Minunile facute de Dzeu

Sa va mai povestesc cate ceva.
Imi doream foarte mult sa iau carnetul de conducere, asta acum multi ani. De la 16 ani visam acest lucru.La un moment dat a venit ziua examenului si am picat la traseu din cauza unor mari emotii indescriptibile. Numele meu este anna maria si a doua oara cand l-am dat a fost exact pe 15 august "sfanta maria" de ziua mea si evident ca l-am luat atunci. acum pe carnetul meu apare 15.08.2002 -a fost cadoul lui dzeu ptr mine.

[andra_forscorpio]

O sa va mai povestesc doua minuni ... una s-a intamplat chiar in liceu. Imi displacea total cand venea ora de educatie fizica, nu pentru ca nu imi place sportul, activitatea, dar erau niste lucruri care nu imi placeau cand ne punea sa sarim pe capra etc. Inca din generala ma tot chinuiam sa sar peste capra, desi eram cea mai inalta din clasa, nu reuseam nicicum. Am ajuns la liceu, aceasi problema ... saritul peste capra. Prin clasa a 11-a proba aceasta a fost obligatorie, in clasele anterioare era la alegere din mai multe probe...evident eu alegeam tot timpul alta proba. Dupa ce toti colegii mei au dat proba si au mers sa se schimbe, am ramas doar eu si profesoara. Am incercat sa sar prima data, la fel ca de obicei nu am reusit, aveam dreptul la doua incercari, iar inainte de cea de-a doua incercare am zis " DOAMNE AJUTA-MA!" si brusc m-am trezit ca am sarit pentru prima data! Nu va spun ce mare bucurie a fost atunci, dar pe langa asta am fost foarte uimita pentru ce se intamplase. O alta minune, care mi-a salvat viata ... tocmai mergeam cu mama acasa de la piata si urma sa trecem strada, mama s-a uitat sa vada daca vin masini si chiar in acel moment vedea o masina cu o viteza f mare, mama nici nu a mai apucat sa zica sau sa faca nimic ,eu nu am vazut ca vine si eram deja cu un picior pe trecerea de pietoni. Nu stiu ce mi-a venit in acea clipa, o ezitare si mi-am tras piciorul repede de pe trecere, am simtit ca eram asa de usoara pentru ca facusem gestul foarte repede si am mai simtit cum parca ma trase cineva in spate :) Dumnezeu m-a ajutat !

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de andra_forscorpio

O sa va mai povestesc doua minuni ... una s-a intamplat chiar in liceu. Imi displacea total cand venea ora de educatie fizica, nu pentru ca nu imi place sportul, activitatea, dar erau niste lucruri care nu imi placeau cand ne punea sa sarim pe capra etc. Inca din generala ma tot chinuiam sa sar peste capra, desi eram cea mai inalta din clasa, nu reuseam nicicum. Am ajuns la liceu, aceasi problema ... saritul peste capra. Prin clasa a 11-a proba aceasta a fost obligatorie, in clasele anterioare era la alegere din mai multe probe...evident eu alegeam tot timpul alta proba. Dupa ce toti colegii mei au dat proba si au mers sa se schimbe, am ramas doar eu si profesoara. Am incercat sa sar prima data, la fel ca de obicei nu am reusit, aveam dreptul la doua incercari, iar inainte de cea de-a doua incercare am zis " DOAMNE AJUTA-MA!" si brusc m-am trezit ca am sarit pentru prima data! Nu va spun ce mare bucurie a fost atunci, dar pe langa asta am fost foarte uimita pentru ce se intamplase. O alta minune, care mi-a salvat viata ... tocmai mergeam cu mama acasa de la piata si urma sa trecem strada, mama s-a uitat sa vada daca vin masini si chiar in acel moment vedea o masina cu o viteza f mare, mama nici nu a mai apucat sa zica sau sa faca nimic ,eu nu am vazut ca vine si eram deja cu un picior pe trecerea de pietoni. Nu stiu ce mi-a venit in acea clipa, o ezitare si mi-am tras piciorul repede de pe trecere, am simtit ca eram asa de usoara pentru ca facusem gestul foarte repede si am mai simtit cum parca ma trase cineva in spate :) Dumnezeu m-a ajutat !

Foarte frumos...si chiar mi-ai adus aminte de saritura la capra, si desi saream ajutati de profesor...la un moment dat mi-a venit mie asa in gand sa sar si singura sa vad cum imi iese saritura....si mi-a iesit foarte prost, si m-am linistit dupa aceea.

