Marturisirea credintei

[cristiboss56]

IPS Averchie despre principiile evanghelice ale iertarii pacatelor si judecarii raului

Iertarea pacatelor a fost una din cele mai importante lucrari de mîntuire a omenirii de catre Cel ce a înviat din morti în a treia zi, Hristos datator de viata.
Iata de ce, ivindu-se în prima zi dupa Învierea Sa în fata ucenicilor Sai, Dumnezeu Înviat le-a dat pace, a suflat asupra lor si a spus: „Luati Duh Sfînt. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan. 20, 19-23).
În cartea Faptele Sfintilor Apostoli vedem ca Sfintii Apostoli propovaduindu-L pe Iisus Cel Rastignit si Înviat din morti îi chemau pe ascultatorii lor la pocainta si primirea sfîntului botez pentru iertarea pacatelor lor. „Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfînt” – asa chema Sf. Apostol Petru catre miile de oameni care îl ascultau de ziua Cincizecimii (Fapte. 2, 38).
Sf. Apostol Petru le spunea oamenilor în ziua vindecarii unui olog din nastere: „Deci pocaiti-va si va întoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre” (Fapte. 3, 19). „Dumnezeu vesteste acum oamenilor ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca, pentru ca a hotarît o zi în care va sa judece lumea pentru dreptate” (Fapte. 17, 30-31).
Iertarea pacatelor nu este neconditionata, ci anume conditionata: conditia este cainta sincera. Dupa cum vedem, Dumnezeu le-a dat ucenicilor Sai puterea de iertare a pacatelor prin Duhul Sfînt, dar în acelasi timp le-a dat puterea sa nu ierte pacatele celor care nu se caiesc cu adevarat: „Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute”.
Cît de înteleapta si de logica este aceasta morala evanghelica clara, concreta si pura în opozitie cu propaganda moderna a unei dragoste crestine false si a iertarii neconditionate care se raspîndeste nelimitat, chipurile chiar si asupra dusmanilor credintei lui Hristos, inclusiv asupra celor care lupta activ cu Biserica Sfînta si cu însasi credinta în Dumnezeu. Acestia sînt slugile fidele ale Antihristului care sta sa vina!
Pentru a-si consolida pozitiile subrede, acesti pseudopropovaduitori ai crestinismului fals recurg la cunoscutele cuvinte ale lui Dumnezeu: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei. 7, 1) care sînt deosebit de îndragite de ei, dar care nu-i împiedica sa judece crunt si sa-i învinovateasca pe cei care nu sînt de acord cu învatatura lor falsa. Aceasta învatatura reprezinta o denaturare vicleana a învataturii evanghelice, un fals care deruta si tulbura oamenii.
Pentru a întelege corect spusele Domnului trebuie sa luam aminte ca Însusi Domnul Iisus Hristos care a spus „nu judecati, ca sa nu fiti judecati” ne învata: „Nu dati cele sfinte cîinilor, nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce în picioare si, întorcîndu-se, sa va sfîsie pe voi” (Matei. 7, 6).
Cine sînt acesti cîini si acesti porci?
Prin acesti cîini si porci Domnul i-a avut în vedere pe oamenii depravati care nu sînt în stare sa primeasca Adevarul evanghelic, pentru care tot ce este sfînt si moral este strain si chiar neplacut, deoarece ei nu pot întelege care este pretul adevarat al acestor lucruri. Acesti oameni imorali, pacatosi si rai îsi bat joc de Adevarul evanghelic si Îl calca în picioare, îndreptîndu-si ura asupra propovaduitorilor lui, aducîndu-le nenorociri si chiar moartea.
Prin cuvintele „nu judecati, ca sa nu fiti judecati” Dumnezeu nu interzice judecarea morala a oamenilor si împartirea lor în buni si rai, ba din contra, El sfatuieste sa se faca judecata, asa cum vom vedea în continuare.
Astfel, Dumnezeu porunceste direct sa fie demascat fratele care a pacatuit. „De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el între tine si el singur. Si de te va asculta, ai cîstigat pe fratele tau” (Matei. 18, 16).
Mai mult ca atît! La aceasta judecata crestina înteleapta asupra fratelui pacatos se cere sa fie chemati si alti frati. „Iar de nu te va asculta, ia cu tine înca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvîntul” (Matei. 18, 16).
