"cele mai de jos ale pamantului"

[AlinB]

În prealabil postat de LgMihail

La Sfintii Parinti (si vezi in Vietile Sfintilor) au existat si exista monstrii nevazuti, serpi uriasi, balauri terestrii sau acvatici (care sunt ascunsi astazi, au fost prezenti in antichitate si vor reveni la Judecata). Si pe picturile din bisericile vechi apar la scena judecatii astfel de dragoni si dinozaurii, dar si alte soiuri de animale uriase sau hidoase. Sunt catalogate drept taine, iar durerea este ca Sf. Parinti au fost cenzurati din punctul asta de vedere. Cu alte cuvinte, Biserica - astazi - exclude toate aceste aspecte.

Au existat si ciclopi, manticori, arimaspi, grifii etc.?
Adica oameni dupa fire si animale dupa trup?
Unde sunt pomeniti de Sf. Scriptura sau Sf. Parinti?

Pe cand ne livrezi la pachet cu teoria geocentrica si teoria involutionista, bazata pe Hronografe, cum ca ai gasit dovada zdrobitoare impotriva evolutionismului, aratand ca de fapt maimuta a in-voluat din om, Dumnezeu putand si facand inversul Creatiei, transformand omul in animal si distrugandu-i sufletul nemuritor?

Sau poate maimutele au totusi suflet nemuritor, caz in care trebuie sa incercam sa le trimitem misionari.

[vsovivivi]

În prealabil postat de AlinB

Au existat si ciclopi, manticori, arimaspi, grifii etc.?
Adica oameni dupa fire si animale dupa trup?
Unde sunt pomeniti de Sf. Scriptura sau Sf. Parinti?

Pe cand ne livrezi la pachet cu teoria geocentrica si teoria involutionista, bazata pe Hronografe, cum ca ai gasit dovada zdrobitoare impotriva evolutionismului, aratand ca de fapt maimuta a in-voluat din om, Dumnezeu putand si facand inversul Creatiei, transformand omul in animal si distrugandu-i sufletul nemuritor?

Sau poate maimutele au totusi suflet nemuritor, caz in care trebuie sa incercam sa le trimitem misionari.

Dragul meu,

Când Ever (părintele limbii ebraice) a zis Never adică 'shoha m-oi duce să particip la zidirea Babilonului' şi a plinit ceea ce a zis căci nu s-a dus atunci Domnul a auzit şi apoi văzând ce fac oamenii a hotărât să se pogoare şi să încurce limbile oamenilor ce zideau Babilonul.

Satana şi dracii şi toţi demonii şi diavolii au zis atunci într-un gând că defapt limbă e absolut totul în om şi animale aşa că au amestecat speciile, adică 'limbile' după cum a voit Dumnezeu dar viceversa şi aşa au apărut tot felul de monştrii îngrozitori la vedere însă la fel de buni sau păcătoşi ca şi ceilalţi oameni afară de fiii lui Dumnezeu care erau neam omenesc ales, neam de sfinţi căci Domnul era sfinţenia lor şi-i călăuzeşte şi-i alege.

Deci nu vă temeţi de tot felul de 'monştri' sau 'ciudaţi' sau 'handicapaţi' căci nu contează cât de alb ai părul important e cât de mult şi de curat iubeşti, nu contează cât de mop ai părul importat e cât şi cum gândeşti şi nu contează cât de tuns sau chel ai părul important e cum şi spre cine păşeşti.

