilor in pensiune:). La ai mei nu mi-e bine, "acasa" e mm bine, chiar daca (mai ales ca) nu vorbim. Am vb cu un dr, acum astept adeverinta de la serviciu. Va tb sa vb si cu pr, poate il retin dupa slujba de seara, sa vad dc vrea. Poate va tb sa ma mut cu chirie, dar tot in zona aia as vrea.

[DragosP]

Fă ceva cu tastatura aia, că ne omori și cu forma, nu numai cu conținutul.

[fallen]

Ce nu e in regula cu tastatura mea, ca nu inteleg? Dc ati sti cum mi se afiseaza mie paginile forumului pe acest telefon, v-ati cruci. Nue facut pt asa ceva. Dar tot nu-mi dau seama ce vedeti voi. Faceti o poza si aratati-mi si mie!

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Increderea se castiga, nu se acorda nelimitat si neconditionat, impotriva oricarei realitati si dovezi.
In cazul asta nu mai e incredere ci e incredere oarba sau neghioaba.



Si ei in egala masura ca accepta situatia.
De multe ori din pacate, agresorul are si consimtamantul victimei, care accepta sa fie victima.



Mi-e greu sa cred ca un ortodox ar sfatui un alt ortodox mai micutz ca el, ca si concubinajul e ok,ca uite, se poate si asa, merge pana la urma.
Asta cred ca intra la categoria smintelilor grave.
As mai fi inteles daca ceva de genul asta venea de la cineva cum e "Corinusha" dar de la tine, in nici un caz.
Asta din punct de vedere pedagogic.

Statistic, nu cred ca ai acoperirea necesara pentru ca ce spui tu mai sus sa fie reprezentativ.
Eu stiu la cei din jurul meu cel putin vreo 7-8 relatii care au inceput prin concubinaj si nu s-au finalizat altfel decat cu despartire, unele dupa multi ani de "relatie".
Un singur caz stiu ca s-a terminat in cassatorie, asta dupa ce ea a pus capat relatiilor intime dar chiar si acum este o relatie cu multe probleme.



A dat suficiente detalii dar se pare ca nu ai urmarit povestea.



Sau poate ar trebui sa te abtii daca nu cunosti situatia, decat sa incurajezi pe cineva la un concubinaj care se dovedeste deja dezastruos, cel puti nde o parte (fallen)?

Cred ca am amintit in comentariile mele ca nu recomand concubinajul nimanui,si nu fac apologia lui!
Cinstit este sa prezint si relatiile unor prieteni,colegi si cunostiinte care au fost impreuna de la 20 de ani si s-au casatorit pe la 30...au copii acum,casa si nu s-au despartit.Greu de spus daca si relatia lui Fallen va avea un final fericit...

Asta pt ca jurati cu inima pe inima ca toate concubinajele sfarsesc prost;aiurea,Dumnezeu nu judeca ca voi;daca vede ca omul greseste ani de zile traind in curvie,il ajuta pana la urma sa iasa din pacat. Unii isi oficializeaza relatia cu persoana cu care au intrat in pacat,altii se despart si isi incearca norocul in alta parte.Foarte rar mor oameni de batranete in concubinaj,necasatoriti.
Dupa voi,orice este inacceptabil si nu exista iertarea pacatelor!
De multe ori imi doresc sa-i vad pe toti aia care comenteaza in situatia celui comentat!As dori sa va vad si pe voi in aceiasi situatie de compromis...dar este greu,unii sunt atat de reci si de calculati ca nu au pic de empatie pt greselile altora.Nu se pun in pantofii lui.

