Importanta RUGACIUNII

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de inspiron

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.

Iata cateva exemple:

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...i-se-pocaiesc/ - 10. Iar Dumnezeu a vazut faptele lor, ca s-au intors din caile lor cele rele; si I-a parut rau lui Dumnezeu de raul pe care zisese sa li-l faca; si nu l-a facut

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...Ierusalimului/ -21. Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia si i-a zis: Asa graieste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugaciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor.
33. De aceea, asa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el in cetatea aceasta, nici ca sageata va repezi intr-insa, nici pavaza va aduce impotriva-i si nici cu sant o va impresura;
34. Ci pe drumul pe care a venit pe acela se va intoarce si in cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul.

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...-lui-Iezechia/ - 5. Du-te si spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatal tau: Rugaciunea ti-am auzit-o, lacrimile ti le-am vazut, si iata ca-i voi adauga duratei tale cincisprezece ani.

[cristiboss56]

De multe ori si un simplu oftat sau suspin sincer , venit din inima , poate insemna mult mai mult decat ore in sir de rugaciune facute cu mintea imprastiata , si plina de ganduri inutile. Daca incepem a ne ruga , apai asta sa facem pan la cap , sau mai cu folos sa n-o facem , caci daca bagam plugul in aratura , mergem cu el pan la cap , sau mai bine amanam pentru o ora , doua , trei , dar sa facem treaba cum se cuvine . Jumatatile de masura , din pacate , sau din fericire , n-au ce cauta in progamul nostru de rugaciune .
Am gasit o scurta istorioara de folos pentru cei mai tineri , si nu numai .
Doamne ajuta !

Iata istorioara :

"Intr-o familie care traia intr-un sat de munte, se pastrase de mai multe generatii obiceiul rugaciunii facute inainte de culcare. Aici vietuiau si doi oameni gospodari care aveau trei copii, trei baieti apropiati ca varsta. Dintre acestia, fratele cel mai mare avea o ravna deosebita in a face fapte placute lui Dumnezeu si avea grija ca si cei mici sa se pastreze in ale credintei.

Dupa o zi mai obositoare din luna lui Cuptor, in care intreaga familie a participat la strangerea fanului, cei cinci au venit acasa, s-au spalat si s-au pus la masa. Dupa masa, fiindca era deja foarte tarziu s-au dus cu totii la culcare.

Fratele mai mare se duse ca de obicei la locul sau de rugaciune, intr-un colt al camerei de oaspeti, dar cu coada ochiului observa ca fratele mai mic se duse direct la culcare, iar mijlociul s-a rugat asa un pic, pe jumatate, undeva pe hol si a intrat de asemeni in dormitor.

Dupa ce si-a terminat rugaciunea, fratele mai mare a intrat si el in dormitor, gasindu-i pe ceilalti dormind dusi. Se mahni un pic si zise in sinea lui: "Doamne care esti drept si te arati si oamenilor pacatosi! Da-ne in aceasta noapte, noua celor trei robi ai tai, cate un vis. Ca sa stim daca gresim sau nu gresim atunci cand uitam sa ne mai rugam, ca uite fratii mei s-au culcat asa ca paganii fara sa se inchine!..."

Si trecu noaptea si dis-de-dimineata fratele mai mare, fiind primul in picioare astepta sa se trezeasca fratii sai ca sa ii intrebe ce vis au avut. Era mahnit in sinea lui, fiindca avusese niste vise urate si nu intelegea de ce. Dupa ce se trezira fratii mai mici, baiatul zise:
- Vreau sa-mi spuneti si mie ce vise ati avut asta-noapte? Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa va dea niste vise si sunt curios ce ati visat!

Fratele mai mic spuse ca el a visat o gradina ca in Rai, plina de flori cu un parfum imbatator pe care nu-l mai simtise vreodata. Si deasupra gradinii trecea un pod zvelt, cu mii de increngaturi si brate armonioase pe care sclipeau nestemate. Iar podul ducea spre un port la o mare linistita cu ape de un albastru diafan, unde era ancorat un vas urias care parea ca era construit cu totul din aur.

Mijlociul spuse ca nu a visat nimic, apoi, nemaistand la discutii, se imbracara tustrei sa mearga la lucrul lor, caci fanul trebuia asezat in capite.

Tulburat de cele intamplate cu fratele mai mic, dar si de visul sau in care i se aratasera dihanii negre ca niste rinoceri uriasi care voiau sa-l impunga si sa-l manance, fratele mai mare se duse la preotul satului pentru a pune un pic de lumina asupra acestor tulburari.
Preotul satului era om batran care avea sapte copii si douazeci si unu de nepoti si toata lumea il iubea si-l respecta; il considerau cu totii un om sfant.

- Parinte, eu m-am smintit rau de cele ce s-au intamplat in acea noapte! spuse tanarul, dupa ce povesti pe indelete cum au venit de la munca toti si cum s-a rugat fiecare.
Si continua baiatul:

- Eu l-am rugat pe Dumnezeu sa ne dea vise spre inteleptirea noastra si iaca... Eu care m-am rugat am visat urat, mijlociul s-a rugat asa pe jumatate si n-a visat nimic, iar mezinul culcandu-se neinchinat a visat Raiul...

- Fiule! ii spuse preotul. Asculta aici! Mai intai si mai intai omul trebuie sa-si vada de vrednicia lui si abia apoi sa vada de vrednicia altuia. Cum de ai vazut ca fratii tai, unul s-a rugat pe jumatate, iar celalalt nu?