Şi trebuie să te şi păzeşti ca nu cumva satana să te 'ajute' să te încurci... la limbă!.. adică să nu care cumva să confunzi pe Domnul Iisus Hristos cu Babilonul că s-ar putea apoi să te corcească cu şobolanul sau cu porcul sau cu năpârca sau cu diavolul tazmanian sau mai rău să te corcească cu tine însuţi ca mare ştiutor necredincios sau şi mai rău cu propriul tău nărav: lenea, lăcomia, pisma, mândria deşartă şi vanitatea desfrânării iar dacă tot nu eşti cuminte atunci te corceşte cu minciuna vicleană şi necredinţa şi răutatea care se răzbună pe Dumnezeu şi pe aproape răzvrătindu-se cu făţărnicie ca să se înalţe pe sine prin jertfe deşarte cu care să se mituie la mulţumirea de faptele sale... rămânând închis în mulţumirea de mulţumirea de sine însuşi la nesfârşit, de parcă ar fi un sfinţişor vrednic şi drept neştiind că slujeşte idolul încrederii în sine din viitor sau din trecut ca să fure funcţia de Dumnezeu şi să ia numele Lui spre a se lăuda cu necredinţa şi cu ştiinţa... de a minţi şi viclenii auto-îndreptăţindu-se în ascuns pentru plăcerile voirii lăudându-se de parcă ar avea ştiinţa din credinţă de parcă ar trăi ei dreptatea Lui Dumnezeu după Cuvântul 'drepţii din credinţă vor trăi'.

În final, dacă tot nu vei asculta ca să te pocăieşti atunci te vei corci cu grozăvia, specia cea mai periculoasă a sfinţişorilor răspopiţi şi ascunşi sub haină de biserică.

În prealabil postat de vsovivivi

Dragul meu,

Când Ever (părintele limbii ebraice) a zis Never adică 'shoha m-oi duce să particip la zidirea Babilonului' şi a plinit ceea ce a zis căci nu s-a dus atunci Domnul a auzit şi apoi văzând ce fac oamenii a hotărât să se pogoare şi să încurce limbile oamenilor ce zideau Babilonul.

Satana şi dracii şi toţi demonii şi diavolii au zis atunci într-un gând că defapt limbă e absolut totul în om şi animale aşa că au amestecat speciile, adică 'limbile' după cum a voit Dumnezeu dar viceversa şi aşa au apărut tot felul de monştrii îngrozitori la vedere însă la fel de buni sau păcătoşi ca şi ceilalţi oameni afară de fiii lui Dumnezeu care erau neam omenesc ales, neam de sfinţi căci Domnul era sfinţenia lor şi-i călăuzeşte.

Deci nu vă temeţi de tot felul de 'monştri' sau 'ciudaţi' sau 'handicapaţi' căci nu contează câd de alb ai părul important e cât de mult şi de curat iubeşti, nu contează cât de mop ai părul importat e cât şi cum gândeşti şi nu contează cât de tuns sau chel ai părul important e cum şi spre cine păşeşti.

Şi trebuie să te şi păzeşti ca nu cumva satana să te 'ajute' să te încurci... la limbă!.. adică să nu care cumva să confunzi pe Domnul Iisus Hristos cu Babilonul că s-ar putea apoi să te corcească cu şobolanul sau cu porcul sau cu năpârca sau cu diavolul tazmanian sau mai rău să te corcească cu tine însuţi ca mare ştiutor necredincios sau şi mai rău cu propriul tău nărav: lenea, lăcomia, pisma, mândria deşartă şi vanitatea desfrânării iar dacă tot nu eşti cuminte atunci te corceşte cu minciuna vicleană şi necredinţa şi răutatea care se răzbună pe Dumnezeu şi pe aproape răzvrătindu-se cu făţărnicie ca să se înalţe pe sine prin jertfe deşarte cu care să se mituie la mulţumirea de faptele sale... rămânând închis în mulţumirea de mulţumirea de sine însuşi la nesfârşit, de parcă ar fi un sfinţişor vrednic şi drept neştiind că slujeşte idolul încrederii în sine din viitor sau din trecut ca să fure funcţia de Dumnezeu şi să ia numele Lui spre a se lăuda cu necredinţa şi cu ştiinţa... de a minţi şi viclenii auto-îndreptăţindu-se în ascuns pentru plăcerile voirii lăudându-se de parcă ar avea ştiinţa din credinţă de parcă ar trăi ei dreptatea Lui Dumnezeu după Cuvântul 'drepţii din credinţă vor trăi'.