Aceasta nu este totul. Daca fratele insista în raul pe care-l savîrseste, trebuie sa fie anuntata Biserica, adica conducerea bisericeasca care a primit de la Însusi Domnul dreptul divin de a lega si judeca: „Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagîn si vames” (Matei. 18, 17).
Propagatorii neocrestinismului liberal modern nu accepta aceste cuvinte, deoarece sînt în opozitie cu preceptele de baza ale ideologiei lor denaturate.
Chiar daca aceste cuvinte nu plac, ele nu pot fi aruncate din Evanghelie, deoarece sînt cuvintele Domnului Nostru Iisus Hristos. Cum putem sa le ignoram?
Neocrestinii contemporani în ale caror rînduri se numara învatatii teologi si multi ierarhi înalti nu doresc sa recunoasca Evanghelia Crestina adevarata si fabrica samavolnic o evanghelie proprie, asa cum a facut stramosul ideologic al veacului întunecat, Lev Tolstoi.
Din pacate, aceste erezii sînt o mare ispita pentru multi crestini, sovaielnici în credinta adevarata si care ratacesc de pe calea lor dreapta.
Nu judecati, ca sa nu fiti judecati! Cît de atragatoare pare aceasta afirmatie în rastalmacirea neocrestina: nu te voi opri în faradelegile tale, nici tu nu-mi sta în cale! Iata ce interpretare perversa capata acest text sacru la momentul actual!
În realitate trebuie sa stim si sa luam aminte ca judecata poate fi diferita. O judecata este pacatoasa, iar alta, cum am vazut, este recomandata de însasi Evanghelia.
Judecata dreapta este fireasca. Daca nu vom judeca, nu vom putea deosebi binele de rau si vom fi cu usurinta ademeniti pe calea raului.
Sf. Ioan Botezatorul, cel nascut de femeie, sfintenia si înaltimea morala desavîrsita a caruia a fost mentionata de Mîntuitorul Însusi, vîzîndu-i pe fariseii si saducheii care veneau la el, le spunea: „Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mînia ce va sa vina?” (Matei. 3, 7). Ce este aceasta? O judecata pacatoasa?
Singur Domnul nostru Iisus Hristos îi îndemna pe ucenicii Sai sa ia exemplu de la El si spunea: „Învatati-va de la Mine, ca sînt blînd si smerit cu inima” (Matei. 11, 29). Totodata îi numea pe pacatosii care nu vroiau sa urmeze învatatura Dumnezeiasca „pui de vipere!” si se adresa mai ales la carturari si farisei cu cuvinte taioase de condamnare: „neam viclean si desfrînat!” (Matei. 12, 39), „O, neam necredincios si îndaratnic, pîna cînd voi fi cu voi? Pîna cînd va voi suferi pe voi?!” (Matei. 17, 17). Pe carturari si farisei îi numea fatarnici, nebuni si orbi, serpi (Matei. 15, 7; 16, 3; 16, 6-12; capitolul 23), iar pe regele Irod l-a numit „vulpe” (Luca. 13, 32).
Mai mult ca atît! Stim din Evanghelie ca Domnul, fiind blînd si smerit se ruga pentru calaii sai: “Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac” (Luca. 23, 34) si totodata folosea cuvinte taioase si recurgea chiar la pedepse fizice aspre si hotarîte. Astfel, Iisus Hristos de doua ori i-a alungat din templu pe negustori: prima data cînd a început slujirea Sa obsteasca si a doua oara, în ajunul rastignirii Sale. Aceste evenimente ne sînt transmise foarte viu si plastic de catre sfintii evanghelisti. Domnul Iisus Hristos nu a putut rabda negustorii nerusinati care faceau negot chiar în templul Ierusalimului. Acestia erau aparati si sustinuti de clerici si chiar de sacerdotii care aveau un venit mare de pe urma negotului cu porumbei. Iisus Hristos a facut un bici din funii si a alungat din templu pe toti, cu tot cu oi si boi, iar banii tîrgovetilor i-a împrastiat si mesele lor le-a rasturnat spunînd: „Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie” (Ioan. 2, 14-17). Dupa intrarea triumfala a Sa în Ierusalim, chiar în ajunul patimilor Sale, El a alungat din templu pe negustori si cumparatori, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele negustorilor de porumbei si a zis: „este scris: „Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de tîlhari!” (Matei. 21, 12-13).
Ce înseamna aceasta?

<< CONTINUARE >>