[guardian knight]

"M-am tot nedumerit de-a lungul anilor atunci când am (re)citit textele referitoare la curățirea Templului. De unde a apărut acest Isus mânios, cu biciul în mână, care vine și gonește (poate chiar de două ori) comercianții care profanau Casa Domnului. Domnul s-a mai mâniat odată (cel puțin, atât ne arată evangheliile) atunci când ucenicii au certat pe cei ce aduceau copiii la binecuvântare. E adevărat, modul în care li se adresează fariseilor (și de vreo două, trei ori ucenicilor) sună destul de mânios. ”Dați cinste Fiului, ca să nu se mânie…” spune Psalmul 2. Cum putem reconcilia imaginile unui Împărat smerit și blând, a Mielului gata de sacrificiu și, între ele, a Fiului mânios?
Trebuia să fie!
Astăzi când se încearcă o retușare a trăsăturilor lui Dumnezeu, redus la o iubire necondiționată, tolerantă și chiar neutră, secvența biciului ridicat, gata să lovească, a brutalității cu care Domnul a răsturnat mesele bancherilor impertinenți, ne obligă să înțelegem totalitatea caracterului și atributelor Sale divine.
Sfințenia în război cu nelegiuirea! Dumnezeul-Dragoste este și un foc mistuitor! Mâinile străpunse pot biciui! Fruntea însângerată de spini se poate încrunta! Ochii înlăcrimați pot străfulgera! Susurul blând poate să tune și să fulgere!
Mielul răcnește a Leu! (

http://popaspentrusuflet.wordpress.c...os-mielul-leu/)

Se stie foarte bine, ca Isus a folosit violenta pentru a-i indeparta pe bisnitari din Templu,gonindu-i cu biciul si folosind un ton ridicat de revolta !
A fost revolta adevarului si a dreptatii in fata ticalosiei umane si a ratacirii ,si o invatatura pentru noi,care ne spune ca in fata ticalosiei incapatanate si obraznice nu se poate totdeuna sta numai cu vorbe si povete,ci trebuie o masura mult mai concreta !!!
Insusi Mantuitorul ne da acest exemplu personal : intrarea sa in templu !
E edificator acest moment pentru cei care trebuie sa vada personalitatea divin-umana complexa si diversa a Mantuitorului,si care nu consta in exclusivitate numai in imaginea intoarcerii si celuilalt obraz !

[DragosP]

În prealabil postat de Yasmina

Dupa voi,orice este inacceptabil si nu exista iertarea pacatelor!

Greşeşti amarnic! Inacceptabilă este existenţa păcatului precum şi atitudinea "las' că să fie bine ca să nu fie rău!", "fac/au făcut şi alţii la fel".

De multe ori imi doresc sa-i vad pe toti aia care comenteaza in situatia celui comentat!

O atitudine aproape creştină, nu?

Uite, pică precum o mănuşă: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...l-lui-dumnezeu

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Cu oricine greseste putem fi blanzi, dar nu si cu pacatul. Pacatul e pacat indiferent cine l-ar comite. Greu e sa ajungem la inima celui care greseste. Dumnezeu ne lasa sa gustam din roscovele porcilor daca nu suntem in stare sa alegem bucatele alese pe care ni le ofera.

,,Altii sufera spre slava lui Dumnezeu. Atunci cand isi vede pacatul si se corecteaza multi din jurul lui iau aminte si se corecteaza si ei. Eu sufar din pricina pacatelor mele.'' Asa spunea un preot ca e bine sa gandim atunci cand vedem ca unii sufera.

Ba pardon,Dumnezeu nu ne-a facut judecatorii celorlati! Fallen procedeaza in cunostiinta de cauza si stie foarte bine ce face si ce este considerat pacat.


Singurul care ii poate da niste directii clare in acest sens lui Fallen este preotul paroh,ala de-l frecventeaza si cunoaste istoria in detalii.
Dumnealui a fost investit cu judecata si cu dreptul la osanda(pe care o da sub forma de canoane).


Citatul pe care il dati nu are relevanta pt cazul acesta:voi toti sunteti casatoriti ,deci superiori pozitiei lui Fallen si va da mana sa dati lectii in sensul asta ce este pacat si ce nu. Cand esti casatorit ,ai copii si o viata exemplara fara ispite revelante,este facil si comod sa vezi problemele existentiale ale altora drept inacceptabile.
Trecerea de la pacat la starea de inocenta nu se face asa in urma comentariilor voastre incomode sau injurioase;comentarii care pot intra si iesi pe urechile lui Fallen fara importanta.
Ea este cheia,cand va veni momentul(se va umple paharul,se va satura)va lua masuri.
Daca observati,ca nu doreste sfaturi in aceasta directie,adica nu a deschis topicul despre parasirea concubinajului.