V., zi drept: esti intr-un cenaclu dadaist din Cluj? Am inteles ca de curand a fost un spectacol dadaist in Cluj, deci...no...

[vsovivivi]

În prealabil postat de celestial_pottery

V., zi drept: esti intr-un cenaclu dadaist din Cluj? Am inteles ca de curand a fost un spectacol dadaist in Cluj, deci...no...

Ai uitat fraza asta când ai citat căci nu m-ai lăsat să termin de scris şi de corectat:

În final, dacă tot nu vei asculta ca să te pocăieşti atunci te vei corci cu grozăvia, specia cea mai periculoasă a sfinţişorilor răspopiţi şi ascunşi sub haină de biserică.

Deci pisicuţule ascuns sub sigla casei regale şi acum sub copiii care comunică pe messenger ţinându-se de mânuţe, trebuie să-ţi mărturisesc că nu fac parte din niciun cenaclu' dadaist şi nu am fost la astfel de spectacooleole.

Practic i-am explicat colegului depre corcelile şi amestecările omului spurcat cu toate animalele spurcăcioase sau curate.

Tu văd că eşti corcit cu cenaclurile şi cu dadaiştii sau repeţi şi tu ce au mai zis alţii căci ţi se pare văzând cândva circ că iată vezi tot circ în timp ce defapt nu e circ ci e altceva. Tu crezi că e circ fiindcă ai fost la circ, tu crezi că e cenaclu fiindcă ai fost la cenaclu, dar nu e circ şi nu e cenaclu ci sunt fraze venite din Dumnezeu... căci mereu le citez cu sau fără ghilimele chiar dacă pare că sunt ale mele. Sunt şi ale mele dar defapt mai mult sunt ale Lui.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Aici e clar că el vorbeşte despre geocentrism, o teorie absurdă şi păgână şi satanică a vremii de atunci despre care vorbea şi explica în acest text dar cum este un citat scos din context nu se poate ştii ce anume credea şi susţinea sfântul de fapt.

Aici este clar că el vorbeşte din teoriile păgâne ale vremii de sfera geocentrică a pământului în jurul căreia se învârte soarele şi astfel s-ar putea explica ziua şi noaptea.

V-am explicat cum se explică zilele şi nopţile luminate de luminătorii cereşti după cum este Creaţia într-Adevăr:

1. Luna se vede de peste tot la fel oriunde s-ar afla de parcă ar fi ochii Geocondei care se uită la tine orideunde te uiţi la ea. Deci la zenit, la răsărit şi la apus de lună vezi aceiaşi faţă a lunii mai ales dacă este lună plină. Asta înseamnă că lumina şi imaginea în mersul ei prin cer face o curbură astfel că noi vedem imaginea de la zenit a ei oriunde s-ar afla ea pe cer, lucru imposibil în mişcări de sfere deoarece dacă am vedea faţa la zenit într-un fel asta ar însemna că ar trebui să vedem fie la răsărit fie la apus o altă parte din sferă!

2. Dacă lumina şi imaginile merg curb prin cer, şi este posibil asta dacă privim imagini pe deasupra unei surse de căldură, pe deasupra apelor, prin deşert, pe autostrăzi în soare, atunci efectul de fată morgană e clar deci putem crede că lumina nu merge drept şi imaginile nu le vedem direct ci pot veni în curbă astfel că aşa putem pricepe că şi soarelui îi vedem discul şi nu partea sferică, deci putem crede că răsăritul şi apusul de soare sunt iluzii optice deoarece soarele şi luna merg mereu pe deasupra pământului plat denivelat şi înconjurat de mări prin părţi.

