Milostenia catre cersatori

În prealabil postat de Yasmina

Anul trecut m-i s-a intamplat un caz destul de bizar,in America...
Abia ce ma mutasem cu casa,in California...imi cautam de lucru aproape in fiecare zi si chiar daca nu aveam treaba prin oras,imi faceam de treaba pe afara,caci statul de una singura in casa ma inebuneste de fel...
Pt ca faceam economie la benzina,umblam cu autobuzul local care costa numai $1 calatoria;intr-o zi in timp ce asteptam autobuzul am constatat ca nu aveam deloc $1 pt calatorie,nu aveam decat cardurile...am intrat disperata prin toate magazinele,incercand sa cumpar ceva si astfel sa cer si bani cash de pe urma tranzactiei,insa nimeni de acolo nu avea POS machine(eram disperata ca era ultima cursa).Satula de intrat in atatea magazine,fara niciun rezultat,am intrat fara speranta si in ultimul-aici ,patronul intelegand ca esentialul,ca nu pot calatori fara aceasta suma,mi-a oferit $1 din borcanul lui cu bacsis.
Am simtit o mare usurare,si am multumit cerului ca am scapat si din asta...

In zilele urmatoare,i-am inapoiat omului banii cu multumirile de rigoare apoi am luat o cafea si m-am asezat la o masa cu un ziar sa vad ce joburi noi mai sunt pe piata...cand m-a trezit o voce clara,cu o intrebare foarte smerita:"aveti cumva un dolar?"
Am ridicat capul si am vazut o batrana cam bizara la masa alaturata,care nu avea aerul natural al vreunui cersetor ci era mai sfioasa,mai smerita...am lasat capul in ziar neinteresata,cand...
m-a contrariat faptul ca desi venise in dreptul fiecarei mese sa ceara acel dolar,in dreptul mesei mele nu s-a oprit desi ii era in drum...atunci iar am inceput s-o studiez.
Nimeni nu i-a dat nimic in locul acela,iar eu duceam o lupta cu ratiunea,sa-i dau ,sa nu-i dau...(aveam numai $1 care-mi era necesar calatoriei,din nou).
In mod surprinzator,in timp ce eu ma chinuiam cu rationamentele,batrana s-a oprit langa usa studiind un pliant,ceea ce eu am tradus ca o asteptare a deciderii mele...in momentul in care a iesit pe usa,eu m-am decis sa o urmez(ma plesnise amintirea situatiei in care eu fusesem ajutata cu acelasi $ in acelasi loc,doar cu putin timp in urma).
Doar ce mi-am luat cafeaua,am impaturit ziarul si am iesit dupa dansa...nu era deloc afara!!!Am cautat,am inconjurat locul,nimic!

Intamplarea m-a bulversat si mai mult cu finalul neastepatat,deoarece am ramas cu tristetea cu nu i-am dat,am venit acasa ca cineva care a pierdut un examen important...

Foarte interesanta intamplarea!
E curios modul in care ne incearca Dumnezeu...

A mai patit cineva lucruri asemanatoare?

[glykys]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Foarte interesanta intamplarea!
E curios modul in care ne incearca Dumnezeu...

A mai patit cineva lucruri asemanatoare?

Cred ca eu, dar nu stiu sigur. Cand trebuia sa se afiseze rezultatele de la proba scrisa de la licenta, am vazut o batrana cersetoare pe treptele Universitatii si i-am dat un banut, spunandu-i ca acum aflu si eu rezultatul, iar ea a spus, inimoasa, o scurta rugaciune, gen sa te ajute Dumnezeu sa iei cu bine examenul, lucru care m-a emotionat teribil, astfel incat dupa ce am vazut listele, am vrut sa ii multumesc si sa ii spun cat luasem, insa nu mai era acolo. Daca se scursesera vreo 5 minute... Ideea e ca nu o mai vazusem niciodata si nici nu am mai vazut-o apoi.