[AndruscaCIM]

Imi mai amintesc si eu din cand in cand minuni...

O minune ar fi si aceea care mi-a curmat elanul soferiei. Avand carnet, in weekenduri faceam scurte pelerinaje de obicei...si asa au stat lucrurile si in weekendul dinaintea nuntii mele.

Am mers cu mama la Manastiri, si pe drumul de intoarcere...mergeam cu viteza si chiar imi calculam in gand ca parcursesem distanta in cel mai scurt timp de pana atunci, si cum mergeam eu asa...si mai aveam extrem de putin pana la intrarea in Iasi, cred ca totusi si din vina mea...intentionand sa schimb banda, si zabovind probabil cu privirea putin mai mult in oglinda...cand m-am uitat in fata, eram cat pe ce sa intru in masina din fata mea....m-am speriat si am inceput sa trag de volan, mergeam in zig zag...si tin minte si acum ca singurul meu gand in tot timpul ala era sa nu lovesc vreo masina de pe banda alaturata...si asa, am pierdut controlul masinii si am iesit de pe carosabil. Nu mai stiam pe unde sunt...si cat va mai dura pana ma voi izbi de ceva... masina mergand exact pe langa strada, si la un moment dat s-a izbit de o movila de pamant si acolo a ramas.

Cand s-a oprit, am inceput sa plang...desi nu patisem absolut nimic, nici eu si nici mama...spre mirarea noastra, si numai cu ajutorul lui Dumnezeu am putut scapa tefere si nevatamate!

[alexdu]

Si pe mine m-a ajutat Dumnezeu cand am luat carnetul de soferi. Eu am facut scoala in orasul meu, iar cand am fost sa depun dosarul am aflat ca nu se mai da la mine in oras ci in Pitesti. Cand mergeam cu instructorul prin Pitesti aveam emotii foarte mari din cauza agomeratiei si transpiram foarte mult, imi era teama cand schimbam banda, la semafoare si nu eram atent la semne. Chiar am intrat pe interzis. Apoi cand a venit ziua examenului m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute. Un baiat si o fata au picat examenul inaintea mea cand eram martor si imi era frica ca ma pica si pe mine. Apoi cand am ajuns la volan parca masina mergea singura, m-a tinut vreo 40 min, m-a plimbat prin tot Pitestiul dar nici nu am sesizat cum a trecut timpul de repede. Am fost foarte fericit in acea zi, mi-am dat seama ca Dumnezeu m-a ajutat.

Intr-o seara eram foarte bolnav , abia ma mai tineam pe picioare, nu stiam ce am, ma speriasem. M-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute si a doua zi nu mai simteam nimic.

O alta minune recenta, aveam foarte mare nevoie de bani si pe card de cand am scos ultima oara imi mai ramasese 30 ron. Camd am fost la bancomat acesta nu a mers pentru ca era inghetat, dupa ce am intrat in banca sa scot am aflat ca ma pe card 150 ron. Am ramas foarte uimit, nu imi venea sa cred. Daca nu era bancomatul inghetat si mergea nu aflam ca am atatia bani pe card.

II multumesc din tot sufletul lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat mereu cand am avut nevoie.

[Adelinne]

În prealabil postat de annajanette

m-as fi asteptat sa fie mai multi cei care vor sa laude minunile domnului dar vad din putinele mesaje ca desi in alte topicuri fiecare face pe smeritul si iubitorul de dzeu(imi pare rau ca trebuie sa critic) aici nu se inghesuie nimeni......sa arate minunile lui. CHIAR ASA NU A AVUT NIMENI NICI UN AJUTOR DE LA DZEU CARE SA MERITE A FI POVESTIT???
VISE PREMONITORII CEVA?

Anna ajutor avem in fiecare clipa dar nu ne dam seama ...
Eu am fost ajutata de multe ori si de ingeri trimisi pe care i-am simtit langa mine ,am sa povestesc eu o data mai multe.
Acum doi ani aproape, intr-o seara ma rugam in camera mea singura cu lacrimi in ochii de disperare ,iubeam un barbat de 3 ani iar el spunea mereu ca e serios dar nimic serios nu se intampla evident eu imi doream o familie ,casnicie si copiii cati da Domnul si acum offtez ,dar
sa povestesc in continuare ...cum ma rugam eu asa i-am spus Domnului ca daca acest barbat nu are intentii serioase cu mine ,sa plece, sa ne despartim pentru ca durerea este prea mare ...dupa aceea seara /noapte prietenul a plecat la o saptamana de la mine ! eu am suferit foarte tare pentru ca aveam raspunsul de la Domnul ,cu greu mi-am revenit ..asa ca aveti grija ce va doriti ca Domnul stie si va ajuta .