3. Cum curbarea razelor prin mediu impune ca lumina să nu se reverse decât pe un fel de con luminos este foarte clar că în afara conului se lasă întunericul şi cum razele se lovesc de păturile plane şi de pământ şi mări ca într-o oglindă plană este foarte clar că luna este luminată tottal sau parţial din această oglindă şi nu direct de soare chiar dacă nouă aşa ni se pare când şi soarele şi luna sunt pe cer în acelaşi timp. Defapt luna e luminată de soare din oglinda pământului la graniţa dintre întuneric şi lumină a conului ţinând cont că razele se curbează din nou în drumul lor înapoi spre cer şi încăodată îndărăt spre pământ în zona unde este noapte.

Poate însfârşit vă faceţi o părere corecte despre cum anume soarele, luna şi stelele luminează pământul de când Domnul le-a aşezat întru tărie prin Cuvânt în ziua a 4-a parcă sau a treia, nu mai ştiu exact.

Acuma să vezi minune, că daca tot v-am povestit mereu cum e cu Creaţia pe tot felul de fire de discuţie pe forum, iată că azi am văzut că luna şi soarele deşi se aflau pe cer simultan cam în aceleaşi poziţii ca altădată totuşi am văzut că acuma luna era la faza când e foarte subţire, adică partea luminată era azi dimineaţă ca litera C deşi altădată cu toate că se afla faţă de soare în plină dimineaţă pe cerul zilei cam în aceiaşi poziţie exact ca astăzi ea era luminată altfel şi arăta partea luminată ca un D. Aşa că stupoare căci deşi cam ştiu cum este de la Dumnezeu îmi pare totuşi inexplicabil.

Caut să pricep şi să-mi explic din ce ştiam de la Dumnezeu cum e cu lumina şi pământul plat denivelat şi rond în adâncul apelor din părţi care-l înconjoară pe lateral şi care este luminat de soarele şi luna şi stelele ce se plimbă pe deasupra şi încerc să-mi explic de ce e deosebire între C şi D şi iată că nu-mi puşcă nicicum nicio explicaţie logică şi plauzibilă căci chiar dacă lumina merge curb prin păturile de aer tot nu se poate explica, mai e ceva care-mi scapă şi atunci am sperat la Dumnezeu şi m-am rugat preţ de o fracţiune de secundă şi apoi am mai tot sperat că voi primi şi voi şti răspunsul şi iată că plin fiind cu apă binecuvântată şi sfinţită de bobotează căci am băut de dimineaţă iată că mă trăzneşte o revelaţie uimitoare care mă luminează complet de cum e cu fazele lunii pe timpul celor 28 de zile, adică de ce luna are fazele de creştere şi de descreştere a părţii vizibile şi deşi se află pe cer în aceleaşi poziţii împreună cu soarele faţă de noi, totuşi odată e subţire ca un C şi altădată e groasă ca un D.

Eu credeam că se datorează doar poziţiei faţă de soare, adică fiind mai mult sau mai puţin luminată în plimbarea ei pe la marginea conului luminos care vine în curbură din oglinda cea plană a pământului şi mărilor, şi credeam că asta e singura explicaţie în sensul că ea intră sau iese din zona de lumină ce se reflectă din oglinda plană a pământului şi mărilor ce-l înconjoară în lateral.

Defapt nu e vorba numai de asta căci totuşi nu se poate ca să vedem de jos că soarele şi luna deşi se află în aceleaşi poziţii pe cer faţă de noi, odată luna să fie un C şi altădată un D când şi soarele şi luna sunt în acelaşi timp pe cer căci atunci când am constatat diferenţele era dimineaţă şi soarele răsărise ca azi.

Deci ceva nu era în regulă, şi nu puşca explicaţia complet decât în parte...

