Milostenia catre cersatori

[George.m]

"Daca ne-ar cerceta si Dumnezeu tot asa de amanuntit viata noastra, cum o cercetam noi pe a saracilor, n-am mai avea niciodata parte de mila, nici de iartare. Ca spune Domnul: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati. Fii dar omenos si bun cu semenul tau, iarta-i lui multele lui greseli, miluieste-l, ca sa dobandesti si tu aceeasi mila. Pentru ce-ti urzesti greutati? Pentru ce iscodesti viata altora?

Dupa cum Stapanul tau nu-si retrage binefacerile Sale de peste cei care-L defaimeaza, si-L hulesc de nenumarate ori, de peste cei care fac mii de desfranari, care fura, care talharesc, care sparg mormintele si fac mii si mii de rele, ci da indeobste tuturor raza de soare, ploaia si roadele pamantului, aratandu-Si bunatatea Lui, fa si tu tot asa cand ai prilej sa miluiesti si sa fii bun.

Ajuta pe sarac, pune capat foametei, scapa de nevoi pe cel stramtorat, fara sa-i iscodesti viata si faptele! Ca daca ar fi sa iscodim viata oamenilor, atunci n-am milui niciodata pe vreun om!"

[Marius22]

Spunea, daca nu ma insel, Maica Tereza: "Astazi este un lucru comun sa vorbim despre saraci. Din nefericire, nu este tot un lucru comun sa vorbim cu acestia."

Asa si este. Saracii sunt foarte prezenti la nivelul discursului meu, la nivel retoric, dar cand ii intalnesc in realitate, ma comport, de foarte multe ori, cu nepasare, de parca nu ar exista.

Faci milostenie chiar si atunci cand cedezi locul in autobuz, tramvai, etc, unui om pe care-l vezi neajutorat, in varsta... Din pacate asist in fiecare zi la scene in care persoane tinere, sau mai putin tinere, dar in putere, stau linistiti pe scaune, iar langa ei stau in picioare persoane suferinde, varstnice care abia se tin pe picioare. Si asta e milostenie!