- Pai am intors capul dupa ei, din locul meu de inchinare...

- Atunci sa nu te miri ca ai visat urat. Fiindca Parintii nostri spun asa: "Daca bagi plugul in pamant sa ari, apoi du-te cu brazda pana la capat!” Si de unde stii ca cel mic s-a culcat neinchinat? Poate o fi zis, asa culcat fiind; "Doamne, stii ca sunt mic si fara putere. Ma culc si eu asa...si te rog nu ma certa!”. Si poate a oftat! Ei, oftatul asta al lui poate sa fie mai mare decat rugaciunea pe care tu ai facut-o jumatate de ceas...

- Uite ca la asta nu m-am gandit, zise tanarul. Dar mijlociul de ce nu a visat nimic?

- Nu a visat nimic, fiindca nimic nu a lucrat. Ca si tine a lasat plugul la jumatatea brazdei...

- Bine, dar el a dormit linistit si eu am avut un vis cu dihanii care voiau sa ma manance...

- Ai visat urat, fiindca tot timpul la rugaciune ti-a stat mintea la fratii tai. Mintea in timpul rugaciunii trebuie sa fie tot timpul la Iisus, la Maica Domului si la sfinti. Daca ai mintea imprastiata, atunci ai un semn clar ca un gand de mandrie zace in tine. Si pentru aceasta mandrie de a te crede deasupra fratilor tai Dumnezeu ti-a dat acel vis...Ai inteles asta?

- Da! Am inteles ca Dumnezeu mi-a dat un vis urat ca sa ma intelepteasca. Daca as fi visat Raiul, asa ca fratele mai mic, si mai mandru m-as fi facut. Daca n-as fi visat nimic, cu siguranta ca m-as fi mahnit. Iar daca am visat urat, cu mine, Dumnezeu dreptate a facut! "

[George.m]

Sfantul Ioan Scararul ne spune ca "rugacinea este, dupa insusirea ei, insotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea lumii.

Este impacare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor, lucrarea ingerilor, hrana tuturor fiintelor netrupesti; veselia ce va sa fie, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, dovedirea nadejdii, risipirea intristarii, bogatia calugarilor, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii, aratarea masurilor, vadirea starii dinauntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei.
Rugaciunea este celui ce se roaga cu adevarat tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea scaunului Judecatii viitoare (Scara, Cuvantul XXVIII, c.1, Filocalia IX)

[George.m]

- Cand ma rog sau psalmodiez si nu simt puterea celor spuse, pentru invartosarea inimii mele, cu ce ma folosesc?

Raspuns: Daca nu o simti tu, o simt dracii si auzindu-te, tremura. Deci nu inceta sa psalmodiezi si sa te rogi. Si, pe incetul, se va inmuia prin Dumnezeu invartosarea. (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, Raspunsul 711, Filocalia XI)

[anita]

În prealabil postat de inspiron

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.

Crestinul trebuie sa aiba o pravila de rugaciune ,sunt rugaciunile de seara si cele de dimineata care trebuie spuse obligatoriu.
Rugaciunile se pot asemana cu un vaccin ,ne feresc de relele ce vor veni.
Si ne intaresc ,cum a spus Cristian.
Toate cele bune vin de la Dumnezeu iar relele de la vrajmas.

[anita]

Si as mai adauga ,rugaciunea alaturi de sf.Liturghie si celelalte sfinte Taine ne ajuta sa scapam de patimi ,sa inviem intru Hristos.

[inspiron]

În prealabil postat de anita

Crestinul trebuie sa aiba o pravila de rugaciune ,sunt rugaciunile de seara si cele de dimineata care trebuie spuse obligatoriu.
Rugaciunile se pot asemana cu un vaccin ,ne feresc de relele ce vor veni.
Si ne intaresc ,cum a spus Cristian.
Toate cele bune vin de la Dumnezeu iar relele de la vrajmas.

Spuneti dumneavoastra ca rugaciunile trebuiesc spuse obligatoriu si nu va contrazic, dar ce se intampla cand nu credem in efectul lor ? Nu sunt ateu, cred in existenta lui Dumnezeu dar nu pot sa cred faptul ca El o sa-mi indeplineasca mie o dorinta oricare ar fi aia. Am incercat sa-mi impun acest lucru dar nu pot sa cred si pace. Inca mai caut raspunsuri, asta este si motivul pentru care mai stau pe acest forum :).

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de inspiron

Spuneti dumneavoastra ca rugaciunile trebuiesc spuse obligatoriu si nu va contrazic, dar ce se intampla cand nu credem in efectul lor ? Nu sunt ateu, cred in existenta lui Dumnezeu dar nu pot sa cred faptul ca El o sa-mi indeplineasca mie o dorinta oricare ar fi aia. Am incercat sa-mi impun acest lucru dar nu pot sa cred si pace. Inca mai caut raspunsuri, asta este si motivul pentru care mai stau pe acest forum :).

'Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin.'

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...rbe-97235.html

[George.m]

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

Si mai spune :
Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.
Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea, Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător, și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune priciniește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună.
Când simți dulceață sau străpungere în rugăciune, rămâi în acea stare. Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi.
Nu fi îndrăzneț, chiar dacă ai dobândit curăția. Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare și mai multă îndrăznire vei avea.”
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara, XXVIII, 5-6, 8-11, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002