Şi atunci am cerut Domnului prin cuvinte şi într-un limbaj sufletesc şi al inimii, căci Domnul pricepe rugăciunea inimii şi cererile omului, am cerut să-mi explice crezând că voi afla răspunsul şi iată că el a venit nu prin cuvinte ci m-a 'trăznit' şi m-a trezit:

Este vorba şi de căldură şi frig şi nu numai de poziţii, şi aşa se explică de ce deşi se aflau în aceleaşi poziţii pe cer faţă de mine luna era luminată diferit, adică LUNA este de ghiaţă şi ea este cu atât mai rece cu cât este mai puţin luminată şi cu cât este mai rece cu atât lumina solară care merge spre ea de la oglinda plană a pământulului înconjurat pe lateral de mări lumina este mai deviată şi ajunge înapoi la pământ o porţiune ce tinde spre litera C şi cu cât ea este mai caldă cu atât ea tinde spre D, şi invers când este calea spre descreştere. Dar să nu uităm că atunci când vedem C luna descreşte şi când vedem D luna creşte.

Deci când avem lună plină ea este o lună de ghiaţă dar este o lună caldă căci este luminată total de soare din oglinda cea plană a pământului şi mărilor iar apoi ea se răceşte treptat până ajunge la forma de C când este cea mai rece lună, luna nouă şi apoi începe iar să se încălzească din nou de la razele soarelui până ajunge iar la faza de lună plină şi apoi invers ajungând iar la un C.

Explicaţia fazelor lunii este deci nu numai poziţia în raport cu conul luminos făcut de soare şi care se refletă din oglinda pământului spre cer, cu lumina având traiectorie în curbură prin mediu ci şi încălzirea sau răcirea lunii care impune sub ea prin păturile de aer ca razele să lovească luna şi să se întoarcă spre pământ astfel ca noi să vedem doar acea porţiune luminată fie ca litera C fie ca D în funcţie deci şi de frigul sau de căldura ei din acel moment şi nu numai de poziţia pe la marginea conului luminos.

Gata, acum ştim explica corect formarea anotimpurilor, a electromagnetismului ceresc ce apare prin mişcarea stelelor şi se constată cu busola pe pământ şi ştim acuma explica şi fazele lunii.

Să nu uităm nici că marginile creaţiei nu le putem pipăi şi vedea dar că avem o creaţie mică şi finită putem pricepe din faptul că ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept pe partea plană a mărilor şi a pământului denivelat care se află în centrul mărilor ce-l înconjoară în părţi... iar dedesubt el şade pe nimic, adică nu e nimic creat sub el şi cum e mai greu el atârnă în centru spre jos dizlocând apa spre părţile laterale. Deasupra pământului şi a mărilor se află cerul cu stelele şi soarele şi luna puse întru tărie iar stelele pe firmament ca deasupra să avem apele de sus care nu se adună în adunările lor formând un fel de nori sau pulberi de ape sau volume de ape...

Mulţumim Doamne. Acuma ştiu mai bine taina Creaţiei, căci e finită, simplă, frumoasă şi bună şi adâncă în înţelepciunea Ta '...şi nu că voi ca să mă laud nici că voi să-i înspăimânt dar ştiinţificii tâlhari profitori şi comercianţi scamatori, cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ' ducându-se la fund ca plumbul cu cărţile lor idoleşti cu tot.

[vsovivivi]

Iar că soarele nu e sferic spre noi reiese tocmai din luminanţa constantă pe întreg discul văzut de noi când soarele este la zenit. Dacă soarele ar fi fost sferic spre noi, aşa cum este luna sferică spre noi, atunci musai am vedea cum spre lateral luminanţa scade; deci de la centru spre marginea discului solar ar trebui să vedem o culoare mai portocalie.

Din moment ce vedem un disc de aceiaşi culoare şi aceiaşi luminanţă peste tot e clar că soarele spre noi nu este sferic ci un disc astfel că soarele doar împreună cu luna formează o sferă perfectă la eclipsa de soare când se vede că din partea nevăzută a lunii nu se deviază lumina şi nu se formează aureole sau efecte luminoase deci e clar că luna e semisferică sigur, iar soarele poate să fie semisferic cu partea rondă nu spre noi sau ca un disc. Totuşi din argumente energetice ar trebui să fie semisferic şi el.