[Yasmina]

Mergand pe firul memoriei,mi-am amintit o intamplare mai veche de pe vremea studentiei(glykys mi-a amintit).
Ma intreptam fara prea mare tragere de inima,catre un eveniment monden doar pt a face niste poze "de eveniment",necesare unui examen.Cine sa fi avut chef?Era tarziu,duminica seara...a doua zi o noua saptamana de lucru si de scoala...numai evenimentul in sine,s-ar fi sfarsit la miezul noptii...
In aceasta stare de concluzionat ma aflam cand am intrat in metrou,destul de posaca.
M-am asezat pe primul scaun,unde am apucat desi vagonul era gol,cu exceptia unei femei care statea chiar in fata mea.
Si iarasi,mintea a intrat in functiune,cum m-am asezat si a inceput cu intrebarile:"cum o sa poti sa faci pozele?","doar nu ai permis de acces la acest gen de evenimente?","o sa fi in siguranta?",dar cum?,dar cu ce,in ce fel?etc
Dupa un timp,atentia mi-a fost atrasa de femeie,am inceput s-o studiez si m-am mirat in sinea mea de frumusetea ciudata pe care o raspandea,in special ochii sai...de obicei,atata maniere am si eu sa nu ma uit insitent la oameni pe strada,sau prin mijloacele de transport...insa acum nu-mi puteam lua ochii de la aceasta femeie cu acesti ochi hipnotici!
Ca descriere,era o femeie tanara,bruneta cu par bogat si f lung,ochi inchisi la culoare;gandurile mele haotice despre evenimentul cu pricina au fost inlocuite cu"vai ce prezenta deosebita!","ce persoana deosebita!",dar ce expresie a ochilor nemaintalnita!"
Persoana in cauza,statea demna in scaun fara sa fie stanjenita de fixitatea privirii mele,ba chiar am observat ca si ea ma priveste direct,cu acei ochi mari cu deosebita bunatate...

Am coborat din metrou,m-am indreptat spre locul anumit,am participat la finele evenimentului iar cand a sosit marele moment al pozelor,m-am bagat printre bodyguarzi si le-am spus intentia mea.A iesit iures mare printre ei,ca nu se poate,ca n-am permis media bla-bla-bla-bla...exact in mijlocul iuresului,apare managerul evenimentului si intreba care-i motivul pt zgomot,apoi cand aude imi da intrare libera chiar pe scena :)
Iata-ma ca ma scutur din ghearele bodyguarzilor,ma duc in treaba mea,fac niste poze fericita,apoi sun un taxi si spre 1 noaptea ma indreptam spre casa,victorioasa tot gandindu-ma la persoana din metrou,care emana bunatate,seninatate si frumusete!

[ALEXANDRESCU VLAD MIRCEA]

Hristos a-nviat!Asa e trebuie sa fim cu okii -n 4 cui dam de pomana fiindc-am avut multe experiente neplacute, in sensul ca persoamele carora le-am dat din DARUL DOMNULUI, imediat dupa ce m-am departat, mi-au aruncat pomana cat colo sau, daca le-am dat un ban l-au baut, iar urmatoarea data mi-au cerut iar senini, da nu le-am mai dat ci i-am spus direct parintelui care a luat masurile ce s-au impus[adica i-a alungat pe acei turbulenti]astea au fost exceptii insa de cate ori pot, ca si ceilalti din parohie, ajut pe cei saraci chiar si c-o vorba buna ca si DOMNUL spune:,,Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui''In concluzie e bine sa dai fiindca dand fratelui II dai DOMNULUI da trebuie sa evitam surprizele neplacute.

[tigerAvalo9]

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de tigerAvalo9

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

Nu e atat vorba (ori cel putin asa percep eu) daca Dumnezeu ne rasplateaste sau nu milostenia.Fiindca daca facem un bine, nu il savarsim cu gandul la cat de multe vom primi in schimb.
Necazul este ca din ceea ce dam unui om care are destule, dar pretinde a fi necajit, se poate folosi un adevarat amarat, insa el ramane neajutat.
Doamne, ajuta!

Mi se rupe inima cand vad un om necajit.
Pana la urma, nu trebuie sa uit ca cei mai castigati sunt cei care daruiesc.

[glykys]

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!

[glykys]

În prealabil postat de Yasmina

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!

Sunt multi batrani singuri cuc si multe cazuri sociale, cel putin in Romania. Mi-aduc aminte ca acum vreo 10 ani, cand stateam pe balcon, venea vara o putoare de nedescris. S-a descoperit apoi ca la nu stiu ce etaj, un batran care nu avea pe nimeni era deja in stare de putrefactie si nu s-a sesizat nimeni decat cand nu mai putea vecinii sa respire... E trist si gretos, dar asta e societatea in care traim.

Cat despre liturghie, trebuie sa ai rude, cunostinte moarte... Numai aici pe forum cata lume a facut apel la rugaciuni!