Multi zic ca sunt blanzi cu omul si rai doar cu pacatul,dar la o adica nu pot separa omul de pacatul sau si-l lovesc in cap cam asa ca si cand ar avea o lighioana pe cap,sa omoare numai gandacul uitand ca ii vor sparge si capul aluia.

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Greşeşti amarnic! Inacceptabilă este existenţa păcatului precum şi atitudinea "las' că să fie bine ca să nu fie rău!", "fac/au făcut şi alţii la fel".
O atitudine aproape creştină, nu?

Uite, pică precum o mănuşă: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...l-lui-dumnezeu

Crestina,necrestina numai asa invatati lectia sa fiti mai empatici la greselile care i-au impins in suferinte si pacate pe unii.
Altfel,numai judecata rece,calculata care nu vine din inima ci dintr-o minte deconectata de la orice.

Articolul este ok(cam scurt si necuprinzator/vag ca pt incepatori).

[Yasmina]

În prealabil postat de guardian knight

"M-am tot nedumerit de-a lungul anilor atunci când am (re)citit textele referitoare la curățirea Templului. De unde a apărut acest Isus mânios, cu biciul în mână, care vine și gonește (poate chiar de două ori) comercianții care profanau Casa Domnului. Domnul s-a mai mâniat odată (cel puțin, atât ne arată evangheliile) atunci când ucenicii au certat pe cei ce aduceau copiii la binecuvântare. E adevărat, modul în care li se adresează fariseilor (și de vreo două, trei ori ucenicilor) sună destul de mânios. ”Dați cinste Fiului, ca să nu se mânie…” spune Psalmul 2. Cum putem reconcilia imaginile unui Împărat smerit și blând, a Mielului gata de sacrificiu și, între ele, a Fiului mânios?
Trebuia să fie!
Astăzi când se încearcă o retușare a trăsăturilor lui Dumnezeu, redus la o iubire necondiționată, tolerantă și chiar neutră, secvența biciului ridicat, gata să lovească, a brutalității cu care Domnul a răsturnat mesele bancherilor impertinenți, ne obligă să înțelegem totalitatea caracterului și atributelor Sale divine.
Sfințenia în război cu nelegiuirea! Dumnezeul-Dragoste este și un foc mistuitor! Mâinile străpunse pot biciui! Fruntea însângerată de spini se poate încrunta! Ochii înlăcrimați pot străfulgera! Susurul blând poate să tune și să fulgere!
Mielul răcnește a Leu! (

http://popaspentrusuflet.wordpress.c...os-mielul-leu/)

Se stie foarte bine, ca Isus a folosit violenta pentru a-i indeparta pe bisnitari din Templu,gonindu-i cu biciul si folosind un ton ridicat de revolta !
A fost revolta adevarului si a dreptatii in fata ticalosiei umane si a ratacirii ,si o invatatura pentru noi,care ne spune ca in fata ticalosiei incapatanate si obraznice nu se poate totdeuna sta numai cu vorbe si povete,ci trebuie o masura mult mai concreta !!!
Insusi Mantuitorul ne da acest exemplu personal : intrarea sa in templu !
E edificator acest moment pentru cei care trebuie sa vada personalitatea divin-umana complexa si diversa a Mantuitorului,si care nu consta in exclusivitate numai in imaginea intoarcerii si celuilalt obraz !

Totusi Iisus se vrea a fi cunoscut lumii ca un Imparat al milei,al dragostei,al sacrificiului dus pana la desfiintare si nu ca maniosul care sare sa arda cu biciul,in templu;altfel sacrificiul sau nu s-ar mai fi intamplat,nu ar fi fost de folos.
Chiar daca si asta a fost o mica fateta a personalitatii Sale,nu putem face din acest incident o filozofie,nu putem cladi pe aceasta purtare o intreaga religie.
(Desi unora cu grave probleme de comportament le-ar surade!)