Luna fiind de ghiaţă şi soarele de foc impun sub ele prin medii şi în jurul lor trasee curbe ale radiaţiei luminoase şi electromagnetice.

Efectele observabile ale creaţiei finite, ale curbării imaginii şi a luminii prin mediu sunt foarte frumoase.

De exemplu:

1. La polul nord când este vară avem mişcarea soarelui în cerc în jurul axei stelei polare fixe şi la fel la polul sud când acolo este vară soarele se învârte în jurul axei cereşti sudice. Învârtirea ţine 3-6 luni când e zi polară şi apoi urmează noaptea polară cu efectele aurorelor boreale.

2. Cum noi vedem doar faţa de la zenit a lunii şi a soarelui oriunde s-ar afla ele pe cer, e clar că imaginea lunii şi a soarelui şi lumina merge în curbă, iar lumina care ajunge la noi de la lună face şi ea curbă deci soarele luminează oglinda plană a pământului şi mărilor care luminează luna care luminează pământul şi lumina pământului luminat de lună iar se vede de sus din cer. Deci avem parcurgeri curbe ale imaginii şi ale luminii prin păturile de aer plane aşezate peste pământ şi mările din lateral prin reflexii multiple din oglinda plană a pământului şi mărilor acoperită de păturile de aer de diferite temperaturi şi pe înălţime şi pe lateral.

3. La mijlocul pământului denumită zonă ecuatorială în teoria absurdă a pământului sferic, zilele tind spre a fi egale cu nopţile şi deşi soarele şi luna sunt mereu deasupra oglinzii plane făcută din pământul şi mările şi păturile de aer şi de nori avem iluzia din pricina că imaginile şi lumina merg în curbă şi din pricina unghiurilor de refracţie, avem impresia că soarele răsare şi că apune deşi nu este defapt vorba decât de efecte optice, căci practic soarele deşi este mereu deasupra el se apropie sau se depărtează de locul în care te afli şi apropiindu-se se vede la un momendat răsăritul şi depărtându-se apare la un momendat apusul deşi ar trebui să vedem mereu cum se micşorează şi rămâne sus deasupra orizontului şi apare apoi brusc în partea aialaltă din pricina finităţii creaţiei. Nu vedem aşa din pricina curbării luminii şi a imaginii prin medii şi datorită fierbinţelii sau răcirii mediilor.

4. Că avem de-aface cu o creaţie finită şi mică se deduce când constatăm că deşi mergem drept pe deasupra mărilor şi pământului ajungem de unde am plecat de parcă am fi pe o sferă deşi noi mergem într-un plan paralel cu pământul şi mările care-l înconjoară pe lateral. Unii invocă teoria planetară şi bagă mâna în foc crezând în sfericitatea planetei Terra, când defapt avem o semisferă de pământ care şade pe nimic şi pe lateral sunt mările iar deasupra în zona plan denivelată avem munţii şi văile, suprafaţa uscată. NU revin cu argumnetele care susţin şi contrazic teoria geocentrică planetară sau heliocentrică planetară, teorii care sunt absurde şi satanice dealtfel având la bază infinitatea creaţiei în timp şi spaţiu, ceea ce implică defapt veşnicia creaţiei adică defapt ideea că nu există o creaţie făcută de un creator ci este aşa dintotdeauna.

5. Electromagnetismul sesizat de busole pe suprafaţa pământului se datorează învârtirii stelelor în jurul axei polare nordice care trece prin steaua polară şi invers cele din sud care se învârt în jurul axei ce trece prin centrul ceresc sudic în jurul căreia se învârt stelele din partea de sud. Aceste mişcări ale stelelor care nu-şi schimbă semnele formate din stele în mişcările lor împreună cu soarele şi luna formează fluxurile electromagnetice şi centrurile electromagnetice de deasupra astfel că prin axa polară vin fluxuri electro-magnetice şi ies prin axa cerească sudică şi avem astfel două motoare perpetue care învârt soarele şi luna pe cer impunând acele mişcări care aduc pe pământ anotimpurile şi vremile precum şi vânturile datorate diferenţelor dintre zonele cu frig şi cele calde şi dintre zonele uscate şi cele pline de umiditate.