[bmadalin]

Nu stiu daca u un lucru bun sau nu sa spunem minunile care s-au facut cu noi, dar daca totusi voi ati fost asa sinceri, am sa ma confirm si eu.

Acum fo 3 ani am avut o tuse care nu mai trecea. M-am dus la doctor, mi-a facut o radiografie si de obicei ti le da repede. Pe mine m-au pus sa astept si au chemat-o pe doctorita. dupa ceva timp mi-a inmanat-o si cand am intrebat-o daca e OK, mi-a raspuns ca nu prea. Sa ma duc cu ea la doctorul care mi-a dat trimitere. Doctorul care a vazut-o nu a vrut sa-mi zica ce am pentru ca nu poate stii, mai trebuiesc investigatii.

Apoi m-au trimis la tomograf. Imi spusese cineva ca daca e ceva grav or sa ceara sa-mi faca o injectie cu substanta de contrast (ceva iod in sange) pt a vedea mai bine. Dupa ce mi-au facut tomografie, m-au intrebat: operatiunea a luat sfarsit continuam daca doriti sa facem si cu subtanta de contrast. Inutil sa spun ca am simtit atunci cam cum se simte o randunica cand o prinzi. Si totusi am intrebat: daca stiti ca e boala aia urata continuam, daca nu sunteti sigura nu mai ma iradiati. Iar doctorita mi-a spus ceva de genul: oricum, daca trebuie ai sa te mai intorci tu. Si mi-a dat plicul cu rezultate sa ma duc la doctorul care coordona investigatiile.

Seara nu am mai avut liniste si am citit in el: 2 noduli de aprox 1cm diametru.
Apoi a mai urmat branhoscopie, cand iti baga o camera in plamani si colecteaza de acolo celule..... si alte analize de tot felul.

Dupa toate astea doctorii nu stiau ce am. Eu credeam ca stiu dar nu vor sa-mi spuna, si-i intrebam: oare e d-ala uratu'? Ei, Fereasca Doamnezeu, speram ca nu e, ca esti prea tanar... Nu mai pune si tu raul inainte.

Urma operatia pentru biopsie.
Nu mai zic ca in tot acest timp nu am putut sa dorm nici eu nici sotia cam 10 zile. Dormeam asa, speriati, cateva ore.

Si am fost la biseria, la Sf. Elefterie. Eu am stat pe randul din partea dreapta, sotia pe cel din partea stanga. Era jale, jale, eram vineti la fata amandoi.
Si cum ma rugam eu, toata jalea mea, supararea si durere de fo 10 zile intr-o clipa a disparut instant. A fost un moment in care n-am mai simtit durere, suparare nimic.
Daca bagi penita unui stilou intr-o picatura cu apa, apa se albastreste instant. Asa am simtit si eu instant ceva ce a totpit toata jalea. Ceva instant ca o scanteie care a durat cam o jumatate de ora pana s-a stins.
Atunci putea sa-mi zica orice doctor: pai o sa mori. Ei si? Nu ma mai durea. Parca nici nu ma mai interesa. Si pana sa iesim din biserica, inainte sa-i povestesc sotiei mi-a spus ea mie, si ea patind acelasi lucru.

Apoi da, dupa o jumatate de ora am luat-o din nou cu jalea. Ca deh, la nadejdea mea de caine...
Dupa care in 2 luni de zile incepusem sa fiu mai bine, se mirau doctorii ca ma vindec atat de repede...

Si ca incheiere imi amintesc de ce zicea capatana lui Macarie:
<<noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt.>>

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de annajanette

Interesant, cum ai primit raspunsurile ne poti da un exemplu? Nu de alta dar vreau sa vad cum comunica Dzeu cu noi.

Scuze de intarziere.....

Unul din exmple:
Pentru ca aveam informatii despre credinta de la parinti, dar nu stiam mai nimic, am incercat sa aflu. Dar in perioada de la inceput predominau inca intrebarile pe care toti si le pun: "de ce se intampla cutare" "de ce mi se intampla mie" "de ce nu se intampla asa si asa" si asa mai departe o groaza de "de ce?".
Mi-am adus aminte ca cineva imi oferise o carte "Cu durere si dragoste pentru omul contempran" - Paisie Aghioritul, si pentru ca nu ma consider chiar un dinozaur :) m-am gandit ca imi este adresata mie "omul contemporan". De obicei inainte sa citesc o carte o deschid aleator si citesc un fragment sa vad daca ma prinde. Evident ca fragmentul citit a coincis perfect cu intrebarea care ma framanta atunci cel mai mult. Stiu, toti spun ca e coincidenta... o coincidenta, doua, trei sau zece accept si eu... dar cand coincidenta aia e urmata de cel putin inca 100 de coincidente, adica nici o intrebare fara raspuns, eu m-am lasat convins ca raspunsurile vin din alta parte. Pentru ca in fiecare zi eram nedumerit de cate ceva alergam mereu la carte. Apoi de curiozitate am cumparat toata seria, si era la fel! Am mai gasit apoi si altele dar tot din sfera religioasa ortodoxa.
Am incercat si cu alte carti de filosofie, sau ale unor ganditori recomandati de prieteni dar dupa ce citeam ma trezeam cu alte zeci de intrebari pe langa cea initiala. Multi dintre ei contrazicandu-se pe ei insisi sau unii pe altii, asta n-am gasit intre Sfinti.
Dupa ce am avansat (nu in sporire duhovniceasca ci doar in cunostinte despre ortodoxie si dumnezeu) se intampla sa gasesc raspunsurile la oamenii din jur, dar cel mai important ca fara sa intreb.
Si in ambele cazuri - cititul si convorbirea cu cei din jur - raspunsurile erau extrem de promte! Nu trebuia sa citesc un fragment intreg, si pe oameni nu trebuia sa-i intreb. Vorbeam in gandul meu cu Dumnezeu de genul: "Doar nu vrei sa spui ca..." "Vrei sa zici ... asa... si asa...." si apoi auzeam brusc raspunsul. Eu m-am speriat usor...
Este probabil ca in tot timpul raspunsurile au fost in fata mea, dar nu am putut sa le vad decat cand am facut un pas spre Dumnezeu.

[kiralina]

Acum cativa ani,pranz,pe strada.imi arunc ochii pe sosea,in mijlocul ei se tara o pisica,lovita.treceau masini,era in pericol sa fie lovita iar.trebuia sa acctionez!am luat pisica din mijlocul strazii si am pus-o pe iarba,la marginea drumului.privelistea era sfasietoare:ii atarna un maxilar,i se vedea osul,curgea sange...lumea s-a adunat.....la chibitz!pe celalalt trotuar trecea o splendoare de baiat,un fel de ricki martin mioritic....eu intrebam lumea unde e in zona un cabinet veterinar,doar nu era sa las pisica acolo!apare flacaul...student la medicina veterinara...nu imi venea sa cred!exista un dumnezeu al pisicilor!langa blocul lui era un cabinet veterinar.am luat pisica in brate,cu maxilarul atarnand,si am purces spre cabinet!acolo a fost consultata...situatia ei era critica.avea abdomenul fracturat,trebuia operata,si chiar si asa nu putea supravietui pe strada.deci s-a hotarat eutanasierea ei.baiatul a fost rugat sa asiste la aceasta interventie,ma gandeam ca pentru el era un fel de proba practica,mai invata si el ceva util meseriei ptr care se pregatea!pisicuta s-a stins,a fost pusa intr-o cutie si am ingropat-o undeva!aici incepe miracolul!in noaptea urmatoare visez pe cer un chip de pisica ce imi zambea!era felul ei de a imi multumi ca am salvat-o din calea masinilor ce o faceau praf,din calea cainilor ce faceau acelasi lucru!i-am oferit cea mai buna solutie pentru ea in acel moment!nu m-am asteptat la visul ce a urmat!am mai salvat animale din situatii mai putin dramatice,dar nu le-am visat zambindu-mi fericite!e o minune ce Dumnezeu a facut-o unui animalrezenta mea acolo,dar si a acelui student la medicina veterinara!semn ca Dumnezeu are grija de orice creatie a sa,om sau animal!