6. În jos avem rondul pământului de o anumită adîncime, mai mică decât 13.000 km, după care urmează nimicul, adică nu mai este nimic creat dedesubt astfel că pământul şade pe propria lui întăritură, căci cu cât te duci în jos pământul este tot mai apăsat de pământul de deasupra deci mai dens iar mările de lateral cu cât mergi în jos în apă creşte presiunea şi cum peste tot avem pământ sub ape, chiar în groapa marianelor, e clar că greutatea pământului a făcut să se deplaseze pământul spre lateral până ce a umplut tot 'vasul' astfel că avem în general pământ care stă pe nimic şi deasupra sunt apele mărilor şi avem pământ care nu este acoperit de apele mărilor.

7. Deasupra pământului şi apelor începe tăria cerului şi întinderea tăriei merge până sus la apele de deasupra cerului care nu curg şi nu se adună în adunări ca să formeze mările, iar această necurgere apare de la o anumită altitudine sesizată de cosmonauţi, denumită de ei distanţă de la care apare imponderabilitatea adică de acolo în sus corpurile şi apele nu mai cad spre pământ ci stau într-o mişcare pe deasupra. Apele cele de deasupra care nu curg sunt însă deasupra stelelor, a soarelui şi lunii, adică acolo sus de tot.

8. Iar locuinţa Domnului este în om şi la mijlocul Creaţiei în Soare şi în Lună şi în Stele, creaţie care are două trupuri: văzutele care se văd cu ochi trupeşti şi care trec fiind trecătoare şi nevăzutele care se văd cu ochi duhovniceşti şi care se înveşnicesc precum şi nevăzutele care sunt şi nu se văd dar care se vor vedea cândva. Sfinţii văd ambele trupuri simultan, iar omul are defapt 4 ochi, şi câte două perechi de simţuri, unul ceresc duhovnicesc şi unul trupesc iar trupul cel veşnic se formează şi se înnoieşte şi la el lucrează Dumnezeu spre o nouă facere şi o nouă renaştere, după cum este scris: 'Noi le facem pe toate'. Problema este că şi păcatul lucrează în ascuns şi dracul şi omul şi mândria încurcând lucrul Domnului astfel că se va vedea cândva şi ceea ce s-a lucrat în ascuns de către cei ce şi-au băgat botul şi mâna acolo unde nu le fierbea lor oala stricând frumuseţea şi bunătatea creaţiei.

Deci Creaţia este foarte simplă şi frumosă şi bună şi plină de înţelepciune fiindcă din iubire şi bunătate a făcut-o Dumnezeu şi ca să să se înveşnicească ea întru odihna Domnului.

Ma doare capul!

[vsovivivi]

În prealabil postat de celestial_pottery

Ma doare capul!

O să te doară şi cipul!

...iar la final până şi cepul.

(din dex: CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupă gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaură a butoiului în care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid). 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență (cilindrică) la periferia unei piese, tăiată astfel încât să se potrivească într-o scobitură din altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus.)

...şi care dintre ele te doare?.. că dacă pisicile au 7 sau 9 vieţi atunci precis au tot atâtea capete... ... ...de acuzare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de celestial_pottery

Ma doare capul!

cine te pune să citeşti toate astea?!

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

cine te pune să citeşti toate astea?!

Păi dacă nu citeşti până te doare capool, dragă Fred, cum o să şti cine l-a pus şi cine te pune pe tine? Cine nu riscă nu câştigă... dar nu aşa cum a riscat Eva... sau Adam că din rău în mai rău se merge aşa dac-ţi pui nădejdea pe viitor numa' în tine.